Durerea unei pierderi de sarcina (73)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 16

donna79 spune:

Yubi, te admir si mai mult! Adoptia a fost mereu un vis pentru mine si acum inca sper sa reusesc sa il realizez dar din pacate sotul meu nu e de acord si mai rau e faptul ca legea adoptiilor devine o arma impotriva copiilor fara parinti si a parintilor fara copii... nu incearca sa ajute ci sa faca rau. Nu stiu daca voi mai aruncati cate un ochi la subiectul despre adoptii, eu nu scriu acolo dar citesc zilnic si ma sperii de schimbarile astea...
Povestea mea e simpla, initial nu ramaneam insarcinata, teste hormonale ...nivel de estrogeni fff mic..ca la menopauza...medicul nu s-a stresat prea tare din cauza asta. Dupa un an si jumatate am ramas insarcinata natural, fara tratamente, la 6 saptamani arata ecografic complet aiurea, ca o banda, nicidecum ca un saculet, am facut tratament de sustinere, eco la 2 saptamani, beta hcg evolua fff lent etc. Asa am dus-o pana la 10 sapt cand neintamplandu-se nimic a trebuit sa fac un chiuretaj...experienta sinistra...
Dupa fix un an, can ma pregateam de o aniversare nefericita...27 aprilie, data chiuretajului de anul trecut, apar 2 liniute...m-am bucurat dar cu rezerve. Povestea s-a repetat, aproape in detaliu. Pe 27 mai...al doilea chiuretaj. Toate analizele bune. Listeria, Brucella, Ricketsia, TORCH, hepatitele, anticorpii antifosfolipidici...poate uit ceva...toate negative. Am cerut analiza anatomo-patologica a produsului de conceptie, inca nu am rezultatul.
Revin cu informatii dupa ce aflu.
Analiza genetica pe care am facut-o este cariotipul bandat. Rezultatele le aflu in 2 saptamani, am facut la Parhon si a costat 108 ron de persoana.
Am avut medici diferiti in cele 2 cazuri, nu consider ca e vb de lipsa lor de competenta! in nici un caz. Primul: dr. Deliana Predoi, al doilea: dr. Indiana Pelin.
Acum merg la dr. Pelin in continuare si am mare incredere in dansa.
Si eu mi-am dorit sa gasesc ceva in neregula, sa tratez si sa incerc iar. Acum nu stiu ce sa fac. Astept rezultatul la testul genetic. Din pacate se gaseste putina informatie despre acest test si ce poate el releva...
Inca mai sper ca sotul meu sa accepte adoptia, oricat de grea ar fi. Intr-adevar, cand ai un copil in brate altfel induri esecurile...
Cine stie, m-am gandit si asa...poate asta ar fi misiunea mea pe pamant, sa ofer o casa si dragoste unui copil care are nevoie de ele.
Va pup,
Donna

jasmine30 spune:

Doamne fetelor, ce povesti minunate aflam aici la Durere, iata cata dragoste a avut Yubi si cata putere !

BRAVO YUBI !

Tu esti exemplul care a dorit sa devina parinte si nu neaparat mama !

Iata cate exemple de oameni care stiu sa treaca peste toate obstacolele si va spun sincer ca fiecare ar trebui sa isi scrie povestea aici in detaliu, caci povestile voastre pot deveni un adevarat mijloc de incurajare pentru multe dintre noi.

Ce exemplu mai viu putem avea ca sanse de a fi parinti exista si ca niciodata nu vom fi simple cauze pierdute, ci doar femei incercate de greutatile vietii care vor reusi sa invinga.

Bravo Yubi pentru curajul de a adopta inca de dinainte de a sti daca poti avea copii sau nu !

jasmine30 spune:

Donna, poti sa imi spui cum ai ajuns la Parhon ? Ti-a dat dna doctor trimitere sau ti-ai facut tu singura programare?

Doctorita ti-a recomandat analiza genetica sau nu?

Pup !

donna79 spune:

Jasmine30, am avut trimitere de la dr. mea, nu stiu daca e obligatorie trimiterea, oricum analiza se plateste si nu e deloc ieftina. Se recolteaza numai martea, si se prelucreaza in doua saptamani. Nu am numarul de telefon pentru ca de analiza aceasta s-a ocupat sotul meu, a trecut pe acolo si a facut programarea (ne-au programat dupa 2 saptamani!). Peste o saptamana trebuie sa sunam sa vedem cum au evoluat culturile, pentru ca, din diverse motive, e posibil sa nu creasca si sa nu fie nimic de analizat. Sper ca nu va fi cazul...
Oricum, mai bine mergi sa faci analiza decat sa iti asumi noi riscuri. Daca rezultatul va fi rau, e mai bine sa stii decat sa incerci iar si sa ai un nou esec.
Nu stiu cum as indura vestea ca ceva e in neregula cu unul din noi, nu stiu ce implicatii ar avea, nici nu ma gandesc acum pt ca nu are sens.
Maine iti scriu nr. de telefon de acolo, poate te hotarasti sa mergi.
Si eu vreau sa ramanem aproape, sa discutam si sa ne impartasim experientele, e important sa ne informam si ce sursa mai buna putem gasi daca nu experiente similare....
Pupici!

laurraa spune:

Yubi, imi pare foarte rau si sunt alaturi de tine!
Eu nu am facut testul genetic caci doctorul meu nici nu a vrut sa auda.A zis ca nu e vorba de asa ceva.Acum ma gandesc, oare sa insist?
Pe 24 mai s-a intamplat pierderea si pe 4 iulie merg la el.
Cred ca nu e neaparat vorba de perioada care trece intre sarcini.Asta depinde de organism.Am vazut fete aici care au copii sanatosi si au ramas insarcinate la doua!!!! luni de la pierdere.
Trebuie doar sa incercam.
Acum nu stiu daca e bine sa dau exemplul acesta dar sa va spun ceva despre o cunostinta de a mea: a pierdut 6 sarcini!!!!!!!!!!!!!! 6!!!!!!!! si nu mai avea nici o speranta.La a 7 a si-a luat concediu din a doua luna, a stat la pat 9 luni, destul de greu dar a nascut un baietel sanatos si frumos.
Dar daca fetelor ea inceta sa spere?
A luptat si a obtinut ce a vrut!
Fara lupta si speranta nu facem nimic.Domane fereste sa atingem numarul de 6, dar am dat exemplul pentru a ne da seaman ca fara speranta nu facem nimic.Nu trebuie sa ne lasam si trebuie sa castigam!

Laura

ingeras26a spune:

quote:
Originally posted by yubi

quote:
Originally posted by jasmine30

Yubi, dar tu ai deja un copil, nu? Tu ai pierdut sarcinile acestea dupa ce ai nascut primul copil? Sau am inteles eu gresit...

Jasmine se spune ca in Romania adopta doar persoanele care nu pot concepe si cam asa este. Probabil eu fac parte din exceptii.Povestea noastra este mai deosebita.
Eu si sotul avem aceeasi varsta si ne-am casatorit la 19 ani (iubire mare ).Intr-o zi am aflat ca mai multi prieteni mergeau in fiecare duminica la caminul de copii ,de unde luau fiecare cate un copil si il plimbau cateva ore prin parc.Am hotarat sa mergem si noi cu ei,pt. ca oricum mergeam prin parc si asa macar mai scoteam si noi la aer un copil (copiii mai mari ii scoteau in curtea caminului ,dar pe cei mici nu-i scoteau din lipsa de personal).
Cand am ajuns acolo nu stiai pe care sa il ei pt. ca erau foarte multi.Am intrat intr-o camera unde erau in jur de 10 copii ,majoritatea stateau pe jos si nu avea nici unul mai mult de 1 an.Trebuia sa aleg unul pe care sa-l spele si sa-l imbrace frumos si nu stiam pe care.In momentul acela unul care statea pe jos pe burtica s-a uitat la mine si mi-a zambit.Am zis sa mi-l dea pe acela ,iar ingrijitoarea mi-a zis ca este fetita si o cheama Mihaela.
Am luat-o in acea duminica si inca vreo 4 duminici si am inceput sa ne atasam de ea.Am facut cerere sa o luam de vineri pana duminica si pana la urma nu am mai putut sa o ducem inapoi.Le-am spus ca vrem sa o adoptam ,dar ne-au spus ca ea nu are actele facute pt. adoptie.Intr-o zi cand ne-am dus sa prelungim cererea (pt. ca o luasem ca voluntari trebuia sa facem cerere in fiecare saptamana) ne-au spus ca este trecuta pe lista pt. adoptii internationale si am crezut ca mor .Am spus ca eu nu renunt la fata mea si ca stiu ca am prioritate la adoptie.I-am spus directoarei de la casa de copii ca o cunosc pe directoarea de la Protectia Copilului (nu o cunosteam ) si voi face scandal.Cand a auzit ca o cunosc pe directoare a sunat de fata cu noi la cine se ocupa de adoptiile internationale si i-a spus sa o scoata de pe lista pt. ca exista parinti romani care doresc sa o adopte. Ne-a spus sa ne grabim cu actele ca luni trebuiesc depuse (era vineri).Am alergat ca nebunii dupa toate actele necesare (nu sunt putine)si am reusit sa le depunem la timp.Am fost chemati la comisia de evaluare ,au venit acasa in vizita sa vada conditiile ,etc.
Pt. ca nu aveam decat 21 de ani ,toata lumea a spus ca nu suntem sanatosi la cap si ca trebuie mai intai sa incercam sa avem copii nostrii.Precizez ca noi nu stiam daca putem ,sa nu ,sa facem copii pt. ca ne protejam tot timpul,vrand sa facem copii dupa 25 de ani.
Vreau sa va spun ca in momentul in care am adoptat fetita ea avea 1 an.Doar eu aveam servici si nu o duceam foarte bine.Pt .ca sotul nu avea servici mai mult el s-a ocupat de cresterea ei si jumatate din salariul meu se ducea pe lucruri necesare fetitei ,dar nu am regretat niciodata alegerea facuta,iar D-zeu ne-a ajutat si acum avem amandoi servicii foarte bune ,avem casa noastra si nu ne lipseste nimic.
Fetita noastra scumpa a implinit pe 28 martie -10 ani si suntem foarte mandri de ea.
Cand aveam 25 de ani am zis ca e timpul sa-i facem o surioara si am ramas insarcinata din prima incercare ,apoi au urmat sarcinile de la 28 si cea de acum la 30 ani.Am trecut peste aceste pierderi destul de greu ,dar faptul ca o aveam pe fetita mea scumpa m-a ajutat foarte mult.
Ne-am dorit amandoi o fetita si o avem . Daca D-zeu va dori sa-i dea un fratior sau o surioara e binevenit,daca nu, noi multumim lui D-zeu ca avem o familie implinita

sunteti minunati!

Pupicei, Ingeras

Maya Maria (16.12.2006)

yubi spune:

Ingeras26a Laura ,nu stiam ca si tu ai pierdut o sarcina,imi pare tare rau La tine care a fost cauza? Eu am fost in spital in mai si nu stiu povestea ta.

L5845 spune:

yubi esti un suflet mare si meriti sa ai parte si de implinirea visului de a avea si un copil al vostru, alaturi de fetita voastra draga. si te asteptam cu vestea, cat mai curand.

Nu am mai scris de mult timp, dar v-am citit asa printre randuri si vreau sa va spun la toate care ati avut parte de intamplari triste in ultima vreme si ati ajuns din nefericire aici, ca sunt si eu alaturi de voi. Doamne Ajuta! sa treceti cu bine si cat mai curand, de perioada delicata si sa va apara din nou zambetul pe buze.

Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE!
Lau-Meli si
" Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fii invins cu adevarat, daca nu te ridici!...G. Funakoshi"

Spre tzel!
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste
Doi zapaciti!

laurraa spune:

Yubi, de aceea te inteleg perfect.Am doua sarcini pierdute.Anul trecut la 8 saptamani iar anul acesta am ramas insarcinata exact la un an de la pierdere...totul mergea bine pana cand la controlul de 21 de saptamani ne-a zis ca a incetat sa-i bata inimioara.Mi s-a provoca nasterea.Pe 24 mai s-a intamplat.Nu pot descrie prin ce am trecut - psihic vorbind - sau prin ce ganduri mai trec si acum dar fara speranta nu pot merge mai departe.
De aceea am zis de test! Eu nu am avut o explicatie.Iar testul genetic doctorul a zis ca nu are rost.Pe 4 iulie merg la el s avedem ce imi zice.Poate de acum incep investigatiile.

Laura

brigita spune:

quote:
Originally posted by yubi
Jasmine se spune ca in Romania adopta doar persoanele care nu pot concepe si cam asa este. Probabil eu fac parte din exceptii.Povestea noastra este mai deosebita.
Eu si sotul avem aceeasi varsta si ne-am casatorit la 19 ani (iubire mare ).Intr-o zi am aflat ca mai multi prieteni mergeau in fiecare duminica la caminul de copii ,de unde luau fiecare cate un copil si il plimbau cateva ore prin parc.Am hotarat sa mergem si noi cu ei,pt. ca oricum mergeam prin parc si asa macar mai scoteam si noi la aer un copil (copiii mai mari ii scoteau in curtea caminului ,dar pe cei mici nu-i scoteau din lipsa de personal).
Cand am ajuns acolo nu stiai pe care sa il ei pt. ca erau foarte multi.Am intrat intr-o camera unde erau in jur de 10 copii ,majoritatea stateau pe jos si nu avea nici unul mai mult de 1 an.Trebuia sa aleg unul pe care sa-l spele si sa-l imbrace frumos si nu stiam pe care.In momentul acela unul care statea pe jos pe burtica s-a uitat la mine si mi-a zambit.Am zis sa mi-l dea pe acela ,iar ingrijitoarea mi-a zis ca este fetita si o cheama Mihaela.
Am luat-o in acea duminica si inca vreo 4 duminici si am inceput sa ne atasam de ea.Am facut cerere sa o luam de vineri pana duminica si pana la urma nu am mai putut sa o ducem inapoi.Le-am spus ca vrem sa o adoptam ,dar ne-au spus ca ea nu are actele facute pt. adoptie.Intr-o zi cand ne-am dus sa prelungim cererea (pt. ca o luasem ca voluntari trebuia sa facem cerere in fiecare saptamana) ne-au spus ca este trecuta pe lista pt. adoptii internationale si am crezut ca mor .Am spus ca eu nu renunt la fata mea si ca stiu ca am prioritate la adoptie.I-am spus directoarei de la casa de copii ca o cunosc pe directoarea de la Protectia Copilului (nu o cunosteam ) si voi face scandal.Cand a auzit ca o cunosc pe directoare a sunat de fata cu noi la cine se ocupa de adoptiile internationale si i-a spus sa o scoata de pe lista pt. ca exista parinti romani care doresc sa o adopte. Ne-a spus sa ne grabim cu actele ca luni trebuiesc depuse (era vineri).Am alergat ca nebunii dupa toate actele necesare (nu sunt putine)si am reusit sa le depunem la timp.Am fost chemati la comisia de evaluare ,au venit acasa in vizita sa vada conditiile ,etc.
Pt. ca nu aveam decat 21 de ani ,toata lumea a spus ca nu suntem sanatosi la cap si ca trebuie mai intai sa incercam sa avem copii nostrii.Precizez ca noi nu stiam daca putem ,sa nu ,sa facem copii pt. ca ne protejam tot timpul,vrand sa facem copii dupa 25 de ani.
Vreau sa va spun ca in momentul in care am adoptat fetita ea avea 1 an.Doar eu aveam servici si nu o duceam foarte bine.Pt .ca sotul nu avea servici mai mult el s-a ocupat de cresterea ei si jumatate din salariul meu se ducea pe lucruri necesare fetitei ,dar nu am regretat niciodata alegerea facuta,iar D-zeu ne-a ajutat si acum avem amandoi servicii foarte bune ,avem casa noastra si nu ne lipseste nimic.
Fetita noastra scumpa a implinit pe 28 martie -10 ani si suntem foarte mandri de ea.
Cand aveam 25 de ani am zis ca e timpul sa-i facem o surioara si am ramas insarcinata din prima incercare ,apoi au urmat sarcinile de la 28 si cea de acum la 30 ani.Am trecut peste aceste pierderi destul de greu ,dar faptul ca o aveam pe fetita mea scumpa m-a ajutat foarte mult.
Ne-am dorit amandoi o fetita si o avem . Daca D-zeu va dori sa-i dea un fratior sau o surioara e binevenit,daca nu, noi multumim lui D-zeu ca avem o familie implinita