Durerea unei pierderi de sarcina (73)
Raspunsuri - Pagina 3
laurraa spune:
Fetelor, si eu am fost pana acum cateva zile o gravidutza ba cu ganduri grele, ba cu emotii, ba cu fericire, fel de fel de ganduri specifice unei sarcini....Dar acum nu va pot descrie ce e in sufletul meu, cat de greu imi este sa accept ca in burtica mea nu mai e nimic....ma uitam la aparta cu zambet ca abia asteptam sa-l vad, insa aparatul tacea, inimile nu se auzeau iar el era intr-un coltisor fara nici o vlaga....cateva secunde nu am fost in stare de nimic. Nu vroiam sa accept cand mi-a dat doctorul vestea. Analizele erau facute toate cele care se fac cap coada, totul era perfect si deodata.....nimic, intuneric, devastator, la 21 de saptamani!!!!!!!!!!!!S-a intamplat pe 24 mai....acum stau in casa, va citesc demult dar e prima oara cand scriu......Acum astept biopsia placentei...insa imi este foarte greu sa trec peste.....nu dorm noaptea, imi vine forte greu sa ma abtin sa nu plang fata de sotzul meu caci stiu ca si lui ii este foarte greu....niste vise oprite in cateva secunde....Era oprit din evolutie de la 18 saptamani....si cand ma gandesc ca eu in tot acest timp ii vorbeam, il mangaiam, il strigam pe nume.....si culmea, fizic ma simteam foarte foarte bine.....poate stresul de la servici, poate....nu stiu...si nimeni nu stie cauza......daca as putea si astazi, ACUM, as ramane din nou insarcinata.....inca nu am iesit din casa, nu pot sa dau ochii cu lumea din jur caci imi este foarte greu. Burtica inca nu mi s-a tras si stiu ca toata lumea ma va privi zambind si ma va intreba ce face BB, iar eu...ce o sa raspund...
Daca mai stiti situatii ajutati-ma, spuneti-mi cum pot sa trec peste caci imi este extrem de greu.....
Nu este vorba de doctor, am incredere in el total, stiu ca a facut tot ce trebuia......SI ERA TOTUL PERFECT CAND AM FOST LA 17 SAPTAMANI LA CONTROL de accea ma chemase la urmatoare vizita la 21 de saptamani......nu stiu DE CE.
Ma inchin seara si il intreb pe Dzeu DE CE?.....
Va pup si va dorec din suflet un bebe sanatos, voios si sa va bucurati de el....
Pupici...
A.....varsta mea este de 27 de ani, iar anul trecut am ramas insarcinata EXACT in aceeasi zi dar s-a opri din evolutie la 8 saptamani.....sac embrionar gol....este un sentiment care doare enorm si nu stiu cum sa-l opresc....toti imi zic sa nu ma mai gandesc, sa trec peste, poate mai bine asa......luni ma duc la doctor la consultatie....sa vedem dupa o saptamana ce e....si am zis ca toate analizele care mi le da sa le fac la alt laborator, sa incerc si Bucuresti si altceva........
Laura
jasmine30 spune:
Draga Lauraa, imi pare foarte rau pentru tine...
Eu am pierdut 2 sarcini pana acum si dupa 6 luni de la prima pierdere inca sufar cu tot sufletul meu. Am momente cand ma prabusesc gandindu-ma de ce mi se intampla mie toate astea, de ce eu nu pot avea o sarcina normala ca multe alte fete de varsta mea.
Si eu am tot 27 de ani si ma gandesc cu groaza ca timpul trece, toate prietenele mele sunt insarcinate sau au copii, iar eu... Eu nu stiu ce sa mai fac caci frica de a incerca sa raman insarcinata este atat de mare cu atat mai mult cu cat toate analizele facute au fost bune.
Apropo, tu ce analize ti-ai facut?
Consi_s ti ce mai faci, imi e atat de dor de tine... Ai reluat incercarile sau inca nu ai voie ?
Teo2rina ce face bebe mic? Voi sunteti bine, aveti planuri de vacanta sau e inca prea devreme?
laurraa spune:
Analizele la sange complete, toxoplasmoza, triplu test pt malformatii, anticorpi, etc tot caci dr a vrut sa imi faca amanuntit stiind ca mai pierdusem una la 8 saptamani....d fapt sacul era gol....
Astazi vreau sa ies sa ma plimb, sa mai iau contact cu lumea ca altfel innebunesc....am inceput sa uit si cele mai mici lucruri...
Va pup si sanatate...
Laura
blueeyes2003 spune:
Laura, imi pare foarte rau!
Este ingrozitor de dureros,nu exista cuvinte de consolare pentru asa ceva! 
Cunosc prea bine sentimentul si durerea care te coplesesc,care nu te lasa sa zambesti,sa visezi...si te intrebi incontinuu DE CE?Din pacate se intampla lucruri crae nu depind de noi si nu o sa intelegem niciodata de ce a trebuit sa trecem printr-o asa durere.
Si eu am pierdut o sarcina la 26s,a fost cumplit,am suferit enorm si sufar inca,sunt momente in care totul revine ca si cum a fost ieri.
Ai sa vezi ca odata cu trecerea timpului durerea se mai estompeaza si vei putea sa privesti cu incredere spre viitor.Fa exact ceea ce simti ,plangi daca asta simti,trieste-ti durerea si ia fiecare zi asa cum vine dar incearca sa nu te izolezi de cei dragi pentru ca ei incearca sa te ajute si cu ajutorul lor vei putea sa treci peste aceasta durere.
Iti doresc multa putere sa treci peste aceasta grea incercare si intr-o zi sa ai puterea sa o iei de la capat!
Mirela
28w 
Our little Miracle!
hera01 spune:
Laura ami pare atat de rau, pe 13 mai anul asta m-am confruntat si eu cu un vis spulberat si cred ca stiu cam prin ce treci , adevarul este ca nimeni nu te poate ajuta acum , doar sa-ti aline durerea .
Da-ti timp , plangi , injura si fii suparata pe Dzeu daca vrei , ptr. ai tot dreptul !Ce ami aduc aminte din zilele alea este ca a fost ca un cosmar , incercam sa ma dau jos din pat si pe urma ma razgandeam ca deh ce rost are ? Ce rost are sa ma ridic si sa fac dus si sa ma duc la servici ca si cum nimic nu s-a intamplat?Asa ca am ramas in pat si nici la servici nu m-am mai dus vreo cateva zile si nu am vrut sa fiu consolata de nimeni in afara de sotul meu .
Ce am invatat in acest timp scurt este ca asa ceva te schimba iremediabil, nu in rau sau in bine dar te schimba. Ce ma mai ajuta este ca in fiecare seara sa aprind o lumanarica ptr sufeletelul lui/ei.
ai grija de tine
szivarvany spune:
Laura, sa dea Bunul Dumnezeu sa-ti indeplinesti visul curand !
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3 
Michelle81 spune:
Laurraa-ingrozitor!!!O Doamne...nici nu imi gasesc cuvintele...imi pare atat de rau...Eu am pierdut.o pe fetita noastra scumpa la 24 saptamani,pana la 17 saptamani a fost totul perfect si apoi au vazut ca este bolnavioara.Stiu stiu ca ti.e frica de contactul cu lumea,este inca ff devreme.eu una am stat fff mult in camera tinand doliul dupa fetiota noastra si incercand sa inteleg cum poate fi viata atat de cruda sa ne ia ce avem mai scump si ducand o lupta cu mine,chinuindu-ma sa nu innebunesc!E ingrozitor si doare doare foarte tare!Durerea nu va trece...eu si acum am totul in minte ca si cum ar fi fost ieri...Nu exista tratamente sa iti revii ci trebuie sa o iei incet...pasii vor fi grei vei avea tendinta de a renunta pentru ca nu este usor...Acorda-ti timpul necesar,plangi de cate ori simti nevoia...niciodata nu vom afla"de ce",nu in aceasta viata.Imi pare atat de rau cand cineva trece prin aceasta durere imensa stiu ce inseamna si cat de greu este.Nimik nu va mai fii la fel,vei fi cu totul alta persoana.iti doresc din suflet multa putere!! 8+
Puisorul nostru scump
unducthable spune:
Lauraa , eu doar la o luna si tot sunt in doliu, am mai evoluat ..., dar incet incet ,
au dreptate fetele , fa exact ce simte sufletul tau , nu te forta sa iti revii repede sau intr-un termen limita ..., lasa-te pa mana lui Dumnezeu , vindecarea poate veni mai repede sau mai greu ; sa stii de pe acuma ca nu iti va trece niciodata , ..., in timp se vor intampla si alte lucruri mult mai bune in viata ta , dar acum concentreaza-te pe durerea ta ACCEPTA-TE ASA CUM ESTI !!! , nu te invinovati ca esti trista , disperata , suparata , revoltata , descarca-te ... incearca sa te tii aproape de sufletul sotului tau , sa suferiti impreuna , sa nu va departati unul de celalalt , aveti grija unul de altul
E SFASIETOR !!! te intelegem si cand am citit mi-a venit un nod in gat , imi vine sa plang ... pentru ca nu imi va trece niciodata ce a fost si cu mine si au mai fost si zilele trecute cateva fete de la alte subiecte care au pierdut si acuma fac chiuretaj ...
suntem aproape de tine, spune tot ce vrei sa spui, suntem cu tine , aveti grija de voi !
Dumnezeu sa te ajute ! diana
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/
Teo2rina spune:
Laura,imi pare rau, tare rau pentru ce ti s-a intamplat, poate in urma analizei vei afla de ce... dar de multe ori nici asta nu se intampla.eu am pierdut doua sarcini, la 8 si 5 saptamani, in ciuda faptului ca era abia inceputul am suferit enorm. si inca sufar, chiar daca intre timp am nascut un baietel perfect. este ceva in suflet care iti ramane si care te face sa plangi chiar atunci cand ar trebui sa fi fericita.este totusi un pas inainte ca iti doresti o sarcina. ma rog sa fie bine in viitor, aici sunt atatea fete care au trecut prin acelasi necaz ca tine si acum un copilas si e in regula. iar varsta nu este un indiciu, si eu am tot 27 de ani, dar prima sarcina am pierdut-o la 23 ani, aproape 24, tanara zic eu. urmatoarea la 26 ani, iar dupa a doua pierdere am ramas insarcinata dupa 2 luni si Dumnezeu m-a ajutat caci acum e bine. sper sa-ti indeplinesti visul cat mai repede
Marina, mamica in 
de bebe Mihnea-Adrian
www.flickr.com/photos/24464658@N08/?saved=1" target="_blank">Minunatie de bebe(adik POZE)
Bebe,mami si alti copii (adik POZE)
CUNUNIA CIVILA
unducthable spune:
Teo2irina, te pup si eu si iti multumesc ca ai fost alaturi de mine si m-ai ajutat si nu voi sterge mesajele tale private care au fost atat de aproape de inima mea. diana
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/