Compromisul, in cuplu

cristiama spune:

Noineea,

Nu, ceea ce descrii tu este sacrificiu! Care duce la resentimente.
COMPROMISUL este atunci cand tu vrei una, sotul vrea exact opusul si ajungeti la o solutie MULTUMITOARE pentru amandoi!
si nu exista resentimente.

Daca mergem amandoi la deal nemultumiti pt ca eu vreu la mare si tu la munte, nu este compromis, e o solutie prosta pt amandoi.
Arta compromisului, cine zice ca-i usor sa stapanesti aceasta arta, e sa gasesti SOLUTIA care e multumitoare pentru AMANDOI.

Daca unul vrea ceapa si celalalt ardei, e OK, cumperi din amandoua si fiecare mananca ce-i place! Desi si solutia cu urzicile o aplic ca sa mancam acelasi lucru amandoi.

Ei.... daca eu vreu in Maldive si tu vrei masina, sa presupunem ca n-avem bani de amandoua, aici frate... e loc de negociere:
- mergem in Maldive si luam masina in rate
- mergem in Turcia si luam masina peste juma de an
- strangem banii si la anu facem tur cu masina prin statele nordice

Ideea e sa existe optiuni, sotul meu mi-a spus la un moment dat, mi s-a parut tare frumos:
- e mai important sa fii fericita decat sa am dreptate!

Au venit niste prieteni la noi care aveau discutii pe seama canapelei:
- ea vroia 2 canapele
- el vroia canapea pe colt
si sotul meu care tocmai descoperise arta compromisului si noi tot exersam, il intreaba pe respectivul prieten:
- De ce iti doresti tu defapt canapea pe colt?
- Pentru ca asa vreau eu!

Ei bine cu asa un sot probabil e mai greu/imposibil sa ajungi la compromisuri. E genul de barbat roman care vrea ca EL sa decida.

PS: prietena mea, cea cu salariu mai mare, a cumparat cele 2 canapele! Din pacate relatia lor e naspa, rau!

coltofeanu spune:

quote:

---

Originally posted by cristiama


Daca mergem amandoi la deal nemultumiti pt ca eu vreu la mare si tu la munte, nu este compromis, e o solutie prosta pt amandoi.
Arta compromisului, cine zice ca-i usor sa stapanesti aceasta arta, e sa gasesti SOLUTIA care e multumitoare pentru AMANDOI.

Daca unul vrea ceapa si celalalt ardei, e OK, cumperi din amandoua si fiecare mananca ce-i place! Desi si solutia cu urzicile o aplic ca sa mancam acelasi lucru amandoi.

cristiama

---

Care este diferenta dintre urzici si deal ?

( Ha,ha,ha, mai bine plec la deal decat sa mananc urzici, tu in schimb preferi urizicile...ok, gusturile nu se discuta. Glumesc. Aici m-am gandit la propriu la urzici si deal. La figurat chiar nu inteleg care este diferenta...)

redi spune:

Toti spuneti ca a face compromisuri, inseamna si sa stii sa le faci,
cand si cat, pentru a ajunge la echilibrul dorit, la fericirea cuplului, nu ?
Dar cum invatam sa facem asta, sau vine natural ?
Cum alegeti voi solutia cea mai multumitoare ?


Si va multumesc de interventii.

n/a spune:

Compromis: Acord obtinut prin cedari reciproce; concesie.
Īntelegere, acord care se bazeaza pe renuntari si pe concesii reciproce - dex on line

Dap, deci cam asta e. RECIPROCITATE ... in "a lasa de la tine"

Sacrificiu: Renuntare voluntara la ceva (pretios sau considerat ca atare) pentru binele sau īn interesul cuiva sau a ceva; jertfa.

Ok, compromis.... bun.
Sacrificiu.... nu bun, decat daca se merita. Pentru fica-mea de exemplu.

si ma mai intreb ce nu merge.... sau de ce nu a mers. El nu e dispus sa faca nici un fel de compromis sau sacrificiu. Ca nu are nimik pretzios sau considerat ca atare.

coltofeanu spune:

quote:

---

Originally posted by redi

Toti spuneti ca a face compromisuri, inseamna si sa stii sa le faci,
cand si cat, pentru a ajunge la echilibrul dorit, la fericirea cuplului, nu ?
Dar cum invatam sa facem asta, sau vine natural ?
Cum alegeti voi solutia cea mai multumitoare ?


Si va multumesc de interventii.

---

In primul rand cand faci un compromis cel pentru care-l faci trebuie sa fie o persoana care stie la randul ei sa lase de la ea, pentru ca daca acea persoana este fierul naibii si nu intelege acest lucru nu vrea sa faca niciun fel de compromis, atunci se complica situatia. Eu sunt dispusa sa te inteleg, sa fiu maleabila, sa iti accept anumite lucruri ( le triez daca nu-mi convine ii spun clar NU POT sa fac asta , dar in schimb pot sa faca asta, iti convine?), dar in acelasi timp si tie sa-ti pese de mine, sa-mi respecti dorintele si sa poti face la randul tau compromisuri pentru binele meu, ca doar ne iubim, le facem din iubire. Nu le cerem din ambitie, orgoliu sau prostie.Daca compromisul este facut numai de unul si celalalt se mentine in pasivitate si este multumit ca cedezi numai tu( chiar se gandeste.. ooo, sunt tare, sunt destept...o persoana ca mine nu face compromisuri, numai cei slabi le fac),iar nu este bine. Atunci as simti ca ma "sacrific" pentru cineva care nu merita. Ca nu ma iubeste suficient, ca se foloseste de sentimentele mele. De aceea spun ca depinde de la persoana la persoana. Compromisul in cuplu trebuie facut cu intelepciune si sa lasi atat cat trebuie, sa nu te lasi calcat in picioare. Trebuie facut de ambii parteneri fara sa cerem ceva absurd, tinand cont ca ne cunoastem destul de bine si stim cat de cat ce fel de compromisuri suntem dispusi sa facem.

cristiama spune:

diferenta intre "urzici" si "deal":

- daca eu vreu ceapa si tu vrei ardei, e destul de probabil sa ni le permitem pe amandoua; sau alegem o solutie comuna "urzicile"

- daca eu vreu la mare si sotul la munte, si totusi sa fim impreuna in concediu....devine un pic mai complicat

solutia cu o saptamana la munte si una la mare nu e buna: eu nu vreu deloc la munte si el nu vrea deloc la mare, fiecare in saptamana "celuilalt" simte ca face un sacrificiu.

Exista si solutia cu "dealul". Nu stim daca e cea mai buna, daca va functiona, facem incercari, gresim, o luam de la cap!

Exista carti despre "cum" se fac compromisurile, nu cred ca se naste cineva invatat, poti face prin incercari.

balanta spune:

Un subiect pe care de mult timp am vrut sa-l abordez si eu dar in alta maniera, privit din alt unghi.

Redi,nu stiu daca compromisul e periculos sau nu. Pentru unii poate fi, pentru altii nu.

Depinde de strucura interioara a fiecaruia.Eu datorita felului meu de a fi am avut mai multe relatii si daca in final nu as fi tras concluzia ca trebuie sa fac compromisuri as fi fost singura si in ziua de azi.
Si chiar si asa , in forul meu interior, tot singura sunt.
Nu e obligatoriu ca toti sa fim normali si in rand cu "lumea".

Oricum , indiferent ce e casnicie, viata de zi cu zi, munca, afaceri, relatii...se fac compromisuri de multe ori involuntar si inconstient.
Daca nu le-am face am fi stigmatizati.

tuinea spune:

Am citit, si am rascitit ...
Eu va spun doar atat chiar daca aveti impresia cain viata voiastra nu exista de nici un fel compromis va spun ca exista chiar si asa nerealizand ca il faci. Este imposibil ca doi sa convietuiasca si sa nu intre intr-un conflict in care sa nu se gaseasca o solutie cedand unul un pic, celalat un alt pic.
De la proverbiala: 'pass the salt!' incepe compromisul: poate nu am chef sa-ti dau sarea dar ca sa nu fac o chestie uriasa dintr-o prostie o dau chiar daca cu lenea de rigoare sau mai stiu eu ce exemple prostesti se mai pot da. Aici au fost exemple cu excursii, cu cumparturi mari. Alea deja nu mai implica doar un compromis implica diferente de gust care uneori sunt fatale pentru unele casnicii, fite, mofturi, trend ...
Deci cine spune ca nu-l face ar trebui sa mai socoteasca o data dar nu la macro ci la lupa ...
O zi buna!

anyella spune:

Nu incepeti sa confundati compromisul cu sacrificiul de sine! In acceptiunea mea(daca gresesc accept critici constructive ),compromis inseamna un mic "acord" intre parteneri,bazat pe comunicare,in care fiecare sa cedeze cit poate...atit si nimic mai mult.Nu concep un compromis legat de probleme grele(inselat partener/a ,minciuni grave care sa lezeze viata de cuplu).Tuinea .Daca exista iubire adevarata oricine face compromisuri,zic si eu.Ajungi sa te cunosti bine cu omul linga care vrei sa traiesti si nu concepi viata fara el ,suporti/suporta (limita fiecaruia) anumite lucruri.Ador batrineii care ies in parc luati de mina la 70,80,90 de ani.Oare ei au facut compromisuri?

Aniela

She spune:

eu, dupa experientele de pina acum, nu as mai face prostia sa traiesc alaturi de un om cu care trebuie mereu sa aleg calea de mijloc, chiar daca aia ne fericeste pe amindoi, linga care mereu sa gasesc o slutie si niciodata sa nu pot "exploda" in ceea ce ador, ce respir, ce ma face fericita si plina de tot si toate.
As fugi de genul asta, indiferent de cit de usor am ajunge la o intelegere.
As alege o viata acolo unde daca string ciorapii de pe jos, o fac cu zimbetul pe buze si imi sint dragi cind ii intind la uscat!!!