o mica problema

buna ziua.numele meu este geta am 30 de ani si am un baietel care implineste 4 ani in iulie.baietelul meu este un pic mai curios din fire.de ce spun aceste lucruri?pai din cauza ca vrea si el sa faca ceea ce fac cei mari chiar sa conduca si masinile daca ar putea.fratele meu de 26 de ani si tatal meu sunt un pic mai mofturosi de felul lor.pe ei ai deranjeaza foarte mult baiatul meu.chiar si cand se joaca in legea lui cu masinutele si face brum brum ai deranjeaza pe ai mei din casa.va zic toate aceste lucruri deoarece as dori un sfat in aceasta privinta.eu nu cred ca este normal asa ceva.chiar si cand alearga sau cand deschide usa tot timpul se rastesc la el sii atrage atentia de parca ar fi unul mare si care tre sa fie perfect.nici nu intra bine pe usa ca imediat ai cere sa inchida usa.sau cand ai cumpar o jucarica care face zgomot ai deranjeaza si sunt nevoita sa io iau din mana.ptr ei daca sar putea ca cel mic sa stea in pat toata ziua sisa se uite la tv sau sa stea tapan in pat daca sar putea.as dori sa stiu cum ar trebui sa procedez cu cei de langa mine.comportamentul lor fata de copilulmeu nu-mi place .si nu as vrea sa-l afecteze acest lucru.cand sunt singura cu el ai las libertatea de miscare de joaca si nu am treaba cu el.dar cand vin si ceilalti acasa incepe sa fie agitat sa planga mai tot timpul.norocul meu ca m-am mutat la curte si mai are un pic de libertate dar cand ploua sau cand vremea este rea afara sunt nevoita sa-l tin in casa.sta cat sta si se joaca cu jucariile dar la un momendat se plictiseste si vrea sa faca altceva.in cazul asta din cauza ca sa nui deranjeze pe cei din familia mea sunt nevoita sa stau tot timpul langa el si sa ma joc cu el ca sa nu faca zgomot prea mare.problema este ca nu tot timpul am timp sa stau langa el.as dori sa stiu ce ar trebui sa fac in acest caz?uneori chiar tind sa cred ca cei din familia mea sunt bolnavi sau poate ca sunt eu bolnava.sincera sa fiu nu mai stiu ce sa mai cred.mama mea este singura din familie care nu o deranjeaza tot ce face cel mic al meu.imi zice ca este copil si ca este el mai energic nu cum mi-au zis ceilalti din familie ca copilul meu este bolnav si ca de asta nu sta intrun loc.sper sa intelegeti ce am vrut sa spun in aceste mesaj si astept raspunsul dumneavoastra cat mai curand posibil

ladyJ spune:

Spune-i fratelui si tatalui tau ca un copil nu este o statuie.Spune-le mai apoi ca inceteze cu teroarea asta de ´´linisteeee´´ ca iti ramane copilasul marcat pe viata.
Muta-te daca nu poti discuta cu ai tai ca si cu niste adulti.
Tu nu ai o problema.Fratele tau insa ca si tatal tau,DA,au.

Elise spune:

cred ca exista abordari diferite - precis o sa vina careva pe aici sa tina predici despre cum trebe sa educam copiii sa nu deranjeze.
Mie mi se pare, ca din contra, trebuie sa educam unii adulti si sa ii invatam ce e un copil, cum "functioneaza" el si cum sa ne purtam in prezenta lui.
Copiii experimenteaza. Este normal. Sint convinsa ca baietelul tau nu se joaca cu masinile de dragul de a-ti enerva tatal, ci pentru ca el asa invatza, isi dezvolta inteligentza, imaginatia. Deci chiar e important sa se joace, desi noua nu ni se pare.
Daca vrei un copil cuminte si placid, care sta unde il pui si se uita ca pisica in calendar, lasa-i pe barbatii din familia ta sa se manifeste si sa-i taie din initative. Ca sa nu-i deranjeze cumva.
Daca nu vrei un astfel de copil, atunci pune-i la punct.
Nu intreba cum. Ca esti mama, stii precis sa iti aperi puiul.

principe spune:

cauta un film sau un documentar despre etapele de dezvoltare a unui copil normal si daca-ti este la indemana cauta si despre copii cu probleme de dezvolatre psihomotora.arata-le ca ce pretind ei de la copilul tau si nepotul lor este anormal..si aminteste-le ca unchii si bunicii normali isi doresc ca nepotii lor sa zbured sa chiuie sa se cocoate in loc sa stea cu privitrea atintita in tavan si sa nu deranjeze.


este necesar sa incepi sa-ti educi tatal si fratele..cu cat mai repede cu atat mai bine ptru miocutul tau...agitatia lui cand ei ajung acasa li se datoreaza.....copii sunt f senzitivi.

Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

Cristina_C spune:

Da, incearca sa-i educi, sa speram ca se vor lasa educati, ca vor intelege. Daca nu si nu, solutia este sa te muti.

Tisina spune:

Draga mea, iti doresc sa iti permiti sa te muti, ca nu cred ca ai alta solutie pe termen lung. Adultii sunt mult mai greu de educat decat copiii (daca nu chiar imposibil). Stai linistita, problema nu este la tine sau la cel mic. Este foarte normal ca un copil sa se joace, cu zgomot, sa fie activ si vesel. Ingrijorata ar trebui sa fii daca el s-ar manifesta asa cum pretind tatal si fratele tau.
Nu ii mai lua copilului jucaria din mana pentru ca ii deranjeaza pe cei mari, ci atrage-le atentia celor mari (chiar de fata cu copilul ca sa vada ca e si de partea lui cineva), ca are dreptul sa se joace si nu trebuie sa stea fix intr-un loc.
Sper sa ii lamuresti pe cei mari, insa dupa cate povestesti nu stiu daca vei reusi. Iti doresc numai bine, si sa dea Domnul sa fie bine!

speed spune:

quote:

---

Originally posted by Tisina

Draga mea, iti doresc sa iti permiti sa te muti, ca nu cred ca ai alta solutie pe termen lung. Adultii sunt mult mai greu de educat decat copiii (daca nu chiar imposibil). Stai linistita, problema nu este la tine sau la cel mic.

---

aceeasi parere.si daca e posibil muta-te.

Cristina_A spune:

Desi sunt de acord ca nu este un climat sanatos cel in care iti cresti copilul, eu personal sunt m-as simti deranjata la fel ca tatal si fratii tai. Sa locuiesc in zgomot si inghesuiala este unul dintre lucrurile pe care le suport cel mai greu. Si la care reactionez isteric si necontrolat!

Ai totusi 30 de ani, n-ar fi timpul sa ai o casa a ta? Pana la ce varsta vrei sa traiesti in casa lor? Cand ai facut copilul nu te-ai gandit si la aspectul asta, daca ai unde si cu ce sa-l cresti?

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.

Cristina_A spune:

Am o verisoara cu 8 ani mai mica, fiica unica a surorii mamai mele. Ani de-a randul, matusa mea, incurajata de maica-mea, isi aducea fetita la noi acasa, sa stea cu mine si cu sora-mea cat statea ea la serviciu sau pur si simplu in vizita "de protocol". De parca eu si sora-mea pe la 12-13-14-15 ani nu ne doream altceva decat sa facem pe babysitterele in fiecare saptamana - si pe gratis! Bineinteles ca fetita asta (mi-e greu sa-i zic verisoara) voia sa se joace, sa experimenteze, voia atentie. Eu si sora-mea o pasam de la una la alta ca pe-o minge de tenis, nici una dintre noi n-avea chef de ea! Ca sa nu mai spun ca de cateva ori i-am ars si cateva palme peste ochi numai ca sa ma lase in pace si sa scap de ea odata!

Geta, e copilul tau, tu esti responsabila pentru el. Nu parintii, nu fratii, nu statul.

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.

Carmenbr spune:

Cristina A
Mai aveai putin si o luai si la bataie. Daca toate mamele ar astepta sa aiba o casa proprietate personala, multi copii nu ar fi fost adusi pe lume. Calm down!


3 anisori...uraaa!

Elise spune:

Cristina,

De ce n-ai pocnit-o pe mama-sa?
Ca doar ea a lasat fetitza cu tine... nu fetitza era de vina.

A, pentru faptul ca n-ai avut curaj sa spui adultului "n-am chef sa stau cu fie-ta" si ai preferat sa pocnesti copilul, meritai tu citeva palme peste oki...