Din lac in putz (inspirat de lau10)
Raspunsuri - Pagina 2
coltofeanu spune:
Din ceea ce se vorbeste pe aici reise ca este foarte placut sa fii amanta si plictisitor sa fii sotie... 
Oliv75 spune:
Georgia, m-a amuzat faza cu sexul "Nu este interesat nici de sex desi am incercat absolut orice, eu sunt foarte deschisa la capitolul asta. Eu trebuie sa initiez TOTUL, ii expun ce am de gind si el accepta sau nu. Citeodata accepta sa facem ceva si dupa aia canceleza"
Adica tu vii imbracata in asistenta medicala, vrei sa-l initiezi in tainele medicinii moderne si el sta pe ganduri??...atunci ce stetoscopu' meu mai vrea de la tine? Sau poate ar trebui sa alegi o tema legata de job-ul lui, daca e atat de pasionat de munca.
Ai spus "noi nu avem copii".Punct. Suna asa sec, de parca ai inchis capitolul asta. Apoi mentionezi "generatia mea"... el ce generatie e??...a oamenilor muncii
Serios vorbind, nu cred ca e cazul sa te gandesti la divortz atat timp cat nu ai vorbit cu el despre nemultumirile tale din viata de cuplu, apoi lasa-i timp sa gaseasca solutii si sa le puna in practica. Multa bafta si rabdare.
monabella spune:
Draga mea discuta cu el. Iti stie nemultumirile? Intr-adevar daca nu pare interesat de sex ceva e teribily wrong... ori e vreo problema de sanatate ori are pe cineva ori munceste intr-adevar prea mult... Tu ce simti fata de el? il mai iubesti?
Divortul in sine - daca ajungi la decizia asta - nu va fi greu pt. ca nu aveti copii insa nu stii ce iti rezerva viitorul. Pina la urma depinde daca mai tineti unul la altul si daca mai vreti sa fiti impreuna.
Personal nimeni din cite persoane stiu eu nimeni nu a regretat vreodata ca a divortat. toti pe care ii stiu eu au regretat ca au asteptat prea mult, ca si-au trait tineretea cu cine nu trebuie.
Decizia de divort e insa personala.
pitzinuca spune:
quote:
Originally posted by Oliv75
Georgia, m-a amuzat faza cu sexul "Nu este interesat nici de sex desi am incercat absolut orice, eu sunt foarte deschisa la capitolul asta. Eu trebuie sa initiez TOTUL, ii expun ce am de gind si el accepta sau nu. Citeodata accepta sa facem ceva si dupa aia canceleza"
Adica tu vii imbracata in asistenta medicala, vrei sa-l initiezi in tainele medicinii moderne si el sta pe ganduri??...atunci ce stetoscopu' meu mai vrea de la tine?
acum serios: daca esti atat de deschisa, nu vei ramane singura niciodata !. pe bune!
si si mai serios: de ce are el acest comportament fata de tine? gresesti tu ceva... fie si faptul ca i-ai permis prea multe, si l-ai lasat sa inteleaga ca e normal sa vina acasa si sa se aseze la pc.
sfaturi nu am din pacate, doar sa il tragi de maneca si sa vorbiti. sau da-i un mail luuung.
quote:
Originally posted by Elise
Si atunci e destul de greu sa consideri ca intr-o casnicie e prioritar sa fii draguta, amabila si surizatoare.
uite elise - omsa deschid si eu un subiect inspirat de tine. sa vedem e zic oamenii daca s-ar cere ca prioritar intr-o casnicie e sa fii dragutz si amabil. de ce nu ni se mai pare asta natural si prioritar?
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
Elise spune:
pai, pitzinuca, eu cam asta am observat ca se intimpla: cite femei considera mai important sa isi astepte barbatii cu casa bec si sarmalele pe masa decit sa ii sara de git si sa-l pupe cum intra pe usa?
Sau citi "ei" isi asteapta nevasta mesterind prin casa, si cind vine ea de la serviciu se umfla in pene ca au montat noul dulap , in loc sa o ia in brate si sa o asculte - ce a mai facut ea, ce a mai vazut, ce a mai auzit....
Nu stiu de ce, gesturile astea par sa se estompeze in timp, apare grija pentru tot felul de alte nimicuri care inlocuieste grija pentru celalalt si atit. Ajungi sa il intrebi mai des "ce culoare sa fie covorul" decit "cum te simti azi". De fapt, e foarte greu sa realizezi ca, indiferent ce culoare are covorul, are foarte putina importanta.
chiccutza spune:
draga Georgia2,si eu am 1 bucata sot asemanator cu al tau.asta este ziua-tip a noastra.dimineata se duce la servici,nu are orar fix de intoarcere,mananca,pleaca la bar,vine acasa,mananca,pleaca din nou sau,varianta:se uita la tv.IN FIECARE ZI!in ordine de importanta noi,familia,suntem dupa prietenii si familia lui.doar de fata cu lumea ne considera.de multe ori am fost tentata sa-mi iau copii si sa plec in romania.mai bine singura decat cu o belea pe cap.unde pui ca se mai baga si soacra-mea pe fir si-mi spune sa ma pun in locul ei ca mama,atunci cand ii spun ca odata si-odata o sa-l las.ba chiar l-a sfatuit sa-mi dea 2 suturi in c..r si sa las copii aici daca vreau sa plec in romania.sa se puna ea in locul meu,cand fi-su dupa cateva ore de bar nu mai nimereste usa.
nu avem nici despre ce vorbi.orice ii spun nu il intereseaza
cristiama spune:
Georgia,
"Scopul" unei relatii este sa fii FERICITA. Conteaza mai putin cat de romantic sau putin romantic e sotul, cati bani aduce, cat timp petrece cu tine...
Ideea este ca tu, in aceasta relatie sa fii fericita.
ESTI?
Cum nu pari fericita se pune intrebarea ce masuri iei?
- raspunsul cel mai nostim mi s-a parut cel cu amantul. Hi-hi. Cum o sa rezolve amantul relatia ta proasta, poate daca gasesti un amant psiholog!
- nu cred ca o solutie este sa accepti aceasta relatie pt ca altfel ramai singura, pari f singura si in relatia ta actuala, si nici nu-ti lasi sanse sa cunosti pe altcineva
- vorbesti cu sotul tau, ii spui asteptarile tale, ii spui ca-ti doresti altceva de la viata.
Georgia, ce crezi ca se intampla daca tu intrii in greva si "nu mai organizezi" nimic: de la concedii, pana la plata luminii sau cumparatul painii.
Poate considera ca tu vrei sa faci lucrurile astea, sau ca este "sarcina" ta sa le faci.
Voi aveti clar impartite sarcinile: cine ce face? Ca atunci n-ar trebui sa existe nemultumiri din partea ta!
Si apropo de ultima ta intrebare: nu cred ca a regretat nimeni ca a pus capat unei relatii in care nu se simtea fericit, implinit. Ce ar fi de regretat?
Oh, si sigur ai putea nimeri mai rau, tot nu ai fi obiligata sa ramai in acea relatie,.. DAR ai avea si sansa SA FII FERICITA!
dulcetica spune:
Pai problema cred ca e urmatoarea:dupa un timp in orice casnicie e o oarecare rutina si din inertie,gratie faptului ca nu e nimic foarte in neregula,traiesti asa pina la adinci batrineti.
Cind citesti pe aici diverse intrigi din alte casnicii,prin comparatie,pare trai pe vatrai acasa si tu o cauti cu luminarea!
Si nemultumita de viata,fara 5 copii sa te tina de jupa ,pleci in lume. Eu imi pun intrebarea:pe la vreo 40 de ani care e oferta si din cine e formata?Ce probabilitate e sa gasesti unul mai dezirabil decit acesta?Adica majoritatea persoanelor de bun simt ,desi nu e totul perfect pe acasa ,sint totusi casatorite si-si vad de treaba(net,tv,etc).Gresesc?
dulcetica spune:
Cite nu s-au gindit sa-si ia stetoscopul si sa plece,la nervi sau dupa profunde meditatii? Statistic vorbind oare cite o fac ?Trebuie ceva sa incline balanta cind ai bani,ai casa,ai masa ,relatia e in parametrii de functionare civilizata,etc .dar te bate un gind de duca.
Subiectul e din categoria "tu chiar n-ai treaba acasa"?Foarte putini inteleg ce vrei,nu ti-e bine ?si totusi problema e foarte reala!
Georgia2 spune:
Multumesc pentru raspunsuri si am sa incerc sa va raspund si voua
M-ati intrebat daca am discutat deschis cu el. Da, am discutat. Discutiile au inceput acum citiva ani (5-6). Indiferent de ton sau circumstantze, am fost sincera de fiecare data. Am discutat calm, la nervi, am tipat, am plins, iar am discutat calm...Nimic nu s-a schimbat.spune mereu ca daca il bat la cap sa faca ceva - nu va face. Am incetat sa mai discut o perioada (cam 1 an), nimic nu s-a schimbat, am reluat discutiile, i-am scris emailuri "luuungi" cum zice cineva pe forum, pentru ca am crezut ca e mai usor sa ma exprim in scris. Acum doi ani i-am sugerat sa mergem la terapie de cuplu - nu a vrut pe motivul ca daca noi nu ne intelegem tinind cont ca suntem casatoriti de 10 ani, cum ne poate ajuta un strain. Acum doua luni a acceptat sa mergem - am fost la o sedintza impreuna si de atunci nu am mai putut sa mergem din cauza ca e foarte ocupat. Eu ma duc in continuare si incerc sa ma ajut pe mine, sa gasesc noi modalitati de comunicare, sa inteleg ce s-a intimplat cu mine.
Am intrat si in greva cum sugereaza cristiama - in doua saptamani casa era balamuc, anul ala nu am fost in concediu, am fost slaba si am revenit la programul anterior.
M-ati intrebat daca avem copii - deocamdata nu avem si probabil ca nu vom avea pentru ca nu vreau sa-l cresc singura.
Amantul - inteleg ce vreti sa spuneti mai in gluma mai in serios. Nu cred ca este o solutie. Pot gasi si lucruri mai putin complicate care sa ma distraga, pentru ca asta ar insemna - iluzia ca esti dorit si iubit - o iluzie. In acelasi timp, il respect si respect ce am avut impreuna - bun si rau.
Cum a fost la inceput? - a fost "opposites attract" si lipsa de experientza. Eram total diferiti si asta m-a atras plus faptul ca era/este cel mai stabil om pe care il cunosc. acum, mi-am dat seama ca daca e OK sa mergi pe "opposites attract" cind ai 20 de ani, cu inaintarea in virsta nu mai e OK, daca nu ai nimic in comun, placeri comune, interese comune...Asa cum spune si AncaVlad - alerg, ma distrez, iau decizii, ma bucur de una singura. Si asta doare cel mai tare - sa te bucuri de unul singur. Fericirea nu exista decit daca e impartashita. Cred eu. Nu, nu ma plictisesc. dar sunt SINGURA.
Sexul - suna destul de idiot/amuzant ce am scris. Oliv75 ai dreptate. Nu vreau sa intru in amanunte dar...da, am incercat si variante de genul "sora medicala". Am spus ca sunt "deschisa" cind vine vorba de relatiile intime. Am vrut sa spun ca nu sunt inhibata deloc, sunt de principiul ca orice merita incercat macar o data daca ambii parteneri sunt de acord, pot sa discut deschis pe tema.
Daca il mai iubesc - Da, il iubesc, ca pe un prieten de o viatza. Ma va interesa tot timpul ce se intimpla cu el chiar daca ne despartim si chiar daca voi fi in alta relatie, va gasi in mine tot timpul un prieten desi el spune ca daca ne despartim nu vrea sa ramina in legatura cu mine, pentru ca ar fi prea dureros pentru el.
Dulcetica - intelg ce zici, pentru multe persoane pot parea ca am luat-o razna de prea mult bine dar cred sincer ca traiesc o problema reala si cred ca nu sunt singura femeie in aceasta situatie. Am fost crescuta sa cred (la asta ma refeream cind am zis "generatia mea") ca nimeni nu pleaca de la bine, care "bine" insemna un barbat care nu se uita dupa alte fuste, e corect, cinstit, etc. Dar nu vreau un tata, am deja unul, nu vreau un "best friend", vreau un sotz, un barbat, un partener de viatza.Si in incheiere vreau sa va spun ca acum ceva vreme i-am sugerat sa ne separam pentru o perioada. M-am oferit sa plec sa stau cu o prietena citeva zile, sa am timp sa ma gindesc, sa "ies" din situatie si sa judec limpede. Mi-a zis ca in momentul in care am iesit pe usa sunt bun plecata, el considera ca am divortzat.Bineintels ca pot sa ma intorc, sa-mi iau ce-mi trebuie, etc, suntem oameni civilizati si reci, foarte reci as adauga eu) dar...it's over. L-a suparat mai tare faptul ca apelind la prietena mea faceam public faptul ca nu suntem de fapt cuplul perfect, decit faptul ca am ajuns unde am ajuns. Citeva luni mai tarziu, am plecat la prietena respectiva. Nu a zis nimic, m-a intrebat daca vreau sa ma duca cu mashina sau sa imi cheme un taxi. Am ales sa chem un taxi ca sa nu il pun intr-o situatie delicata pe el sau pe prietena mea. Din pacate, dupa doua zile de stat "in gazda", mama prietenei mele a murit si eu a trebuit sa ma intorc acasa. I-am spus ca nu am ajuns la o concluzie in ceea ce ne priveste dar date fiind circumstantele a trebuit sa ma intorc. Nu a zis nimic. Nimic nu s-a schimbat in afara de faptul ca dupa inca 6 luni de dicutii a acceptat sa mergem la terapie. O data. De atunci e prea ocupat. E un cerc vicios.