Paralizie Cerebrala(tetrapareza,parapareza, etc) 2
Raspunsuri - Pagina 11
mdanicoleta spune:
buna fetelor
am mai scris mai devreme si cand sa trimit mesajul mi-a zis ca nu sunt logata si nu am a\mai avut dispozitie sa mai scriu. am gasit in buc un centru unde se face kineto si se lucreaza bine dar am gasit alta problema..vreau sa fac 2 sedinte pe zi si cica imi trebuie aprobare speciala de la patroni. ...ca cica sa nu se creeze un precedent.oare banii mei nu sunt buni? ca doar platesc 2 sedinte, nu? cica as putea sa o obosesc , ca e prea mica. pana acum eu asa ceva nu am intalnit. toti recomanda gimnastica cat mai multa.
in rest, ma bucur pt andrei ca mananca bine
wnimra, poate tinew sa fie suplu alex ca si ioana e tot intr-o perioada de mancat mai putin
eu cred ca m-am izolat aici la buc, nu mai am prietene si nici nu simt nevoia sa socializez, momentan
ma deranjeaza persoanele care se uita ciudat la copii nostri ( nu-si dau seama ca se poate intampla oricui?)
faza, a venit in vizita un coleg al sotului cu sotia si bebele de 2 ani si ne plangeam noi femeile de cat de greu e fara ajutorul lor , al barbatilor. ..la care colegu imi zice ca eu ce problema am, conduc masina si o pun pe fata in scaunelul de masina si merg la market si acolo o pun in masinuta si fac piata...
va pupam
wnimra spune:
hello
mdanicoleta chiar nu m-am gandit la varianta asta, suntem niste norocoase ca putem sa facem piata in liniste, ce plimbari trag cu sotul meu prin market si alex in cos...numai ca sunt atenta sa nu imi agate ceva de pe rafturi, sa nu cada intr-o parte ca s a mai intamplat si de obicei cand duc cosul il tin cu o mana de spate mai ales daca este obosit
...o adevarata placere.
Nu poti merge la protectia copilului si sa depui o cerere pt un centru de stat? Ca sa poti face gratuit?
Cu manacatul lui alex nu ma mai agit, oricum toti de felul lui sunt slabi, nici nu ma avantajeaza sa fie mai gras, greu de carat si de recuperat , sanatos sa fie.
Multa sanatate la toata lumea
http://community.webshots.com/photo/2261592570103302750zREysg
paula2003 spune:
Eu ma uit la acele persoane la fel cum se uita si ei la copilul meu.
M-am invatat sa ma fac ca nu vad, ca nu ma doare....incerc.
wnimra spune:
Si eu m-am invatat Paula dar uneori clachez si m-am saturat sa ma prefac ca totul este ok cand nu este.
M-am saturat mereu sa zic ''gradinita NORMALA, copii NORMALI, cand o sa fie un copil NORMAL?, etc''- ce este normalitatea?
Din cate stiu eu cuvantul normalitate provine de la ''norma''- o regula ce trebuie respectata.Normal ...cand pronunt cuvantul imi trece prin cap un echilibru, nici prea prea nici foarte foarte(scuze exprimarea ametita).
Asa ca baiatul meu este normal, si-a gasit acel punct de echilibru, fiecare individ este normal.EEEEEEEEEEE si mor pe cei care ma tachineaza cu normalitatea lor.Mor de oftica ca sunt pusa in situatii ciudate de a ma explica incontinuuuuu ca nu sunt invidioasa , ca nu ma intereseaza de altii ca vreau doar ce este bine pt fiinta de care sunt responsabila cu viata.Ca doar nu am grija de o bucata de plastic.
Cum sa ii explic copilului meu ca nu este normal ? Sau ca este normal dar nu prea ???
Cum sa il fac sa aiba incredere in el cand este marginalizat.Pt ca pricepe , vede , aude si simte diferenta.
Cred ca a venit timpul pt aceste intrebari , Alex creste si eu nu prea stiu ce sa fac.Ma poticnesc zi de zi de niste etichete si o asa zisa normalitate.
Inca nu imi trece ... mi-am luat-o in stil mare , nu prea ma asteptam.Sunt un om puternic dar simt ca mi-a tras cineva presul de sub picioare.Pana acum o sapt ma bucuram ca am o viata frumoasa dar am descoperit oameni urati in ea.
Sper sa revin cu sentimente mai bune.
http://community.webshots.com/photo/2261592570103302750zREysg
mdanicoleta spune:
buna fetelor
paula, din pozele care le-am vazut eu cu copii tai nu vad nimic in neregula la ei. incep si eu ca tine wnimra, cu normalitatea
pe mine ma bate cred ca cel de sus ca eu sunt invidioasa pe cei care sunt sanatosi pt ca imi dau seama ca a mea nu e si nu stiu de ce ca ea nu are nici o vina si singura mea vina a fost ca am acceptat decizia medicului.
pe mine ma deranjeaza persoanele care se uita chioras si nu prea am avut ocazia sa le reped dar sa nu indrazneasca sa ma supere ca am o gura...
eu eram cu gura mare si inainte dar fetelor am devenit de nesuportat. ma ratoi la toata lumea.
azi am fost la evaluare la dr robanescu si a evaluat-o la 4-5 luni. atat avea si in sept. a zis ca nu are achizitii.
fata mea mai are inca reflexul moro si are un an si 5 luni.
va pupam
paula2003 spune:
Pozele sunt ca si prima impresie . In realitate se vede mult mai mult. Eu am o boala, o imbrac cat mai frumos, daca vremea tine cu mine, si macar daca se uita sa aiba ce privi.
Mai clachez si eu, dar ma ridic. Mereu spun ca a mea este la usa fata de restul. Poate alte femei sunt batute, altele pe drumuri, altii au copiii drogati, sau ......dar par sanatosi si intregi.
Alexandra este o dulceata de fetita, imi dau lacrimile pentru orice realizare facuta de ea, traiesc orice gest, miscare...
Paul, orice ar face nu ma mira, este normal sa faca. O iubeste si o ajuta mereu. Inca nu-mi pune intrebari grele legate de Alexa dar ma pregatesc sa le ascult/raspund. Ma mai intreaba de ce nu poate cutare, doar are 5 ani? Mereu ii respund ca ea este mai mica si nu poate, trebuie sa o ajutam. Mereu ii spun sa o iubesca asa cum este. Ma striga sa-mi arate cat de mult o iubeste. Se mai cearta, ciondanesc....ca doar sunt copii. Ce-i place unuia in acelasi timp si celuilalt. Daca unul deseneaza ceva la fel si celalalt. Daca nu am decat o ciocolata, Paul o imparte in mod egal. Sunt dulci si imi ocupa tot timpul
andru_mami spune:
cat adevar graiti mai fetelor,ca si eu parca traiesc un cosmar din care nu pot sa ma trezesc,mai bine zis,casa mea a devenit o fortareata,ca daca am nevoie de ceva il rog pe sotul meu sa dea o fuga cu masina sa ia ce imi trebuie sau in cel mai rau caz in care trebe sa merg eu nu ma risc sa merg pe jos ca am multe obstacole de trecut,asta insemnand ca daca merg cu andrei aud-da-l jos din carut sa mearga in picioare ca e baiat mare,am auzit ca are handicap baiatul tau
,da-l la nisip sa se joace cu copiii cu lopeticile,si cate si mai cate,dar nimeni sa zica doamne fereste ca avem si noi copii si nu e bine sa razi de necazul altuia ca nu stii ce iti da d-zeu.
babette spune:
Dragele mele,
Citesc...citesc....si ma intorc in timp!
Parca ma vad pe mine! Eu am copii cat voi!
E greu, e greu sa traiesti asemenea momente. Dar nu trebuie sa va lasati enervate de cativa oameni care nu stiu sa se poarte. Voi sunteti puternice si trebuie sa ramaneti asa!
Nu trebuie sa va lasati coplesite din cauza unor oameni neoameni.
Credeti-ma ca stiu ce spun. Daca ma gandesc bine as putea spune ca sunt ca ei, ca minunatii vostri copii care lupta sa fie copii. Si copilaria mea a fost tot asa, plina de gimnastica, electroterapie, bazin etc.
Pot spune ca am fost si ca voi cand m-am luptat sa-i redau fiicei mele copilaria si ca si voi mergeam cu ea la tratamente. Apoi, pot spune ca sunt si acum ca voi pt ca Dumnezeu a considerat ca am avut bine grija de fiica mea si m-a mai incercat odata. Cu baietelul fiicei mele.
Acum merg cu el peste tot! Deci stiu ce spun. Nu va ascundeti! Nu fugiti caci de fapt fugiti de voi. Din contra! Mergeti peste tot, duceti copiii peste tot, le face fff bine sa fie inconjurati de oameni. Cereti ajutorul tuturor daca aveti nevoie si veti vedea ca-l veti primi si asa ii veti schimba si pe cei ce v-au suparat. Fiti ferme si demne! Voi, noi, caci ma includ si pe mine, suntem deosebite caci stim sa ingrijim acesti copii care lupta poate mai mult ca noi.
Am sa va povestesc ceva. Ieri, la decernarea premiilor la concursul la care a participat fiul meu au venit niste copilasi de cls 1-3 sa cante. Erau tare mititei si dragalasi!
Cantau pt o sala imensa plina de copii si parinti la un concurs international la care au participat liceeni din 27 de tari.
Cel mai mic copil avea tetrapareza spastica, era un baietel dulce foc si care in afara faptului ca era ajutat cu blandete sa urce si sa coboare pe scena, era privit normal de toti! Si nu era insotit de parinti! El era cu clasa lui. Si nu l-au dat deoparte pt asta! A cantat si el cum a putut. Si a putut! Si au aplaudat toti minute in sir...
Pe mine m-a rasplatit dumnezeu pt tot ce am facut si cu un baiat care acum imi aduce acasa medalii internationale de aur.
Fiecare din voi veti fi la randul vostru rasplatite cu ceva pt efortul vostru. Nu disperati. Cautati fericirea, traiti normal printre oameni si o sa vedeti ca va fi bine.
E O ARTA SA STI SA FII FERICIT PRINTRE NECAZURI! Si voi ca mame aveti arta in sange!
mdanicoleta spune:
buna fetelor
babette, ce ai scris tu azi m-a uns la suflet si am plans minute in sir la calc. si acum tastez printre lacrimi. sa dea Dumnezeu sa ne vedem copii bine si sa incercam sa fim fericite printre necazuri. azi mi-am dat seama ca nu am mai iesit cu ioana afara de mult timp. in afara de gimnastica si fuga prin market la cumparaturi, nimic. ce proasta sunt, nu? e a mea si asa cum e sunt mandra de ea, de orice miscare buna ma bucur, de orice privire si zambet.
akella spune:
Se pare ca suntem cateva "veterane" aici - babette, Paula si cu mine... Fetelor mai noi in postura de "mamica speciala": nu va izolati copiii din cauza proastei cresteri a catorva indivizi, nu este in interesul copilului sa-l tii departe de viata... Pe mine nu ma intereseaza ca Daria sa fie intreaga la trup - pentru ca stiu ca nu va fi niciodata la fel ca ceilalti - dar tin neaparat sa fie intreaga la suflet si la minte! Da, e adevarat ca se va lovi toata viata de rautatea si prostia multora, dar ma voi stradui s-o invat sa fie tare si sa nu se lase ranita... In alta ordine de idei nici noi cei "sanatosi" si "normali" nu suntem scutiti de rautate si proasta crestere din partea altora, nu? Totul e sa lasi experientele sa treaca pe langa si nu prin tine... Si asa viata e ca parul din c... : scurta si plina de c... (va rog sa-mi scuzati limbajul)... am vrut sa spun ca viata e cum e, nu are rost sa ne-o petrecem dand bir cu fugitii sau sa ne uscam de plans...
Si pe mine ma mai lovesc crizele de plans, de disperare, de neputinta... Si acum mi se frange sufletul cand ma uit la fetita mea frumoasa si necajita... Dar ma ridic si merg mai departe - trebuie!