Relatia cu un copil de 4 ani
Raspunsuri - Pagina 2
ileanna spune:
am uitat sa te intreb cum ai ajuns sa faci asta??
sper ca nu treci printr-o deceptie majora ceva. spun asta pentru ca eu in asemenea momente am simtit ca vreau sa am grija de cei de care nu are grija nimeni. si cred ca este periculos.
29S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
Deianira spune:
quote:
Originally posted by ileanna
am uitat sa te intreb cum ai ajuns sa faci asta??
sper ca nu treci printr-o deceptie majora ceva. spun asta pentru ca eu in asemenea momente am simtit ca vreau sa am grija de cei de care nu are grija nimeni. si cred ca este periculos.
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
Multumesc pentru raspuns, Ileana
Am ajuns sa fac asta pentru ca merg de multi ani acolo in preajma sarbatorilor ca sa duc cadouri la copilasi (cu niste prieteni). Si in "seria" asta de copii(e centru de urgenta, nu raman pe o perioada lunga de timp aici copiii) m-am atasat foarte tare de A. si ea de mine si mi-a placut foarte mult felul ei de a fi. Mi-ar fi placut mie mai demult sa fac asta dar eram prea "mica"
si nu prea stiam ce sa fac cu un copilas 
. Si pe A. am si vazut-o mai multe zile la rand, deoarece am mers cu niste prieteni care le-au montat tot felul de jucarii, asa ca am avut timp sa o cunosc cat de cat si sa-mi doresc sa fac asta.Nu trec prin nicio deceptie, dimpotriva, e o perioada foarte frumoasa in viata mea si m-am gandit sa o fac si pe ea fericita.
Deianira spune:
Am uitat sa adaug ceva - e prima si ultima oara cand fac asta pentru ca sufar ca un caine cand o duc inapoi 
si pe zi ce trece sunt tot mai nedumerita - de ce fac unele femei asta??? De ce isi lasa copiii astia superbi si inteligenti si cuminti de izbeliste???
+ ca in acest centru sunt 4 frati, se vede ca au fost maltratati pentru ca sunt foarte violenti cei mari, iar mama lor e din nou insarcinata! 
si asta e doar unul din cazurile de acolo...
Stiu ca sunt foarte rea cand spun asta, dar unora ar trebui sa li se faca un test psiho inainte sa li se dea voie sa faca copii in nestire pe care sa-i bata si carora sa le distruga viata 
.
pitzinuca spune:
deianira, faci un lucru foarte frumos, sfaturile lui witeflower sunt utile.
incearca sa te bucuri si sa o bucuri cat mai mult pe A de aceasta perioada a vietii voastre.
ai putea sa te detasetzi un pic prin inceperea unui soi de educatie, lucruri care sa ii pinda ei bine mai tarziu. povestioare despre iubire, despre natura, litere, puzzle-uri, sa investesti in ea si un pic altfel.
si te rog, nu lua durerea lumii asupra ta, nu iti faci bine. si mama mea a lucrat intr-un centru de copii orfani, si bolnavi si stiu exact sentimentul: cand ma duceam pe acolo, imi venera sa ma sui pe pereti, sa urlu si plang in hohote de mila lor, si de suferinta lor...
va pupic, pe tine si pe A, da-i un start sa creasca frumos. 
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
Deianira spune:
Pitzinuca, de suferit n-am cum sa nu sufar ca asa is de felu' meu... sufeream pentru toti la gramada, acuma ca o iau pe ea si petrec timp numa cu ea ce sa mai zic... mi se rupe sufletul sa o duc inapoi, daca as avea posibilitati (casa, bani sa o cresc) as face eu cursul de asistent maternal, da' ce sa fac daca is un student care traieste cu parintii si cu ajutorul lor? 
De educatia ne-a vorbit si psiholoaga, ne-a zis sa ii aratam animalutele, sa o invatam culorile, sa o plimbam, chiar i-am aratat cum se deseneaza diverse chestii sambata si a fost fascinata 
si am si rasfoit putin intr-o carticica pentru copii .
Duminica asta mergem sa la Zoo sa vedem animalutele si sa vorbim cu ele 
Te pupam si noi cu drag 
p.s. Imi place la nebunie semnatura ta!
Deianira spune:
Offf... sunt asa trista, niste doamne de la DGASPC au primit cererea mea, s-au uitat peste ea, au confirmat la centrul unde e A. ca se aproba, dar cand au trimis-o acolo au omis sa o si semneze 
si au promis ca se va rezolva saptamana viitoare . Asa ca planurile noastre pe duminica s-au dus pe apa sambetei . O sa mergem sa o vizitam duminica, dar nu e totuna cand suntem numai noi sau cand suntem noi + inca alti 14 copilasi care trag de noi .
Hopes spune:
ptr. voi care faceti asa ceva
witeflower spune:
Da, asa cum am spus, institutiile statului nu ajuta intotdeauna copilul, sau angajatii isi fac treaba prost si iti pun piedici, cu sau fara intentie...
Dar daca perseverezi, pana la urma obtii ceva...
Copiii din centrele de plasame3nt au nevoie de relatii, de prieteni, chiar daca e mult mai greu cu ei...chiar daca adesea isi fac visuri si sperante irealizabile. Poate ca si de aceste visuri au nevoie, pentru a-si gasi un rost pe lume.
Cat despre tine, Deianira, daca esti studenta, ma gandesc ca vrei o cariera, o profesie...A fi asistent maternaL INSEAMNA SA RENUNTI LA TOT SI UNICA TA OCUPATIE SA FIE CEA DE ASISTENT MATERNAL. Statul are aceasta pretentie - absurda, zic eu - ca asistentii maternali sa nu aiba alt servici, sa fie incadrati in munca doar cu aceasta ocupatie, iar financiar sa se multumeasca cu salarul (care e f mic) si cu banii pt copil (care si ei sunt putini).
Daca fetita va merge intr-o familie maternala buna, va fi o sansa pentru ea. Poate acei oameni o vor indragi, la fel ca si tine si vor dori sa o adopte. Pentru ca asistentii maternali au prioritate atunci cand un copil devine adoptabil. Doar ca - alta absurditate - multe familii maternale intarzie cat mai mult momentul adoptiei, deoarece in acel moment pierd dintr-odata si salarul si banii pt copil...mai raman doar cu alocatia de stat (care acum e 40 lei...). Si, cum ei pana atunci nu au lucrat, sansele de angajare sunt putine...
Important pentru copii e sa fie inconjurati de oameni capabili sa le daruiasca dragoste si sprijin - chiar si de la distanta, dar sa se poata baza pe asta.
witeflower spune:
Si...de ce isi lasa unele femei copiii aceia superbi si inteligenti acolo?... Ele cu siguranta nu se gandesc la copii in acel moment - nu le pasa nici de frumusetea, nici de intelegenta lor. Mai sunt si unele care ii lasa, zicand ca e "spre binele copilului...(s cel mai trist e ca, in unele cazuri, parintii, mama - in loc sa fie "cuib" pentru copilasi, reprezinta un pericol pentru ei...). Unii realizeaza ca nu ar fi capabili sa creasca un copil....si fug. Sunt oameni care nu au ajuns sa se maturizeze afectiv, nu stiu sa se ingrijeasca ei pe ei, nu stiu sa iubeasca sau sa fie responsabili. Poate au avut la randul lor o viata grea, poate nu au stiut ce e dragostea parinteasca si nu au avut de la cine sa invete. Poate sunt bolnavi psihic sa , oricum mintea le e intunecata...
Cel mai greu este sa raspunzi copiilor la intrebari ca: "De ce m-a parasit? De ce nu vrea sa stie de mine? De ce nu m-a iubit?"
In acele momente, copilul automat se gandeste ca el, ca si copil, nu e destul de bun, de valoros, ca poate nu a meritat sa fie iubit. Si cel mai greu e sa-l faci sa inteleaga ca un parinte nu-si iubeste copilul pentru ca e frumos, destept sau cuminte. Ca il iubeste oricum ar fi. Iar, daca pe el parintii nu l-au iubit destul, el, copilul nu are nicio vina. Pur si simplu, parintii sai nu au fost capabili sa iubeasca.
Deianira spune:
Whiteflower, eu sunt constienta ca nu am cum sa fac sa ajunga A. la mine. Totusi, nu stiam ca asistentii maternali n-au voie sa aibe job. Si nu vreau sa mai dezvolt asa o relatie si cu un alt copil, ea pur si simplu a aparut dintr-o data in viata, si nu m-am impotrivit, imi face viata mai frumoasa .
Avand in vedere ca pe ea nu o pot avea, nu o sa renunt la atatia ani de scoala si la o cariera (sper eu) in domeniul in care ma pregatesc si care imi place foarte mult.
Oricum, de cate ori merg acolo si vad toti copiii, mai ales cei mici de care se ocupa personalul foarte bine, plec cu un sentiment de frustrare si cu mii de intrebari legate de cei care i-au lasat acolo .