Sezatoarea canadiana (90)

oanagabriela spune:

Ana, vara trecuta si sotul meu a facut o criza de intestine datorita lui C dificile, si tot dupa prea multe antibiotice. Este destul de greu, dar trece Si intr-adevar trebuie sa fii f.atenta ca sa nu ia si ceilalti membri ai familiei. Iti urez multa sanatate.
Pe urma si eu am avut un chist la un ovar, in 1997 am facut o laparoscopie si mi l-a scos.

Legat de Canada, eu simt mai mult ca Ana . Ca sa prezint situatia in mod concis: mintea este in Canada (imi dau seama ca doar aici sintem primiti in mod rezonabil si iti poti face un loc ca emigrant, fara sa te simti continuu "strain", fiidca in final toti sint emigranti ca si tine ), dar inima mi-a ramas in Europa (dar nu neaparat in Romania). Probabil ca voi trai aceasta dualitate pina la sfirsit. Oricum nu ma vad traind la pensie aici, doar daca Antonia se va incapatina sa traiasca in Canada (de aceea duc munca de lamurire cu ea inca de acum, cind este mica in speranta ca mai tirziu va alege singura sa plece...).
Oricum nu exista un loc perfect pe lumea asta, peste tot sint si bune si rele, important este sa evaluezi bine situatia ta personala si daca raul prevaleaza, sa pleci, daca nu, sa mai astepti. Altfel orice emigrare este grea, chiar si cind este usoara si iti lasi ceva "pene" pe drum. In orice caz, dupa mine, cheia unei emigrari reusite este informatia, mai mult decit banii. Daca esti bine informat eviti multe greseli, nu pierzi timpul si iti gasesti un rost mai repede.
Noi am facut 2 emigrari, si deocamdata nu sintem pregatiti pentru a treia , dar cine stie ce ne rezerva viitorul?

gehas spune:

[/quote]
fetelor,
va multumesc mult pentru raspunsuri!ma bucur ca am scapat de bazaconiile citite pe forumurile de specialitate satula fiind de topicuri de genul ''nu veniti aici, faceti o greseala uriasa'' ''canada e de rahat'' etc. si ca pot sa va adresez voua intrebari.
........
printre altele ma mai ocup si cu fotografia.avem si noi pozici aici www.flickr.com/photos/Marissa81
[/quote]

Mult sucess cu emigrarea, oriunde v-ar duce avionu'!

Cat despre poze: Wow, fara cuvinte si comentarii! Daca as avea cuvinte, comentariile are fi numai de bine.

G

khristin spune:

Salutare fetele ,

Nu prea mai intru eu asa des pe aici din lipsa de timp....azi am fost si noi la eco, bebe e sanatos si creste in parametri normali, extrem de energic, tehniciana m-a rugat de cateva ori sa ma ridic si sa ma misc, ca sa se intoarca, dar a fost cam stubborn si in final se pare ca e baietel, ne-a aratat detaliile dintre picioruse . Asa ca vom avea pereche...culmea e ca Yasmine a spus intotdeauna ca va fi baby boy teribil de hotarata (mommy, trust me, it's going to be a baby boy ), si a avut dreptate, draga mamii . Cica in majoritatea cazurilor copiii ghicesc ce se ascunde in burtica mamicilor .

Doriana, cred ca emigrarea e o decizie teribil de personala, care priveste orice familie. Eu una am ales sa fac scoala cand fiimea avea doi ani, si nu pot sa-ti spun ca aveam un elan deosebit, dar acum nu pot decat ca ma felicit, dpdv financiar si al timpului liber (ma refer la 3 luni/an vacanta + 20 sick days anuale), asa ca nu ma pot plange. Asa avem si noi timp de calatorii, atat prin Americi dar si Europa pe timpul verii. Daca ramaneam unde eram, m-as fi complacut intr-o stare mizerabila si un salariu mediocru, asa ca volens-nolens am strans nitel din dinti, noroc ca am dantura buna . Oricum a fost un drum de parcurs, pe care nu-l regret deloc. Felicitari pt. pozele reusite si multa bafta.

Cristina



le bébé

noi, www.flickr.com/photos/khristin107/sets/" target="_blank">poze mai noi si AOB

carmen77 spune:

Felicitari pentru baietel, Khristin! .

Despre emigrare si continente, eu nu mai comentez, ca stiti ca ma tot plang ... impartasesc si eu opinia lui Ana si Katrinel, si ca fapt divers, Doriana, si noi tot din Timisoara am plecat, si acum mi-e dor de orasul ala superb . Eu stiu un lucru cu siguranta, aici nu ramanem, anul viitor va decide incotro ne indreptam.


POZE NOI

Carmen si Matei Gabriel + Marc

Podeanu spune:

Mai fetelor, mie nici nu-mi mai vine sa spun ceva ca ma simt pe linga total...Eu sunt tare fericita aici,ne-am realizat f bine, nu-mi lipseste nimic. dar trebuie sa recunosc ca nu mai am propria familie in Ro, deci nu am dupa cine duce dorul.

Si noi aveam 2 salarii f bune acolo dar nu eram capabili sa ne luam macar un apartament. Stateam cu cumnatii mei , fata lor si socrii mei (asta cind nu stateau la tzara) intr-un apart de 4 camere.

Si eu am mers la facultate aici, dar m-am tarat aproape 4 ani ptr 12 cursuri amarate.(greu cu copiii mici si nici un sprijin)As fii ajuns si mai departe daca as fi continuat si luat titlul contabil dar nu am mai putut.

A-ti adus vorba de Germania... pacat ca nu va poate povesti sotul prin ce a trecut in 1990. )ktrinel, si el a ajuns la performanta de a vorbi la perfectie lb germana. Cind am venit cu ideea emigrarii in Canada, l-am convins ff greu, el stiind cum a dus-o in Germania ca emigrant.


Cred ca nu este o reteta a emigrarii sau a reusitei in canada. Cred ca depinde si de structura interioara a fiecaruia si de ceea ce il multumeste pe el. (liniste, latura materiala, etc). In jurul meu totii romanii se simt al fel dar cunosc si o familie (denisam- tu ii stii f bine) care au decis sa se intoarca in Ro anul asta. Acum si-au pus casa la vinzare deja...

dorina, pozele tale sunt absolut superbe.

khristin, felicitari ptr baietel.


Cristina, parca tu m-ai intrebat ceva de asigurare dar la cite pagini am citit s-a sters deja din memorie.

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

mikiion spune:

quote:

---

Originally posted by try


Miki, ptii, poza aia din leganus parca e rupta din alta epoca si vreme: lumina aia deasa, sinele de tren, natura etc. Iar fi-tu se potriveste exact in peisajul ala fara pantofi si sosete, cu pantalonii suflecati, zambetul sugubet. Zici ca e reala sau e facuta-n studio ca prea-i perfecta poza.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III

---

Pai e facuta de un fotograf profesionist , numai ca a venit la gradinita si a facut la toata lumea poze, cu decorul lui. De aia e reusita, ca nu am eu talentul asta

Eu nu ma bag in discutie ca noi suntem cazuri atipice si pt unii de neinteles.....Doi istorici( un profesor si altul care a lucrat in edituri) deci meserii atipice pt. emigrare. Venititi cu 5 lei in buzunar si aia imprumutati, ca nu aveam casa in Romania. Si care de 4 ani de cand am venit tot facem studii asta cand nu facem copii.
Ce mi-a adus Canada? Curajul de a face un copil, curaj care mi-ar fi lipsit cu siguranta acasa..... Si pentru noi asta e suficient.

Diana2007, nu-ti face probleme, important e ca el se simte bine, ca se adapteaza.

Ana sper ca esti mai bine. Culmea, sotul meu a luat de la Marc viroza stomacala si am ajuns amandoi la concluzia ca el a bolit mai mult si mai rau decat bebele

www.onetruemedia.com/my_shared?z=196cc7766eb32af94624d1&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj 1 An
www.dropshots.com/mikiion" target="_blank">filme si poze
filme2

Virsta Marc

nelia spune:

Mikiion, oare cum ne-am intilnit noi la aceeasi Sezatoare!?! De acord cu curajul, mie asta mi-a dat Canada, curajul de a face lucruri pe care nu cred ca le-as fi facut in Romania din mai multe motive. Si inca mai am de gind sa fac...
Dana, am si spus ca cei care au venit mai tinerei, cu copiii de ja facuti, cu meserii cit de cit cautate si acum citiva ani buni, nu cred ca au de ce sa se plinga. Personal, nu cunosc pe nimeni nerealizat, desi realizarea e un concept care difera de la persoana la persoana. Si, in defintiv, orice am scrie noi pe aceasta tema, avea dreptate Try: experientele emigrarii sint unice, personale, se pot compara, dar nu au cum sa fie la fel, pentru ca aici intervine tot bagajul cu care pleaca cel care emigreaza (si nu ma refer doar la cel material, ci mai ales la cel din interiorul fiecaruia) si capacitatea de adaptare la nou sau la altfel a fiecaruia.

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

doriana_lee spune:

sunt inca uimita de cat de dragute ati putut fi sa imi raspundeti asa de multe, intr-un timp atat de scurt.thanks again!

khristin,felicitari pentru baietel!
ehe mami, voi mergeti prin americi si europa (era sa zic europi)iar noi de 6 luni nu am iesit din oras pe motivu' ca nu avem suficienti bani de alimentat masina.
pe mine in tara nu ma tine nimic.rudele imi sunt toate departe,orasul nu imi alina foamea iar lucruri concrete care sa imi fie nespus de dragi, nu-s.
dosarul noastru a ramas intepenit la vienna acu' ceva vreme, si ne hotaram maxim pana in iunie (anul asta desigur) daca ne aventuram sau ba.pana atunci va tot bat la cap
sprijin am avea. eu am 2 verisori de gradul 2 dar tot rude sunt, si 4 familii de prieteni cu care am tot pastrat legatura in timp.

carmen77, banuiesc ca ai lasat in urma o situatie absolut diferita de a noastra, si balanta a stat mereu echilibrata cat de cat.
o fi orasul frumos (superb nu il pot numi,nah) dar asta nu ma ajuta cu nimic cand depunem cv-uri dupa cv-uri si nu gasim nimic mai avantajos.Asa chiar nu se mai poate :(
Din alocatia copilului cel mare nu ne putem hrani nici macar 2 zile.Nu vreau sa imi inchipui ce se poate face la voi cu o alocatie...

in alta oridine de idei, mai am intrebari:
1.ajutorul social = somaj, sau sunt chestii diferite?
2. aj. social se da individual sau pe familie?
3. in situatia in care tatal munceste si mama sta acasa, beneficiaza de somaj?
4. stiu prieteni care au stat 2-3 ani pe aj.social, exista un termen anume cand se incheie?

p.s merci pentru aprecieri.se poate si mai bine cu fotografia, avand in vedere faptul ca nu am un aparat profesional si nici cursuri de specialitate

try spune:

Asa-i doriana, am vrut si eu sa-ti felicit talentul de fotograf, dar m-am pierdit printre alte detalii existentiale. Ai acolo cateva poze care mie mi-au lasat impresie de profesionist si m-au impresionat, sper din tot sufletul sa ai aici sansa sa faci din fotografie o meserie.
Cat de repede iti poti deschide o firma? Pai cica intr-o zi ai firma ta. N-am trecut prin experienta asta, dar asa zice lumea. Aia cu deschisul/infiintatul e cea mai banala treaba. Ca sa ajungi la succes e mai greu.

Khristin, pupam flacaul tau din burtica cu ceva intre picioare si pe intuitiva de Yasmine. Acum ai ce face: cautati un nume .

Nelia, si eu cand am citit ce spunea Mikiion de curajul capatat in canada, am simtit cum rezoneaza aceasi coarda in mine. Insa nu sunt pe deplin edificata daca acest curaj mi-a iesit la suprafatza (caci in esenta mea mereu am fost asa, insa numai aici am putut sa-mi eliberez acest curaj) datorita emigrarii, vietii de aici sau datorita copiilor mei iubiti. De-abia dupa ce i-am facut m-am simtit eu asa empowered, acuma nu stiu daca a fost doar o coincidenta cu faptul ca au aparut ei in viatza mea. Sau poate ambele au fost u nfactor important in dezvelirea acestui curaj.

Daca am nemultumiri legate de viata mea aici, ele sunt strict legate de mine personal, de ceea ce pot face eu si nu fac.
Pt mine Canada e tara mea, Romania a incetat sa mai fie o patrie din momentul in care am parasit-o. Nu ma mai leaga nimic emotional de Romania, ci doar prietenii inca pastrati acolo si amintirea locurilor pe unde am copilarit/crescut/trait in Ro. Ma simt romanca in origine, gandire si simtire (pt ca aproape 30 de ani acolo m-am format din toate punctele de vedere si e imposibil sa delete sau sa ma reformatez asa cum faci cu un computer). Nu am cum sa pretind vreodata ca sunt o canadianca in esenta, doar ca nu ma mai leaga nimic de Romania. Sunt din cei care stie sigur ca nu se va mai intoarce acolo si am stiut asta inca de cand am plecat din Ro. Si daca mi-ar fi oferite de 2 ori mai multe decat am acumulat aici si tot nu m-as intoarce inapoi. Mentalitatea si tarele din societatea romaneasca pe mine mereu m-au ros interior, de-aia in ultimii ani nu reuseam deloc sa-mi mai gasesc locul acolo. Mentalitatea si stilul de viata de aici pt mine au fost ca o manusa potrivita. Dupa ce-am gustat ce inseamna Canada mi-am dat seama ca asta era locul unde am sperat toata viatza sa traiesc. Nu inseamna ca n-or mai exista alte locuri pe globul asta care sa mi se potriveasca si mai bine (doar ca-s multumita unde traiesc acum si nu sunt in cautare de alte locuri, precum vad ca sunteti o parte din voi), insa stiu sigur ca locul meu nu mai e in Ro. Daca am ceva la care sa lucrez, este sa caut cai sa-mi exploatez cat mai mult potentialul pe care mi-l ofera aceasta societate aici (si ma refer aici la toate aspectele vietii). Altfel spus, sunt genul de planta careia ii merge bine in solul asta canadian, doar ca mai am nevoie de ceva timp si intelepciune sa le fac pe toate sa mearga asa cum mi-as dori.
In Ro aveam de toate (sau ceea ce numesc oamenii generic a avea de toate): casa, masina, servici etc. si cu toate astea ma simteam incompleta. Simteam ca parca n-am nimic, simteam ca-mi lipseste ceva primordial. Acel ceva primordial l-am gasit aici si pt motivul asta eu voi fi o piatra greu de urnit de aici.
Faptul ca simt ca-s impacata/multumita aici imi ofera sansa sa imi consum toata energia si vointa pt implinirea mea ca om. Realizez ca cei care nu sunt pe deplin multumiti aici si in the back of their mind exista inca dorinta de a pleca in alta parte, nevoia de a gasi un alt loc care sa li se potriveasca perfect, nu-si disponibilizeaza toare resursele interioare pt a se realiza in viatza (indiferent de ceea ce insemana a te realiza pt fiecare in parte).

Legat de intors in ro, foarte bine cunosc doar o singura familie care s-a intors inapoi in Ro. Le-a mers f bine aici dpdv financiar. S-au intors in Ro in principal din dorinta ei, dar nici el nu a fost impotriva. Acolo el a realizat si mai multe dpdv material (ea are doar calitatea ca-i sotia lui si... cam atat , e un om de aface de succes acolo, insa s-ar intoarce si maine in Canada. Ea insa nu, ala simte ca e locul ei. Prietenii lor cei mai buni, de asemenea s-au intors definitiv in Ro si… la prima vedere nu regreta decizia, insa nu am discutat direct niciodata cu ei despre aceste aspecte.
90% din prietenii nostri de aici sunt oameni care nu s-ar intoarce inapoi, din contra, o parte din ei si-au intregit familiile pe aici si si-au adus definitiv si parinti, frati, pana si bunici. Dar… asta e valabil pt noi si sunt sigura ca situatia e foarte diferita de la caz la caz, dupa cum toata lumea spunea.

Mqqm spunea foarte bine insa ce spunea (deh, ca doar nu degeaba ai fost tu sef de trib la intalnirea de la Mandarin, ai ceva stofa de inteleptul satului ): incearca sa eviti exaltatii si depresatii de canada. Aia care incearca sa te convinga din toti rarunchii cat de bine e aici (fara sa-ti dea prea multe date sau argumente) sau cei care iti spun sa fugi cat poti de tare si sa-ti vezi de viatza ta in RO. Ma rog, oricum e usor sa-i depistezi dupa modul cum pun problema si analizeaza totul. Si unii si altii considera ca tot ce li s-a intamplat lor se datoreaza sistemului canadian. Depresatii spun ca tot ce li s-a intamplat lor rau aici e doar din vina nenorocitului de sistem canadian, iar exaltatii uita sa mai spuna ca parte din succesul lor se datoreaza circumstantelor de moment si factorului personal si-ti lasa impresia ca orice om aici se poate realiza si implini. Ori nu e asa. Am intalnit chiar si bivalenti, dar in momente diferite in experienta lor aici. Adica atunci cand le-a mers rau injurau la greu guvernul si vecinu' canadian, iar cand le-a mers bine spuneau ce frumoasa e canada si oamenii ce traiesc in ea.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III

columbiana spune:

Try, fa-ma si pe mine sa inteleg fraza asta:
Realizez ca cei care nu sunt pe deplin multumiti aici si in the back of their mind exista inca dorinta de a pleca in alta parte, nevoia de a gasi un alt loc care sa li se potriveasca perfect, nu-si disponibilizeaza toare resursele interioare pt a se realiza in viatza (indiferent de ceea ce insemana a te realiza pt fiecare in parte).




http://www.floriinro.ro/


credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul