Barbati lipsiti de sensibilitate

Buna dimineata,

Ma gandeam de mult sa deschid un subiect pe tema asta dar pentru ca nu ma pricep la scris foarte bine, poate nu am sa reusesc sa ma fac foarte bine inteleasa si sa exprim exact ce gandesc. Am sa incerc.
Vroiam sa discutam putin despre barbatii care sunt mai "dintr-o bucata", lipsiti de sensibilitate, mai putin romantici. Eu sunt o persoana foarte sensibila, am nevoie de imbratisari, de atentie, de caldura, am nevoie sa ma simt iubita de catre barbatl de langa mine. Sotul meu (scorpion fiind)e un barbat bun (desi a facut multe greseli in fata mea), dar nu stie sa-si exprime sentimentele, e dintr-o bucata, nu stie sa spuna o vorba romantica, sa ma imbratiseze, sa se poarte frumos mai pe scurt. Sa nu intelegti ca tipa sau ca are un comportament nervos neaparat, dar nu le are cu "sensibilitatile".
Eu atat de mult am nevoie de aceste lucruri, incat ma simt foarte nefericita, nu stiu cum sa fac sa accept sa traiesc fara romantism si dragoste patimasa. De multe ori ma gandesc sa divortez (chiar daca suna grav dar asa de mult ma afecteaza situatia incat ma gandesc si la aceasta extrema), dar apoi vine la mine si il vad ca vrea sa incerce sa se schimbe, insa nu-i reuseste mai mult de 2 zile.
Am impresia ca la 28 de ani traiesc ma parintii mei la 55 de ani, si nu asa mi-am imaginat eu viata. Eu citesc multe carti de dragoste, imi plac filmele romantice, si as vrea sa am parte si eu de momente de tandrete ca-n filme (stiu ca suna pueril, dar asa simt).
As vrea sa-mi spuneti daca mai sunt cazuri ca ale mele, cum faceti sa fiti totusi fericite langa un barbat care nu-si exprima sentimentele.
Eu am inceput sa-mi si pierd increderea in mine, adica nu ma simt frumoasa si iubita, pentru ca nu mi se spune, nu ma rasfata, mi se spune ca ma iubeste dar nu mi se dovedeste.

Nu as vrea sa par penibila cu subiectul asta aici unde atatea femei au probleme de gen violenta, injuraturi, maltratare psihica etc. Insa pentru mine este o problema care ma afecteaza si as vrea sa-mi impratasiti din viata voastra, poate sa invat ceva sau poate doar sa citesc alte povesti.

Va multumesc

anca2705 spune:

bun subiect.
nici sotul nu e un romantic pe cat as dori eu.nu imi spune des ca ma iubeste dar daca am nevoie de el stiu ca e alaturi de mine.
stiu ca ma iubeste si cand trece mult timp de cand nu a mai facut nimic dragut si romantic ii sugeres sau ii spun direct ce imi doresc.cand am nascut a facut un gest de care nu il credeam in stare si care mi-a dovedit cat de mult ma iubeste.dupa ce am nascut a doua zi dimineata am intrat in coma si am avut ceva complicatii a stat langa mine in spital timp de o saptamana.am fost la terapie intensiva doua zile si nu s-a miscat de pe scaun de langa mine.a mers la maternitate si a facut poze fetitei si de cate ori ma trezeam imi arata ce fetita frumoasa avem si ca merita sa lupt.dupa doua zile de terapie intensiva eram ca noua dar el nu a vrut sa plece acasa.a stat langa mine.pt mine asta a fost o dovada de iubire mai mare decat daca in fiecare zi mi-ar spune ca ma iubeste.
incearca sa comunici mai mult el si nu cred ca e rusinos sa ai tu initiativa.comunicarea in casnicie cred ca e cea mai importanta.

vreau o cina romantica cu lumanari si tot tacamul o pregatesc si a doua zi sigur vine cu un buchet de flori
mult succes si nu iti pierde increderea in tine

anca si alex(27mai2007)

hannen spune:

Nici eu nu vreau sa par penibila(de aia n-am sa dezvolt) dar va spun din experienta ca nici in extrema cealalta nu-i prea bine.

Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas

www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Noutati
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Amira scolarita

mihaela_s spune:

Io una iti inteleg scorpionul, am si eu unul alaturi. M-am invatat sa ii "vad" dragostea pe langa aceste manifestari "stricte" ca sa le spun asa...imbratisari, mangaieri, saruturi atunci cand nu suntem in intimitate. Am invatat ca ma iubeste si ca imi arata asta prin alte gesturi...un zambet, grija pe care mi-o poarta...nu stiu cum sa spun dar simt ca ii pasa de mine, ca sunt persoana cu care vrea sa traiasca toata viata. E drept ca nu a gresit cu nimic fata de mine pana acum(cel putin eu nu stiu ) si poate ca asta face diferenta dintre situatia ta si a mea.

Nici al meu nu vine cu flori si cred ca daca ar veni l-as banui acum de altceva . Nu cred ca vei putea sa-l schimbi, trebuie sa inveti sa "vezi" dincolo de aceste lucruri, avand in vedere ca scorpionii sunt inchisi din fire si cumva mistici, misteriosi...

Mult succes!


vorbe de copil...

Hobby

kariguld spune:

in urma cu ceva ani, am citit o carte, "Cele cinci limbaje ale iubirii" (cred ca tin bine minte titlul), foarte buna, in care, unul din limbaje era ceea ce descri tu. eu cred, citind postarea ta, ca sotul tau te iubeste, numai ca el are alt limbaj, alt mod de a-ti arata ca te iubeste. un mod pe care tu poate nu l-ai descoperit si de aceea nu-l intelegi. daca ai gasi cartea sa o citesti, te-ai edifica putin si impreuna ati gasi modul in care sa va eprimati iubirea unul fata de celalalt asa cum vi-o doriti!
chiar daca sotul tau nu-ti spune in fiecare zi ca te iubeste, tu trebuie sa crezi ca te iubeste, fie ca iti spune mai rar. incearca sa-i comunici ce anume ai dori sa auzi de la el, ce gesturi ai vrea sa faca! nu trebuie sa te gandesti la alte lucruri...

si nu mai citi atatea romane de dragoste,(e doar o sugestie!!!) s-ar putea sa ti se traga de acolo, incearca sa fi realista!
nu e nimik gresit sa-ti doresti o dragoste ca in filme si romane, dar pentru aceasta dragoste trebuie facut ceva constructiv in viata reala!



Kari

lau10 spune:

Va multumesc ma mi-ai scris si multumesc pentru pareri si sugestii.
CUm spunea mihaela_s ca simte ca lui ii pasa si ca ea e persoana cu care el vrea sa traiasca pana la adanci batraneti...eu nu simt asta. Cateodata face niste chestii mai dragute dar le face ca astea vin dupa o alta cearta sau discutie vizavi de problema asta, si simt ca o face din obligatie. Sa va dau un exemplu: acum vreo 4 zile aveam un interviu (pt schimbarea jobului) si cand am venit acasa el imi cumparase o crema pt corp foarte buna si o felicitare pe care scria Good luck. Gest de altfel foarte frumos, dar modul cum mi-a dat aceasta atentie a stricat tot farmecul...mi-a zis "pai si asa te plangi ca nu sunt atent si nu ma gandesc, uite ti-am luat asta ". Binenteles nu era pe ton de repros la modul serios, sau dat in bataie de joc, dar pentru mine a fost de-ajuns sa ma supere in sufletul meu (ca de altfel nu i-am spus nimic). N are acea diplomatie sa stie sa face lucruri dragute, sa puna suflet si tandrete in ceea ce face.
Multe mi-ati spus ca trebuie sa comunicam despre ceea ce vrem, pai cred ca am discutat de 1000 de ori, si el stie foarte bine ca ma aduce de multe ori la disperare, si incearca sa se schimbe vreo 2 zile dupa care iar cade in aceeasi stare. Pentru ca asa e el! Deci cred ca va trebui sa ma impac cu ideea! Desi eu stiu cum sunt, nu ma pot multumi cu jumatati de masura, si probabil ca voi vrea mai mult de la viata si il voi lasa. E vorba de compatibilitatea dintre doua persoane, e posibil sa fie cazul nostru si sa nu ne potrivim.
Apropo de aratat iubirea fata de persoana de langa tine - Eu trebuie sa subinteleg mereu ca el ma iubeste. Adica, el de exemplu pleaca in delegatii cam o data la 3 luni cae 2 zile sau o saptamana cel mult, vine acasa, ma pupa normal, dar nu simt ca i-a fost dor de mine, sa ma imbratiseze, sa se uite in ochii mei etc. E si o persoana destul de egoista, se gandeste mult la el si uite de ceilalti din jurul lui.
Ce ma doare e ca aces caracater al sotului meu se reflecta in relatia lui cu fetita noastra. O iubeste ca pe ochii din cap, dar nu isi arata senitmentele decat foarte rar. Face multa educatie cu ea, dar uita sa ii povesteasca frumos, sa o alinte etc. Si fetita noastra am sesizat a incepe sa ii copie comportamentul si de ex daca eu plang ca sunt suparata, nu vine la mine sa ma ia in brate asa cum vad aklti copii, sau sa o "impresioneze" (desi normal ca nu asta e scopul meu), si ma gandesc ca e fetita, vreau sa aiba un gram de sensibilitate in ea, normal nu ca mine ca nici asa nu e bine, dar sa fie o balanta.

Mai astept sfaturi si pareri, azi sunt ok, pentru ca abia ne-am certat destul de tare tot weekendul si azi normal e sotul model. Dar normal, nu ma imbat cu apa rece.

Vreau doar sa mai precizez (poate unele dintre voi mi-ati citit deja povestea), ca sotul meu avea de gand sa ma insele (asta stiou sigur dar nu stiu daca a si dus la capat), deci normal ca acest comportament al lui ma afecteaza inzecit, mai ales ca acea chestie urata s-a intamplat acum o luna, si atunci l-am luat inapoi doar cu conditia sa se schimbe si sa faca un efort.

Va pup

Guestus spune:

In ziua de azi sa te opresti la magazin sa cumperi 1 crema de corp+1 felicitare numai pentru simplul fapt ca ai interviu a doua zi...yo zic ca e un sot extraordinar.

rory76 spune:

Lau10, iubita, nu te mai stresa degeaba. Uite eu am avut aceeasi problema cu al meu. il mai si acuzam ca daca nu se poarta frumos si sensibil cu mine inseamna ca are pe alta cu care se poarta asa! Si chiar si eu ma gandeam la divort. Pentru ca innebunisem, eu ma purtam frumos, pregateam mese romantice, muzici dulcegacioase,mici atentii fata de el, si el...nimic! si atunci am stat de vorba, el e un tip foarte intelegator si inteligent. si i-am zis ce am pe suflet fara sa ii reprosez ca : " tu niciodata" "eu intotdeauna" etc. am incercat sa ii spun asa cum i-as spune celei mai bune prietene si crede-ma a avut efect. Mi-a zis asa: "nu mai incerca sa ma schimbi, sa ma faci sa ma port cum ai vrea tu. Nu mai astepta sa te fac eu fericita. Fa-te fericita singura, pentru ca daca eu nu mai sunt langa tine, nu suferi. Te poti implini singura, te poti face fericita singura, fa ceva ce iti place, implineste-te ca om si nu mai ai nevoie de atentiile si gesturile mele romantice. Nu poti face pe nimeni fericit si nimeni nu te poate face fericita. Doar tu singura poti asta! " Si dupa ce am tras o burta de plans, m-am gandit bine si am procedat in consecinta. Si acum el face tot felul de mici chestiute care stie ca imi plac si ma bucur de fiecare data ca un copil. dar nu ma mai simt ca si cum le-as fi cersit eu. Inainte ii ziceam: adu-mi si mie flori, niciodata nu imi aduci! Si cand in sfarsit imi aducea, ma crezi ca nu puteam sa ma bucur? era ca si cum le-am cersit1 Acum imi dau seama cat egreseli am facut si ii sunt recunoscatoare ca nu si-a luat lumea in cap la cat de nebuna eram! Si da, sunt fericita acum. Am lumea mea in care ma misc, plina de culoare, creativitate si imaginatie, pe care o iubesc si in care ma simt bine si imi este suficient. este si el fascinat de lumea mea acum, zice ca sunt mai interesanta si mai frumoasa cand am si alte preocupari...Eu sunt in zodia pesti, el este berbec, doua firi complet diferite...doua lumi distincte, care au reusit sa gaseasca o fasie comuna...de fapt mai multe!

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

denizel spune:

quote:

---

Si fetita noastra am sesizat a incepe sa ii copie comportamentul si de ex daca eu plang ca sunt suparata, nu vine la mine sa ma ia in brate asa cum vad aklti copii, sau sa o "impresioneze" (desi normal ca nu asta e scopul meu), si ma gandesc ca e fetita, vreau sa aiba un gram de sensibilitate in ea, normal nu ca mine ca nici asa nu e bine, dar sa fie o balanta.

---

Laura, dar tu de ce plangi in prezenta fetitei tale? Ii faci rau, sa stii!
Nu stiu cati ani are dar, orice copil care vede ca mama lui plange se sperie.
Nu cred ca pe fetita ta nu o impresionezi, cred doar ca o blochezi. Si, nu numai asta. Poti chiar sa o faci sa nu mai aiba incredere in tine, sa vada in tine o persoana slaba (mai ales in comparatie cu tatal). Sau poti chiar sa o afectezi foarte tare psihic, emotional.
Una e sa plangi in prezenta copilului fiindca ai cazut si te-ai lovit foarte tare (de ex.) si alta e sa plangi fiindca esti suparata pe sotul tau. Fetita voastra nu trebuie sa asiste la astfel de scene.


Tu ai vazut alte mame plangand si copii care vin si le imbratiseaza? Sau doar crezi ca asa se intampla?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

mariamunteanu spune:

quote:

---

Originally posted by denizel

quote:

---

Si fetita noastra am sesizat a incepe sa ii copie comportamentul si de ex daca eu plang ca sunt suparata, nu vine la mine sa ma ia in brate asa cum vad aklti copii, sau sa o "impresioneze" (desi normal ca nu asta e scopul meu), si ma gandesc ca e fetita, vreau sa aiba un gram de sensibilitate in ea, normal nu ca mine ca nici asa nu e bine, dar sa fie o balanta.

---

Laura, dar tu de ce plangi in prezenta fetitei tale? Ii faci rau, sa stii!
Nu stiu cati ani are dar, orice copil care vede ca mama lui plange se sperie.
Nu cred ca pe fetita ta nu o impresionezi, cred doar ca o blochezi. Si, nu numai asta. Poti chiar sa o faci sa nu mai aiba incredere in tine, sa vada in tine o persoana slaba (mai ales in comparatie cu tatal). Sau poti chiar sa o afectezi foarte tare psihic, emotional.
Una e sa plangi in prezenta copilului fiindca ai cazut si te-ai lovit foarte tare (de ex.) si alta e sa plangi fiindca esti suparata pe sotul tau. Fetita voastra nu trebuie sa asiste la astfel de scene.


Tu ai vazut alte mame plangand si copii care vin si le imbratiseaza? Sau doar crezi ca asa se intampla?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

---

Perfect de acord cu Denizel. Ti-ai dori ca fetita ta sa te compatimeasca si sa te aline, dar gandeste-te ca ii face rau sa te vada plangand. Chiar daca ne vine greu uneori sa ne abtinem, trebuie sa o facem fata de copii, de dragul lor. Noi suntem pt. ei reper, sprijin, forta, alinare, intelegere. Si de fapt, de ce plangi ?

Maria
Maria

MissParker spune:

Am citit si eu cartea mentionata de kariguld, interesanta, insa trebuie ca ambii parteneri sa fie dispusi s-o citeasca si sa ia la cunostinta si sa aplice ceea ce scrie acolo...

In rest, eu am fost casatorita 9 ani cu un Rac (si se zice ca vai, ce sensibilosi si sufletisti si empatici sunt Racii) care era stanca langa mine, frigider, lemn, alegeti-va voi... Eu imi doream la fel ca Laura ceva mai multa caldura, mai multa tandrete, iar cand il rugam odata pe an sa-mi spuna ceva dragut sau sa fie mai atent cu mine, imi reprosa ca "ei, daca nu spuneai nimic poate c-o faceam, dar asa, cu dresura, nu se poate"... Evident, tot eu eram de vina in ochii lui. Toate initiativele atingerii dintre noi porneau de la mine, el era complexat in ultimul hal (sa nu ne vedem goi decat cand urma sa facem dragoste etc.), plin de prejudecati... In fine...

Eram ca doi straini. Si eu nu realizam asta, si ma minteam; ba chiar am mintit-o si pe mama: cand ea mi-a spus o data ca el nu prea e tandru cu mine, eu am contrazis-o "ba da, mama, dar doar cand suntem noi doi singuri"... si ma minteam atat de bine, incat credeam si eu in iubirea lui aia pe care el "nu era capabil s-o exprime"

Ulterior mi-am dat seama cat de adevarata e vorba aia: if it walks like a duck ... IT IS a duck... Asa a fost si pt. mine revelatia cu "incapacitatea exprimarii iubirii". Asta e pentru mine un pretext atat de naiv si de ridicol (inventat si sustinut de noi femeile), incat acum imi permit sa rad cand ma gandesc. Nu exista o incapacitate de exprimare a iubirii, exista doar prezenta si absenta iubirii. Cand iubesti pe cineva, acel cineva se simte iubit. Parerea mea.

Acum stiu diferenta, desi am un Varsator si se spune ca Varsatorii sunt f. rationali, lucizi si mai reci. Cand un barbat - nota bene, nu prea romantic in stilul clasic (ala cu lumanarele si cu spuma de baie roz) - te mangaie, te imbratiseaza fara motiv, te saruta si te priveste ca pe o icoana, cand se trezeste dimineata inaintea ta si ramane in pat ca sa te priveasca dormind fiindca e de parere ca arati ca un inger si te trezesti in mangaierile sau in soaptele lui (pe mine Bogdan ma trezeste numindu-ma "la petite fille de la mer" - fiindca iubesc marea si il iubesc pe Vangelis), cand un barbat iti spune ca vrea neaparat sa te duca el dimineata cu masina la tren doar ca sa fiti 10 minute in plus impreuna dimineata, cand un barbat scoate un servetel ca sa stearga scaunul pe care urmeaza sa te asezi la o terasa, cand are grija de tine ca de un portelan fin, cand un barbat iti dovedeste prin sute de gesturi altruiste iubirea lui, cand un barbat stie sa-ti incalzeasca inima... si multe multe altele... atunci realizezi diferenta.

Laura, vezi sa nu cazi in capcana tentatiei de a-ti obtine de la fetita ta acea caldura si tandrete pe care nu le primesti de la sotul tau. Eu am trecut prin asta cu mama mea si ma simteam atat de sufocata, nici nu-ti pot spune... Ajunsesem s-o resping fiindca imi facea rau fizic la un moment dat apropierea ei, simteam ca-mi ia aerul. E o forma de incest emotional.

Las-o pe fetita, concentreaza-te pe relatia cu sotul, vezi la ce poti lucra acolo. Si ascute-ti simturile, perceptiile...

Felicia 34+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE