Fetita superactiva
Raspunsuri - Pagina 11
rrox3 spune:
Kulta 
Pentru faptul ca-ti faci probleme pe tema asta, chiar si numai pentru asta, nu esti deloc o mama execrabila.
M-ai facut sa rad cand am citit de mame cu capul pe umeri si rabdare, etc. Eu nu sunt asa. 
Si am trecut si eu prin faza: nu sunt o mama buna. Am si eu probleme cu increderea in mine uneori. E uman sa te enervezi chiar si cand stii ca nu ar trebui. Si eu mai ridic tonul cateodata, dar de obicei imi cer scuze dupa aceea. Important este ca am realizat ca avem o problema - NOI, nu copii - si facem ceva pentru asta (a se citi terapie 
). Si la mine chiar se cunoaste efectul, am devenit o mama mai buna pentru copii mei. Mecca de care vorbesti nu e chiar atat de departe O sa incepi sa inveti sa traduci "fitele" copiilor in nevoi ale copiilor si atunci vei raspunde nevoilor respective si pur si simplu nu-ti va trece prin cap sa mai tipi.
Lasa piedestalurile, pentru copii tai tu esti singura mamica pe piedestal
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
filofteia spune:
quote:
cele cu rabdare, perseverenta, capetele pe umeri si sunteti pentru mine pe piedestalul pe care sunteti si mi se pare asa greu sa ajung si eu acolo desi imi doresc enorm
Kulta..tu iti doresti prea mult ceva ce nu exista... stii care este diferenta dintre noi? ca eu nu-mi doresc sa fiu pe piedestral.
Eu ma vad asa cum sunt si-mi cunosc limitele si recunosc ca nu toate actiunile mele sunt cele mai bune, dar sigur sunt pline de intentii bune fata de copilul meu. Fac tot ce pot eu ca sa-i fie bine...paote alte mamici fac mult mai mult, dar eu atat pot si sunt impacata cu ideea asta.
In plus nu-mi doresc un copil linistit, care sa stea in colt si sa faca puzzeluri (nu face nici el nici eu...nu am rabdare) si care sa nu stie sa-si sustina punctul de vedere. Mie imi place copilul meu asa agitat, care isi spune punctul de vedere, care se baga peste tot...care pune intrebari ciudate si este tot timpul intr-o explorare (a bagat degetul si la bancomat in gaura de la bani, unde s-a accidentat...bine ca n-a fost mai rau - oricum este o minune ca nu si-a rupt ceva pana acum).
Nu i-am inchis niciodata gura cu texte de genul "eu sunt adult trebuie sa faci asa... sa taci in fata mea si sa inghiti" De fapt am adoptat o atitudine "Spune..tot...indiferent cat de mare este prostia, nimeni nu-ti ia capul, chiar daca vei primi o pedeapsa va fi muuult mai mica decat urmarile prostiei facute...cu cat spui mai repede cu atat se pot rezolva lucrurile mai usor"
Spre exemplu varsa la el in camera un pahar cu lapte...nu l-am certat niciodata ca a varsat paharul, dar l-am certat ca n-a venit sa spuna...cu cat stergem mai repede cu atat se ia mai bine...ii dadeam si lui o carpa si stergeam amandoi...
Si tot asa...
Avem reguli putine, dar precise si de neclintit. Si multa incredere unul in celalalt.
KULTA spune:
quote:
Originally posted by rrox3
Kulta
M-ai facut sa rad cand am citit de mame cu capul pe umeri si rabdare, etc. Eu nu sunt asa.
Lasa piedestalurile, pentru copii tai tu esti singura mamica pe piedestal
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
Off Roxana. Mai e cale lunga pina sa recapat increderea in mine. Sunt foarte determinata sa ma vindec sau intr-un fel sau altul sa revin la o astfel realitate in care sa ma vad eu mai buna cu copiii mei. Chestia este ca de cite ori gresesc fata de ei, imi fac mustrari de constiinta insa de cite ori am rabdare cu ei desi in mod normal m-as enerva, mi se pare ca tot n-am facut nimic bun, nu stiu cum sa explic. Acum sunt confuza.
Copiii ma iubesc mult si intotdeuna daca au de ales intre mine si tatal lor, ma prefera. Ei simt cit ai iubesc.
Pupici
KULTA spune:
quote:
Originally posted by filofteiaquote:
cele cu rabdare, perseverenta, capetele pe umeri si sunteti pentru mine pe piedestalul pe care sunteti si mi se pare asa greu sa ajung si eu acolo desi imi doresc enorm
Kulta..tu iti doresti prea mult ceva ce nu exista... stii care este diferenta dintre noi? ca eu nu-mi doresc sa fiu pe piedestral.
Eu ma vad asa cum sunt si-mi cunosc limitele si recunosc ca nu toate actiunile mele sunt cele mai bune, dar sigur sunt pline de intentii bune fata de copilul meu. Fac tot ce pot eu ca sa-i fie bine...paote alte mamici fac mult mai mult, dar eu atat pot si sunt impacata cu ideea asta.
In plus nu-mi doresc un copil linistit, care sa stea in colt si sa faca puzzeluri (nu face nici el nici eu...nu am rabdare) si care sa nu stie sa-si sustina punctul de vedere. Mie imi place copilul meu asa agitat, care isi spune punctul de vedere, care se baga peste tot...care pune intrebari ciudate si este tot timpul intr-o explorare (a bagat degetul si la bancomat in gaura de la bani, unde s-a accidentat...bine ca n-a fost mai rau - oricum este o minune ca nu si-a rupt ceva pana acum).
Nu i-am inchis niciodata gura cu texte de genul "eu sunt adult trebuie sa faci asa... sa taci in fata mea si sa inghiti" De fapt am adoptat o atitudine "Spune..tot...indiferent cat de mare este prostia, nimeni nu-ti ia capul, chiar daca vei primi o pedeapsa va fi muuult mai mica decat urmarile prostiei facute...cu cat spui mai repede cu atat se pot rezolva lucrurile mai usor"
Spre exemplu varsa la el in camera un pahar cu lapte...nu l-am certat niciodata ca a varsat paharul, dar l-am certat ca n-a venit sa spuna...cu cat stergem mai repede cu atat se ia mai bine...ii dadeam si lui o carpa si stergeam amandoi...
Si tot asa...
Avem reguli putine, dar precise si de neclintit. Si multa incredere unul in celalalt.
Nu stiu daca imi doresc sa fiu pe piedestal ca altceva decit ca mamica.
In nici un caz nu-mi doresc, copii linistiti pentru ca n-ar avea cui semana :). Eu am fost un dracusor jumate cind eram mica
, vai de saraca bunica ce m-a crescut.Imi pare bine ca gasesc sfaturi la voi si sugestii pe care sa le pun in aplicatie. Cit despre autoeducare, o fac in fiecare zi.
Pupici
giulia71 spune:
Hei Kulta, ce-s cu sentimentele astea de vinovatie????
Vrei sa te faci bine?
Banuiesc ca da!
Primul lucru pe care tre sa-l faci, este sa te accepti asa cum esti!!!
Esti o mama buna si asta rezulta din ce ai spus mai sus, copii te iubesc si simt asta!
Nu te mai analiza atat, ca am fost prea nu stiu cum, accepta-te asa cum esti, poate doar putin sa revizuiesti faza cu tipatu' (parerea mea, da' si yo tip cand vad cate-un satisfacator in carnet)
Acu sa ma ierte Dumnzeue dar daca nu tip ca seara la 10 tre sa fim in pat la somn...ne apuca 12 si bananaim prin casa. Si multumesc lui Dumnezeu ca nu tip isterc, da' tre sa mai faca cineva ordine si-n casa nu?
Deci, gata cu sentimentele de vinovatie si cu atata analiza ca astea nu fac decat sa te adanceasca in depresie!
Esti o mama buna, ai o mica problema dar esti pe cale sa o reolvi si gata!
Foarte simplu, nu?
rrox3 spune:
quote:
Originally posted by giulia71
Deci, gata cu sentimentele de vinovatie si cu atata analiza ca astea nu fac decat sa te adanceasca in depresie!
Esti o mama buna, ai o mica problema dar esti pe cale sa o reolvi si gata!
Foarte simplu, nu?
Giulia suntem pe forum de psihologie, deci nici gand sa renuntam la analiza
Nu e totul chiar asa de simplu, din pacate. Daca ar fi asa crezi ca ar mai avea cineva probleme? Tu crezi ca Kulta alege sa se simta vinovata? Nu suntem toti la fel si nu avem toti aceleasi experiente la activ, unele frumoase, altele traumatice. Si nu incepi brusc sa te valorizezi doar pentru ca-ti propui lucrul asta.
KultaSigur ca o sa te vindeci. Dureaza putin si nu e usor, da' se poate. Si copii o sa te astepte la fel de iubitori. Succes!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
olympia spune:
Kulta, stii ce cred eu? Cumva aceasta lipsa de incredere in tine are legatura cu sotul tau. Nu vreau sa te supar, dar toate indoielile si framantarile tale par ale unei mamici singure in lupta ei, nu se simte pozitia celuilalt pe talerul balantei...Tatal fetitelor si sotul tau, ce zice de ele, de tine?
KULTA spune:
quote:
Originally posted by giulia71
Hei Kulta, ce-s cu sentimentele astea de vinovatie????
Vrei sa te faci bine?
Banuiesc ca da!
Primul lucru pe care tre sa-l faci, este sa te accepti asa cum esti!!!
Esti o mama buna si asta rezulta din ce ai spus mai sus, copii te iubesc si simt asta!
Nu te mai analiza atat, ca am fost prea nu stiu cum, accepta-te asa cum esti, poate doar putin sa revizuiesti faza cu tipatu' (parerea mea, da' si yo tip cand vad cate-un satisfacator in carnet
Acu sa ma ierte Dumnzeue dar daca nu tip ca seara la 10 tre sa fim in pat la somn...ne apuca 12 si bananaim prin casa. Si multumesc lui Dumnezeu ca nu tip isterc, da' tre sa mai faca cineva ordine si-n casa nu?
Deci, gata cu sentimentele de vinovatie si cu atata analiza ca astea nu fac decat sa te adanceasca in depresie!
Esti o mama buna, ai o mica problema dar esti pe cale sa o reolvi si gata!
Foarte simplu, nu?
Asta-i treaba, trebuie dar NU POT sa renunt la sentimentul de vinovatie. Cit despre tipat, nu tip sa-mi iasa plamanii afara insa ridic tonul.
KULTA spune:
quote:
Originally posted by rrox3quote:
Originally posted by giulia71
Deci, gata cu sentimentele de vinovatie si cu atata analiza ca astea nu fac decat sa te adanceasca in depresie!
Esti o mama buna, ai o mica problema dar esti pe cale sa o reolvi si gata!
Foarte simplu, nu?
Giulia suntem pe forum de psihologie, deci nici gand sa renuntam la analiza
Nu e totul chiar asa de simplu, din pacate. Daca ar fi asa crezi ca ar mai avea cineva probleme? Tu crezi ca Kulta alege sa se simta vinovata? Nu suntem toti la fel si nu avem toti aceleasi experiente la activ, unele frumoase, altele traumatice. Si nu incepi brusc sa te valorizezi doar pentru ca-ti propui lucrul asta.
KultaSigur ca o sa te vindeci. Dureaza putin si nu e usor, da' se poate. Si copii o sa te astepte la fel de iubitori. Succes!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
Ai mare dreptate. Nu eu aleg sa ma simt asa insa ...sunt in curs de vindecare
, terapie, medicamente etc.Pupicei
KULTA spune:
quote:
Originally posted by olympia
Kulta, stii ce cred eu? Cumva aceasta lipsa de incredere in tine are legatura cu sotul tau. Nu vreau sa te supar
Sotul meu e mai mult plecat si foarte mult nu se poate implica. Mai mult, va pleca in curind in strainatate si va fi acasa doar o saptamina pe luna. Deci, si asta e o problema reala pentru mine. Noi am mai avut perioade dificile, perioade in care nu-si dorea al doilea copil, perioade in care imi reprosa ca i-am facut unul dupa altul insa acum suntem mai bine, eu am intrat la servici si financiar e mai bine. Sotul meu ma iubeste si ajuta cum poate insa de regula iau totul asupra mea:(.
Pupici