Barbati lipsiti de sensibilitate

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns hanna10 spune:

Anamaria, sincer tu esti total in afara subiectului. Parca te certi cu Laura de zici ca esti fix in mijlocul problemei si sti toata treaba. Decat cu sfaturi si pareri ca ale tale mai bine nu scrie omul aici. Nu ai nimic constructiv de spus Laurei, atunci nu te baga.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

quote:
Originally posted by hanna10

Anamaria, sincer tu esti total in afara subiectului. Parca te certi cu Laura de zici ca esti fix in mijlocul problemei si sti toata treaba. Decat cu sfaturi si pareri ca ale tale mai bine nu scrie omul aici. Nu ai nimic constructiv de spus Laurei, atunci nu te baga.




Inteles shefa...

Pina la urma sintem pe un forum public si Laura a decis sa isi intinda rufele aici.

Nu am exprimat decit opinia mea desprinsa din postarile ei.
Nu stiam ca sint ingaduite doar raspunsuri incurajatoare.

In fond, am si subliniat ca problemele sint mai complexe decit lasa sa se arate.

Succes la brodat povesti in continuare,

Anamaria

"I used to be Snow White, but I drifted."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rory76 spune:

Pana va mai certati voi pe aici, eu una vreau sa stiu: ce ai mai facut, Lau10, cu sotul tau\? Cum se mai poarta? Chiar vroiam sa te intreb el nu e gelos? Ia incearca sa ii starnesti gelozia, sa vada ca inca mai esti o femeie dorita, aveam o cunostinta, bine, ea era femeie in varsta, si isi trmitea flori singura, erau casele alea de comenzi inainte, si cu biletel, ca si cum ar fi trimise de un barbat. Isi punea o prietena sa sune acasa seara si sa inchida, stii, faze de genul asta! si vreau sa zic, ca i-a iesit nebunei figura: atunci s-a desteptat si barbac-su si a inceput sa o recurteze, la 50 de ani, iti dai seama, e ceva! dar nu cred ca tine la toate genurile de barbat...la al meu sigur nu! cred ca mi-ar zice: Pisi, eu nu te incurc, plec! Nu stiu al tau cum e...

"sky is the limit!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lau10 spune:

Rory76, m-ai facut sa rad! Misto faza..Chiar nu stiu cum ar reactiona dar sigur ar pune multe ntrebari si ar fi gelos mai mult ca sigur. Eu nu i-am dat motive de gelozie niciodata, dar e un barbat posesiv de altfel, deci sigur ar reactiona intr-un fel daca ar vedea ca primesc flori.
Acasa acum e foarte bine, ne intelegem bine, e atent cu mine, nu 24 din 7 cum zicea Ocebine, ca nu sunt chiar asa de obsedata de atentie, sunt o persoana ocupata si nu care stau acasa si ma plang ca sotul meu in loc sa ma rasfete el se duce la servici, dar atat cat sa ma simt iubita si importanta in viata lui.
Nu vad nimic rau in asta, si scopul subiectului meu aici a fost sa aud si alte exemple de femei care traiesc cu barbati mai putin dotati la capitolul romantism si sa vad daca gresesc eu pe undeva, sau ce e de facut, sau pur si simplu sa ma descarc.
Multumesc mult ca ma ajutati, chiar va spun sincer ca am o lista intreaba de idei/gandri pe care am sa le tin minte si sper sa le pun in aplicare.
Mai astept oricum raspunsuri si va tin la curent

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns She spune:

quote:


Inteles shefa...

Pina la urma sintem pe un forum public si Laura a decis sa isi intinda rufele aici.

Nu am exprimat decit opinia mea desprinsa din postarile ei.
Nu stiam ca sint ingaduite doar raspunsuri incurajatoare.

In fond, am si subliniat ca problemele sint mai complexe decit lasa sa se arate.

Succes la brodat povesti in continuare,

Anamaria

"I used to be Snow White, but I drifted."



Nu te tine nimeni cu forta. Mai ales nu sa tragi cu ochiul la "rufele cuiva"(oribila si ieftina exprimare) ca sa i le murdaresti tu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns She spune:

quote:
Originally posted by lau10

Rory76, m-ai facut sa rad! Misto faza..Chiar nu stiu cum ar reactiona dar sigur ar pune multe ntrebari si ar fi gelos mai mult ca sigur. Eu nu i-am dat motive de gelozie niciodata, dar e un barbat posesiv de altfel, deci sigur ar reactiona intr-un fel daca ar vedea ca primesc flori.
Acasa acum e foarte bine, ne intelegem bine, e atent cu mine, nu 24 din 7 cum zicea Ocebine, ca nu sunt chiar asa de obsedata de atentie, sunt o persoana ocupata si nu care stau acasa si ma plang ca sotul meu in loc sa ma rasfete el se duce la servici, dar atat cat sa ma simt iubita si importanta in viata lui.
Nu vad nimic rau in asta, si scopul subiectului meu aici a fost sa aud si alte exemple de femei care traiesc cu barbati mai putin dotati la capitolul romantism si sa vad daca gresesc eu pe undeva, sau ce e de facut, sau pur si simplu sa ma descarc.
Multumesc mult ca ma ajutati, chiar va spun sincer ca am o lista intreaba de idei/gandri pe care am sa le tin minte si sper sa le pun in aplicare.
Mai astept oricum raspunsuri si va tin la curent

laura


eu am asa o experienta. Din pacate. Si poate de aia inteleg exact ce spui si unde iti este oful. Din ce scri, imi face senzatia ca sotul tau te iubeste. Cred ca multe perechi care au probleme de genul asta se iubesc dar nu isi arata dragostea asa cum partenerul simte nevoia ca sa se simta iubit.
De aia nu stiu ce sa-ti spun. Pt ca eu sint sigura ca te iubeste.
E intradevar trist si de multe ori o drama cind celalat nu "simte" asta desi in subconstient o stie. Cred ca este la fel cu o mincare care-ti place teribil dar nu ai sare. Si nici nu gasesti sarea la indemina. Te uiti in farfurie, o sorbi din ochi, stii ca iti place dar nu are gust. Posibil sa treaca nevoia asta a ta cu timpul sau cu virsta. Posibil sa devi o femeie frustata care plinge la filme cind se saruta doi....
Stimuleaza-l cu "ceva"..cu ce stii ca ii place. Sexual? ironic placut?Ca o joaca? Tachineaza-l? Rizi mai mult cu el?Umorul poate il relaxeaza mai mult?
E greu sa dai sfaturi cind nu cunosti persoana in cauza, si nu ma refer la el ci la tine.
Eu nu as lua decizii. Dar nici degeaba nu as sta. Stiu numai ca cu cit se simte mai constrins, cu atit va fi mai greu.
Nevoia asta a ta a existat din totdeauna sau in urma intimplarii cu netul?Pt ca daca a aparut de la povestea cu internetul a sotului tau, atunci "problema" e la tine, nu la el. Trebuie sa-l ierti daca asta ai hotarit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miau-miau spune:

lau10, pote tu ai ramas inca profund afectata de ce s-a intimplat intre voi atunci, mai ales de faptul, cum scri chiar tu, ca el nu a parut deloc rusinat, speriat ca te poate pierde, nu i-a parut rau. Nu am inteles daca in final s-a dovedit ca el chiar te-a inselat, sau nu. daca chiar te-a inselat, sau mintit, flirtat si povestea a fost pusa sub tacere, fara ca tu sa ai o rezolutie la ea, fara ca tu sa fii convinsa de catre el ca regreta profund si sincer, ca stie ca a gresit in fata ta, ca iti e recunoscator ca ii dai inca o sansa, atunci tu esti ranita in continuare. nu vei putea sa ai incredere vreodata in el, daca el nici macar nu ti-a aratat ca regreta profund, nu si-a asumat greseala, etc.
si atunci tu, nevrind sa te desparti, incerci sa dregi situatia lucrind forma, nu fondul. Si ceri atentii, dovezi (flori, atentii, etc) ale interesului lui pentru tine. dar care nu vor fi niciodata suficiente, sa nu mai zic ca trebuie sa insisti ca sa le primesti. ele nu vor putea lua locul nevoii tale de a clarifica povestea aceea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monabella spune:

Draga mea, n-as vrea sa par prea pragmatica sau dura... cum v-ati casatorit daca stiai ca e o nepotrivire "atit de mare" intre voi care potential te-ar putea duce la divort!?!? N-am mai auzit asa motiv de divort.

Barbatii sint mai pragmatici. Din cite am cunoscut eu, cei asa cum vrei tu, in stare sa aprecieze baloane roz, bai cu clabuci parfumate, sa dea replici ca in filme, sa le pese de moda, de sentimente si alte chestii feminie... sint gay.

Barbatii -marea lor majoritate, chiar si cei cu oarece doza de romantism, gindesc si actioneaza ca niste bancomate: ce ii intrebi aia iti raspund, ce le ceri, aia fac.

Personal prefer un barbat ne-romantic pe care sa ma pot baza intr-o situatie limita.

Am spus asta tuturor prietenelor mele care imi veneau cu cerinte din astea de secolul 19 si visau sa fie rapite pe cai albi.

Apoi sa stii ca si la 55 ani exista romantism si lumea iubeste, numai ca nu mai exista nesiguranta asta de la 20 ani.

Si eu cred ca Guestus e singurul pertinent (in afara de Anamria).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miau-miau spune:

quote:
Originally posted by monabella

Draga mea, n-as vrea sa par prea pragmatica sau dura... cum v-ati casatorit daca stiai ca e o nepotrivire "atit de mare" intre voi care potential te-ar putea duce la divort!?!? N-am mai auzit asa motiv de divort.





yo nu pricep de ce daca uneia ii e nasol in casnicie, noi femeile trebuie sa ii dam la cap, sa-i spunem:ciocul mic, cind l-ai luat ti-a placut, acuma faci pe nebuna?

noroc ca in California nu e nevoie sa ai motive de divort, e suficient sa vrei, nu te intreaba nimeni de ce.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monabella spune:

Miau miau incercam sa spun ca un barbat e ne-romantic de la natura si inainte de casatorie si dupa. Ne-romantismul lui nu e ceva aparut dupa casatorie ca sa justifice ce spui tu.

ori daca ne-romantismul nu a facut-o nefericita inaintea casatoriei nu vad de ce o face nefericita dupa. Si atit de nefericita incit sa vrea sa divorteze.

La asta m-am referit. Asta nu pricep eu. ne-romantismul cuiva nu i se pare o problema reala. Pina la urma a te simti iubit e in strinsa corelatie cu increderea pe care o ai in persoana de linga tine.

Daca in afara ne-romantismului lui au existat alte episoade in care a inselat-o sau in fine... (n-am citit decit prima si ultima pagina a acestui topic) atunci e cumva explicabil, si exact ce am spus mai sus cu increderea pe care o ai in persoana de linga tine. Nu ai incredere, ii ceri dovezi... e un cerc vicios -> de aici nebunia.

Daca insa nu ti-a dat niciodata ocazia sa te indoiesti de sentimentele lui iar tu doar vrei sa traiesti viata ca in sec. 19, creindu-ti probleme din nimic, scuza-ma dar asta mi se pare pueril...

Mergi la inceput