Sezatoarea canadiana (90)
Raspunsuri - Pagina 5
Ktrinel spune:
Ana zici tu « eu as incerca mai intii in Europa- intr-o tzara ca Germania, Austria, Elvetia, si numai daca acolo n-ar merge si nu m-as adapta as mai opta pentru Canada, ca ultima solutie...»
...sa mor io ca-s de acord cu tine, numa ca nu stiu in ce consta acel «incercat»...ca cei ce au facut-o, din categoria noastra, vorbesc, nu a sasilor, nu a celor cu super joburi sau meserii banoase care s-au «detasat» la Geneva sau Viena, cu burse transformate in joburi de asistenti/profesori sau altceva...nu prea zic de bine...plus limba, tu crezi ca poti invata germana mai repede, mai bine, ca engleza/franceza...ca de Elvetia nu cred ca poate fi vorba ,chiar si doar cu franceza...e o scumpete de ti-e rau ....eu am incercat 4 ani in facultate cu germana si nu a mers si pace.
si eu astept experienta aia care sa ma convinga ca se poate si acolo, cel putin la fel de bine/usor/comod ca si aici...pe bune iti zic...dar nu o gasesc, toti cei care s-au stabilit in astfel de tari , nu au plecat ca noi cu oalele in sacosa si cu 3mii in buzunar...ca sa nu mai zic de hartii oficiale...acu cu integrarea o fi altfel...dar eu nu ma regasesc in nici una din categoriile care se stabilesc in Europa. deci ce ar fi de facut??? 
nelia spune:
Nu am citit decit urarile pentru Tudora, multumesc frumos! Pun si poze, da' nu stiu cind, ca-s taaareee ocupata. Tortul a fost intr-adevar foarte bun si frumos, i-a placut mult de tot. A primit papusi, in sfirsit mi-a zis ca vrea papusa, si i-am luat vreo trei, pina acum nu s-a jucat decit cu animalute. Mi-e tare greu cu tot ce am de facut, dar incep sa ma pling, ca umplu pagina, ba chiar termin si capitolul.
Dar am citit mesajul Aneisi nu ma pot abtine sa nu o felicit de cit de realista a putut sa fie. Citind mesajul ei, mi-am dat seama ca asa gindesc si eu, si sotul meu (la el e mai adinc dorul de casa), singura diferenta este ca noi nu am ajuns inca la un nivel material satisfacator, dar speram ca o vom face in citiva ani. Deocamdata, mai avem vreo doi ani pina vom incepe sa ne ocupam si de acest lucru. Sintem de mult aici, dar am avut alte prioritati.
Doriana, mesajul e mai mult pentru tine, dar si o reflexie personala asupra vietii de aici. Multi dintre romanii veniti aici ar spune acelasi lucru ca Ana, sint si altii care sar peste partea cu dorul de casa si de ce ai lasat acolo, dar eu cred ca sint putini si nu cei veniti dupa 35 de ani si in ultimii ani. In general, cei ce nu se simt bine aici, nu motivele materiale le invoca. Desi nu huzuresti la propriu si ajungi relativ greu la un nivel de trai material, mai ales daca ai copii (mai multi, asa!), dar pina la urma nu cred ca se poate plinge cineva chiar ca nu are cu ce trai, chiar daca in ultimii ani totul se duce in sus, din cauza conjuncturilor mondiale. Numai ca trebuie sa fiti dispusi sa renuntati la multe, mai multe decit vedeti poate acum, sa schimbati la fel de multe, pentru ca altfel sansele de a te integra si de a te simti si aici acasa se diminueaza. Eu va doresc bafta multa, va incurajez sa veniti, dar in acelasi timp, va rog sa va analizati fff bine si situatia de acasa si ceea ce e in interiorul fiintei voastre, in relatia dintre voi. Desi la prima vedere nu vezi legatura, cind ajungi aici, iti dai seama ca daca faceai o analiza mai profunda, inclusiv a perspectivelor din ambele tari, sigur ai fi ales o solotie mai buna.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
maru spune:
La multi ani Tudorei, sa creasca mare , sanatoasa, ca frumoasa e, foc!
Ana, multa sanatate! Sa speram ca analizele vor iesi normale si nu mai ai de tras inca o sperietura!
Noi am emigrat de foame, de frustrare, de ...nic nu mai stiu ce. Eu facusem in meserie tot ce se putea: toate gradele luate, formator, munca ca la balamuc dar ajunsesem la un punct unde mai mult ar fi insemnat sa plec de la catedra in inspectorat, ( m-au cautat in vara lui 2007 sa imi ofere postul de inspector la invatatori, eram pe punctul sa plec acasa atunci)
Sotul terminase facultate, apoi colegiu, nu radeti, una a fost de drept, celalalt tehnic, nu era multumit.
Oras super poluat, copil bolnav mereu, firav, antisocial, mereu pe tratament.
Pur si simplu neam luat lumea in cap....
Aici ne-a fost pe de o parte usor la inceput, am avut tot sprijinul posibil logistic, dar ca profesie un dezastru. am muncit oriunde am fost platita. Mi-au cazut aerele de cucoana. Orice imi aducea bani acasa. Mi-am gasit locul, sunt super incantata, totusi mai am un pic de luptata sa fie si mai bine. Sotul ca intotdeauna a luat-o de la zero, face colegiul, merge la engleza, se zbuciuma, joburile lui sunt asa cum sunt...asta e
Plusul? copilul. Nu a mai racit, alergiile s-au potolit, scoala e mult mai relaxanta, e pe tiparul lui. Face sport, ceea ce era de neconceput in tara...copilul. I-am deschis o alta lume. Muzee, calatorii, relaxare. Si in tara il luam in excursii dupa mine peste tot. Dar aveam grija de copiii ceilalti, el era pe la coada in urma prioritatilor.
Nu vreau sa descurajez pe nimeni, asta e experienta mea
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
cge spune:
Ai dreptate Ktrinel, cu Europa.
Eu am lucrat 1 an in Franta singura, si nu am reusit sa imi aduc familia ca sa ne stabilim definitiv.
(dupa 3 ani poti sa ceri intregirea familiei).
Asa ca asta e, in Canada suntem doriti si primiti, in Europa nu prea suntem doriti, vb ca sa te stabilesti definitiv, sa o situatie clara pe mai multi ani.
Si cand ai copii, situatia se complica, nu prea iti vine sa schimbi tara la 3-4 ani.
Pe curand,
Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005
try spune:
Ideea e ca oricat am turui si trancani noi aici despre emigrare, Dorianei ii va fi foarte greu sa extraga o impresie reala despre ceea ce va inseamna emigrarea pt ei. Emigrarea este o experienta unica si nerepetabila, e strict personala, chiar daca doau cazuri seamana intre ele.
E ca acunci cand apare un prim copil intr-o familie. Toata lumea iti vorbeste, buen si rele despre ce insemana sa fii mama/tata, insa doar cand tu ajungi in acesti papuci ai ocazia sa intelegi ce se intampla. Impcatul asupra ta e imposibil sa-l ghicesti dinainte.
Trebuie sa nu uita ca toate povestile, bune sau rele, te ajuta sa iti formezi o imagine cat mai larga despre ce insemana CANADA si viatza generala de aici, insa elementul personal este foarte important in cum urmeaza sa se scrie povestea ta proprie de imigrant.
Oamenii gresesc atunci cand isi fac asteptari prea mari, cand isi imagineaza viata din locul x intr-un fel anume panna la cele mai mici detalii si cu bataie lunga pe x ani si unii din ei uita ca intr-o astfel de imagine trebuie sa lasi loc pt ajustari, neprevazut etc. De aici poate vine deziluzia unora legat de emigrare.
Dar in mod cert experienta emigrarii te face mai bogat (nu ma refer la latura financiara). Emigrarea este un cumul de situatii noi la care esti expus, cu care esti bombardat si care iti vor marturisi o serie de lucruri noi despre tine, despre familia ta, despre relatia ta cu sotul/copiii, oamenii din jur, e una din cele mai concentrate experiente de viata pe care o poti avea si din punctul asta de vedere eu vad emigrarea ca pe ceva de neinlocuit, o experienta de viatza f bogata. Nici o alta experienta in viata nu te va ajuta sa te cunosti mai bine pe tine insuti (scot din start din discutie experienta de a fi parinte) si asta e motivul pt care emigrarea are o mare valoare pt mine. Daca as putea, as incuraja orice om sa incerce aceasta experienta, iti da un plus de mare valoare ca om (dincolo de succesul sau insuccesul capatat dpdv materialo-social). Putini realizeaza acest lucru.
A doua oara de treci printr-o emigrare e ca atunci cand ai al doilea copil, matca e deja sapata dinainte, raman doar micile ajustari si diferentieri inerente, dar care nu vor mai necesita prea mult efort din partea ta: deja ai skills-urile necesare sa faci fatza. Uitati-va la Lorelaim si filosofia ei de viatza . Sunt sigura Lorelaim ca daca nu ai fi trecut prin experienta imigrarii canadiene, experienta ta in Suedia ar fi fost cu totul alta (e evident ce-am afirmat acum, insa nu m-am putut abtine sa nu subliniez).
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III
Diana2007 spune:
Hristos a inviat !
N-am mai scris de mult, dar am citit si mi-a placut mai ales ultima parte, asa ca am zis sa-i impartasesc Dorianei si experienta mea cu venitul in Canada.
L-am cunoscut pe sotul meu in 1999, visul lui era sa ajunga in Canada, primul cadou pe care i l-am facut a fost o bancnota de 5CAD pe care abia am gasit-o la o banca. Anii au trecut, dosarul lui s-a impotmolit undeva intre Viena si Bucuresti (nu a primit cateva notificari de la Ambasada, traiasca Posta Romana!), prietenia noastra a evoluat, in 2003 ne-am hotarat sa ne casatorim. Parintii mei nu au fost de acord, toata lumea era impotriva noastra, chiriile in Bucuresti erau mari, nici o sansa sa ne putem cumpara ceva, eu zic: Hai in Canada !. Scriu la Viena, redeschid dosarul, da interviul, ne casatorim, imi fac si mie actele, toate astea intr-un an dar Ghita Contra (adica eu) nu mai vrea sa plece. Intre timp imi facusem rost de un job intr-o multinationala, parintii se imbunasera, am facut o nunta de vis, nu-mi mai trebuia Canada !
Dar el a plecat ... pentru un an ... un an care a durat o vesnicie dar care acum l-am sters din memorie ca si cand nu ar fi fost. La inceput nu am stiut ca va fi un an, el voia sa-si realizeze visul si spera ca ma va face sa vin dupa el iar eu nu puteam sa vin aici doar ca sa-l urmez, trebuia sa gasesc in mine o motivatie suficient de puternica. Pana la urma s-a intors in Romania, s-a angajat la aceeasi companie pe un post mai bun, castigam amandoi bine dar nu suficient sa ne luam o casa a noastra. Peste sase luni voiam sa plec in Canada, dar nu oricum, lucrand intr-o multinationala si fiind simpatizata de toata lumea am fost ajutata sa-mi gasesc un job aici, asta consider ca a fost o mare sansa !
Povestea noastra este una cu happy end in privinta emigrarii, am venit aici, am inceput imediat lucrul, nu simt foarte tare diferentele culturale pentru ca nici in Romania nu am avut timp sa ma identific cu cele de acolo, ma bucur de tot ce e bun si frumos aici si incerc sa-mi spun ca oriunde as trai as gasi lucruri care sa nu-mi placa.
Dupa cat am fost de indarjita in anul cat am refuzat sa vin aici, nimeni nu ma crede ca mi-e bine acum. Si eu am fost mirata de cat de lin si usor m-am acomodat, dar nu cred ca exista o reteta, nu cred ca varsta sau statutul social, meseria, scoala detin un rol primordial in asta, cred ca totul depinde de natura ta ca om si de conjuctura care se creeaza atunci cand ajungi aici. Sunt sigura ca daca as fi venit odata cu sotul meu as fi urat Canada din tot sufletul, pe cand asa sunt impacata cu mine insami (Canada n-o s-o iubesc niciodata si nici nu cred ca voi putea spune vreodata ca e tara mea, dar o respect ca pe cineva care mi-a intins o mana atunci cand am avut intr-adevar nevoie de ajutor).
Si ca sa mai spunem si despre copii, Victor s-a obisnuit la gradinita ! Educatoarea imi spune ca parca e alt copil, mi-l lauda ca e cuminte, ca se joaca mult si da vina pe dinti pentru cele doua saptamani cand a urlat inconsolabil. Eu acum nu stiu ce sa zic, s-ar putea sa fi fost si dintii, si mediul nou, toate in acelasi timp, dar sunt tare mandra de el.
Undeva mai in urma am citit postarile voastre referitoare la gradi si la faptul ca ii oboseste pe copii, ca stresul asta poate da mai tarziu probleme, sincer m-am simtit foarte prost ca nu pot sa-i ofer altceva copilului meu, ca l-am adus pe lume ca sa-l duc la daycare de la opt luni. Refuz sa spun ca nu am alta solutie, ca trebuie sa merg la servici, nu, asta nu ma face sa ma simt mai bine. Daca as fi intr-adevar convinsa 100% ca iar fi mai bine acasa cu mine sau cu un bunic as renunta la servici fara sa ma gandesc, dar nu sunt. Poate ca la al doilea copil voi vedea altfel lucrurile, sau poate la al treilea dar deocamdata imi spun tot timpul ca fac ceea ce trebuie si ce e mai bine pentru Victor. Gata, m-am descarcat ... ca voiam sa scriu asta de ceva timp dar nu voiam sa fiu prost inteleasa.
Pe curand,
Diana mama lui Victor Christian, 24 Iulie 2007
try spune:
Lorelai, e greu de generalizat in privinta scolii aici. E de necontestat saltul extraordinar pe care-l obtii facand/terminand o scoala aici, insa nu e la indemana oricarei familii. Pt voi a contat f mult ca erati tineri si singuri (va aveati doar pe voi) si asta a rezolvat din start o serie de asptecte. Dar, cand apar copiii, situatia se complica nu o data, ci de 10 ori mai mult. Lipsa de timp, energie si bani (ca sa nu mai vorbesc de varsta) devin o piedica de 10 ori mai mare decat daca nu ai fi avut deloc copii. Trebuie sa existe o conjunctura anume in acea familie sa poti sa duci la bun sfarsit o scoala dupa ce deja ti-au aparut copiii. De ce crezi Nelia ca te (va) admira toata lumea aici? Pt ca voi reprezentati ceea ce pt multi altii reprezinta imposibilul. Si nu pot sa ma gandesc decat ca mentalitatea, felul vostru de a gandi si trai este cheia reusitei voastre (ma rog, mai aveti ceva pana sa ajungeti la linia de finish, insa daca ati ajuns pana aici, n-aveti cum sa nu ajungeti si la finish).
Pt mine a studia din nou este in momentul de fatza o utopie: 1.) nu mai vreau (mi-a trecut vremea studierii), 2.) am copii prea mici si inca prea dependenti de mine, 3.) colegul nu-i construit cu umeri lati si nesimtiti capabili sa preia greul casei/familei (cu toate cate deriva din ele) ca sa ma pot intoarce eu la scoala.
Plus ca financiar nu ne-am permite ca unul din noi sa renunte complet la servici pt studiu. Asa ca si servici, si scoala, si copii mici acasa, si sa-ti pastrezi mintea intreaga e o utopie pt mine in acest moment. Maybe cand or mai creste copiii, maybe cand m-oi mai satura sa muncesc full time pe ceea ce numesc altii nimic oi privi cu alti ochi scoala. But that's just Maybe...
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III
Denisam spune:
Fetelor,voi atzi explicat f.bine Dorianei care-i treaba cu emigrarea,mai ales AnaS(sanatate maxima)si Try-parca au scris in locul meu.Dar voi scrie pe scurt povestea mea, ca sa vada Doriana ca nu e nici usor si nici imposibil sau ma rog, sa mai aiba o parere,sau inca o experientza inainte sa ia decizia.
Eu am emigrat in 2001 singura, dupa ce aveam de toate-casa,masina,jobf.bun in Bucu la firma SHOLL,doar familie nu aveam,in afara de parintzi si fratele meu.Aici la inceput, mi-a fost cumplit de greu,nu mi-am gasit job bun,munceam cam 60 de ore pe saptamina(ca sa acopar chirie si cheltuieli-stateam in downtown-mare greseala,dupa 7luni m-am mutat ca 950 ma rupea), 2part-time, in sales, prieteni mai deloc,abia la sf.lui 2002 mi-am cunoscut sotul,el venise din 1998 si firma MAzak(lucrase la reprezentanta lor in RO)i-a oferit job lui si a gasit chirie cu 500 in basement la ofamilie buna, el a putu sta, eu nu,dupa confortul din roEu in 2003 mi-am gasit un job bun,platiti de guvern dar EA nu sales manager sau marketing cum visez inca si sper sa vina,si am mai facut si 6cursuri de specialitate aici la U of T, care sper sa ma ajute de acum incolo.
Ideea e ca inceputul poate fi greu,frustrant,solicitant,descurajator DAR depinde ce vrei- noi acuma avem si 2copii,2 case si prieteni deosebitzi si nu m-as intoarce decat dc as avea acolo tot ce am aici,ceea ce nu cred ca se poate, m-as muta insa in europa.Bafta multa!Sper sa revin si cu alte raspunsuri.
Denisa 'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
CriPOD spune:
lorelaim, ce mica-i lumea, uite al meu a fost la alcatelul din to la un moment dat. Sunt asaaaa de multi romani acolo care au lucrat si la alcatelul din tm!! Apropos, project managerul lui si prieten, un tip tare misto, tocmai a fost promovat pe pozitia de #2 in romania la multinationala care i-a cumparat anul trecut. Ziceau ca nu s-ar intoarce niciodata, acum impacheteaza.
Sa stiti ca au plecat spre europa multi "seniori" si sunt ok. Eu cred ca depinde si cum mergi in europa, in ce conditii, nu e la fel pt toata lumea. Marea bulina alba pt canada e faptul ca romanii au o reputatie buna aici. Noi ne-am intors in Ro in fiecare an, am fost ca niste viermi care nu aveau stare, dar nu intr-un sens negativ. Ei, de un an ne e clar ca suntem "stuck" inca 6 ani si acum ne-am calmat. Si, sincer, mie mi-e draga Canada, in felul ei. Am reusit sa ii prind esenta, cred.
In rest, fiecare poveste e unica. Unii fac scoala altii nu, unii merg la mtl, altii la vancouver, unii au job de cand pleaca din ro, altii vai de ei. Nu cred ca-i relevant. Cand pleci nu stii ce te asteapta. In plus nu pleaca toti de la acelasi numitor cand pleaca din Ro, nu?
Doriana, cere informatii si filtreaza. Uite, de ex, chiria va costa aici cel putin 1000 pe luna. De cand ajungeti. Plus alte cheltuieli lunare. Banii pt copii vin de cand ajungeti, dar vin retroactiv, dupa cateva luni. Trebuie sa planificati rezistati pe fonduri proprii cel putin cateva luni la inceput, luati in calcul. Asta daca nu aveti pe cineva sa va tina. Incearca sa excluzi exaltatii sau depresatii de canada, aia nu te pot ajuta, ca nu pot pune subiectivitatea pe planul 2.
Eu abia astept urmatorul long weekend... Mai ales ca aia din Ro au liber azi.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
doriana_lee spune:
wow am avut ce citi nu gluma.
pic de somn acum ,si greu, tare greu imi adun gandurile.azi a fost o vreme superba, de purtat doar t-shirt. btw la voi cum e vremea? tot frigut a ramas?
oh mai am intrebari multe.asadar revin.
sorry nu mai retin cine m-a intrebat daca sutn autoarea pozelor din linkul flickr.e o pasiune veche. pacat ca nu imi pot indeplini visul de fotograf curand, cel putin nu aici in Ro. Cine stie poate oi reusi in Ca.
Aveti idee daca un nou venit poate sa isi deschida o mica firma?cum sta treaba?
pe maine!
doriana
www.flickr.com/photos/Marissa81
p.s Marisa e un simplu ID, asa as fi vrut sa o cheme pe fetita mea, si se pare ca am ramas cuplata cu numele, lol :P