Un sfat va rog...

Fiul meu avea un prieten de la gradinita cu care se intelegea foarte bine, erau nedespartiti....se jucau impreuna, se plimbau, uneori dormeau impreuna etc. Acum sunt elevi in clasa a VII-a si au umplinit 14 ani. De ceva timp insa s-au suparat si nu isi mai vorbesc. Din ce am discutat cu fiul meu, cearta a intervenit de la echipa de fotbal... Jucau fotbal la scoala, baiatul meu este capitan de echipa ales de prof., s-au faultat, s-au certat... acum daca ii intreb nici ei nu mai stiu din ce s-au suparat!!! Dar ciudat este ca fiecare tine la ORGOLIU si nu vrea sa inceapa niciunul primul impacarea. I-am spus fiului meu ca daca vrea el voi incerca eu sa dicut cu prietenul lui ( ceea ce nu este prea corect) insa el nu vrea...si il inteleg, sunt chestiuni ce trebuiesc rezolvate de ei ca intre "barbati". I-am spus sa vorbeasca el primul.... sa spuna uite... eu am incercat dar tu nu vrei. Si nu vrea. Imi spune... de ce sa inceapa el primul si sa bata din "pinteni" celalalt ca a cedat. Sunt orgoliosi amandoi si nu stiu ce sfat sa-i mai dau...Ei vor sa se impace dar nu stiu cum sa inceapa. Si eu ii simt ca vor sa se impace. Poate ne ajutati cu un sfat...

Multumim!

Deianira spune:

Trebuie sa vorbesti cu el sa renunte la orgoliu pentru ca nu il va ajuta, ci dimpotriva.
Iti dau un exemplu - un prieten de-al meu, este foarte incapatanat, si daca ii demonstrezi ca a gresit, o tine pe a lui, chiar daca isi da seama ca nu are dreptate. Am avut odata o cearta cu el, din cauza lui si nu am vorbit 2 luni , iar dupa aceea tot eu am facut primul pas. Stii ce a zis el? Ca se facea de ras daca recunoastea ca a gresit . De atunci relatia noastra e ok, dar alti prieteni au renuntat la prietenia lui si el inca nu-si da seama cat are de pierdut cu atitudinea asta .
Pentru mine personal, orgoliul e stupid, in cele mai mnulte cazuri, degeaba raman cu orgoliul meu intact si ma simt eu bine cand ma uit in oglinda, daca in jurul meu nu mai e nimeni, deci nu-mi observa nimeni "nasul" .
Invata-l pe fiul tau sa fie sincer si deschis la dialog, prin comunicarea directa si deschisa se poate rezolva problema lui . O prietenie de atatia ani nu merita rupta pentru un meci. Si daca nu ar fi el cel care face primul pas si ar face prietenul lui pasul spre impacare? Banuiesc ca s-ar bucura, ceea ce inseamna ca nici el nu trebuie sa vada acest lucru ca pe o umilinta (sa faca primul pas spre o discutie care ar duce la impacare).
Sfatuieste-l sa lase conflictele de la fotbal pe teren, iar cand pleaca de acolo sa nu discute despre asta. E ca si cu munca, ajungand acasa lasam problemele de servici la usa .

Sper ca n-am facut o varza din ideile mele, ma exprim mai bine live decat in scris .

anaisanais spune:

Incearca sa-l faci sa inteleaga deosebirea dintre ''orgoliu'' si ''mandrie''. Poate atunci o sa faca el primul pas!Eu cred ca amii baieti aveau nevoie de o pauza....cred ca-si vor rezolva singuri diferendele....

coltofeanu spune:

El ar face primul pas dar ii este teama ca va fii ignorat de celalalt si s-ar simti rau fata de colegi si ceilalti prieteni.

Astazi imi spunea ca incearca sa discute cu noul coleg de banca ( pentru ca nu mai stau nici in aceiasi banca) si cu un alt baiat ca sa vorbeasca cu fostul lui prietentsa vada in ce "ape se scalda" si dupa aceea va incerca sa intre in discutie in functie de ceea ce ii vor spune baieti.

Am sa discut cu el si referitor la diferentele dintre mandrie si orgoliu.

Am postat pe forum dupa ce i-am cerut acordul. Chiar ma intreba din 5 in 5 minute : " A mai postat cineva? Mi-a raspuns ?". Intra si el pe forum si citeste. Este o fire deschisa, vorbim absolut orice.

Asteptam cu nerabdare sfaturi si va multumim pentru atentia acordata.

deya spune:

Cum mai stau lucrurile?S-au impacat?Tot asa zic si eu.haide sa ii scriu fiului tau direct..
dragul meu....te rog sa stai si sa te gandesti asa la trecut prin cate ati trecut impreuna cum era daca nu l-ai fi avut pe prietenul tau alaturi,nu ti se pare ceva schimbat.Gandeste-te acum, cum o sa fie in viitor cand el nu o sa iti mai fie alaturi?(stiu ca ii ai pe parintii tai alaturi si pentru asta te felicit)dar totusi nu da cu piciorul unei prietenii pentru un joc de fotbal.Iti spun din proprie experienta ca o sa iti dai seama ca ai pierdut un prieten adevarat...lucru ce rar se intalneste...asta o sa vezi in viatza...eu am 19 ani si stii ce? imi numar prietenii pe degete.Da amici am o gramada dar prieteni nu.Si iti spun sigur ca si prietenul tau are nevoie de tine.
Hai lasa din orgoliu si fa un prim pas.Sa ma anunti ce ai facut bine?sa auzim de bine...

Deianira spune:

Coltofeanu, ce a rezolvat baiatul tau?
Sper din suflet ca s-a impacat cu prietenul lui, nici un meci din lume nu e asa important ca o prietenie .

miau-miau spune:

eu nu mi-as indemna copilul sa lase orgoliul si sa faca primul pas, decit daca e la virsta la care jucindu-se la groapa cu nisip i-a dat cu lopatica in cap partenerului de joaca ca a pus nisip in galeata lui. la 16 ani cred ca stie mai bine ca mine cum sta relatia si daca e bine sa isi ceara scuze sau nu. eventual i-as spune ca daca se simte in culpa sa isi ceara scuze, insa daca stie ca scuzele vor fi intimpinate de un misto, atunci sa nu se puna in situatii neplacute.
daca esti prieten de 8 ani cu cineva nu neaparat vei fi inca 38 de acum incolo, cu orice pret.

coltofeanu spune:

Nu s-au impacat. Au dat tezele unice si baiatul meu a luat note mai mari decat fostul prieten. Nu prea au mai avut timp de alte discutii cu baietii.

Totusi eu cred ca este vorba si de un pic de invidie din partea celuilalt... si asta cred ca strica o prietenie( atunci cand nu este in totalitate sincera).

Baiatul meu crede ca nu a gresit fata de prietenul lui si ii este greu sa faca primul pas: " De ce sa-mi cer scuze daca nu sunt vinovat? El s-a suparat... nici nu prea stiu din ce..i-am spus ceva in timpul meciului pe un ton mai ridicat... nu stiu.Dar nu l-am jignit."

Inteleg ca poate si-ar calca pe orgoliu sa inceapa primul dar pe langa faptul ca face ceva impotriva vointei lui, exista posibilitatea ca celalalt sa se laude baietilor ca "uite , vedeti el a venit la mine, deci el este vinovat, eu daca vreau maine nu mai vorbesc cu el, el este mai slab decat mine, eu sunt mai important etc."

Imi aduc aminte ca in clasa a IV-a a luat o nota mai mica si in ziua respectiva nu a mai venit cu baiatul meu acasa. Si a fost iertat, i-am spus sa vorbeasca cu el si sa-i explice ca nu este frumos. Si i-am mai spus baiatului meu ca sa-si puna carnetul in ghiozdan fara sa mai spuna ca a luat o nota mai mare. Erau foarte buni prieteni atunci cand lua si baiatul meu note mai mici, ca el. Insa in vacante totul era SUPER! Joaca, distractie, plimbari cu bicicleta...se intelegeau f bine. Din acest motiv cred ce la pare rau amandorura.Si ce mai pui ca se apropie vacanta!

AVoogt spune:

Un lucru este sigur : sunt doua firi puternice ...acum n-ai de unde sa fii 100% sigura ce s-a intamplat intre ei , fiecare are versiunea lui. Lasa timpul sa treaca poate cu timpul vor uita si se vor impaca... mai intai trebuie sa dicute ei despre ce-a fost si isi vor da seama ca s-au certat din nimic ( asta in cazul in care erau foarte apropiati)

http://alina-vachim.magix.net

AVoogt