Casnicia mea a fost o minciuna?
Raspunsuri - Pagina 6
balanta spune:
hope, in momente de criza ne comportam de multe ori poate sub demnitatea noastra.De multe ori regretam, dar asta e . Dupa ,deja nu mai poti face nimic.
Te inteleg perfect pt ca si eu in trecut,am avut in unele "situatii" un comportament care de fapt nu ma definea pe mine ca ceea ce sunt in viata de zi cu zi.Acum il urasti pentru ca te simti neputincioasa in fata la ceea ce se intampla.Daca ti-ar fi indiferent nu ai reactiona.Cu siguranta in fundul sufletului il mai iubesti. Daca nu il mai iubeai nu iti pasa de nimic.In nici un caz nu amestecai si copii ca pe o arma.De fapt te folosesti de ei ca sa lovesti in el. Totusi le-a fost tata atatia ani.
In schimb daca te intorci cu ochii mintii in timp, de ce nu ai facut schimbarile benefice de acum,atunci cand erai casatorita? Daca ai fi vrut sa ai o cariera crezi ca nu ai fi putut sa rezolvi cu copii intr-un fel si sa incerci sa te valorizezi si pe tine?
Neputinta din noi,neputinta de a genera situatii care sa ne convina psihicului si moralului, e drept ca ne poate transforma.Eu am o teorie a mea proprie despre iertare.Poate daca diminuezi ura te poti ajuta mai mult si pe tine si pe copii.
E bine de multe ori sa iti aduni puterile, sa strangi din dinti si sa amani putin vorbe si fapte pe care uneori le regretam si apoi nu mai avem cum sa le indreptam.
Din pacate e tare rau cand dorim pe cineva si el nu ne vrea.Dar macar ne sta in putinta sa ne umplem timpul altfel si sa ne organizam viata ca sa nu treaca anii fara rost.
Uneori e mai bine sa ne iubim mai mult pe noi.
Poate avea un impact pozitiv asupra celorlati din jurul nostru.
hoppe spune:
Mai, dar de ce te grabesti cu concluziile?
Stii ca il injur in fata copiilor?Nici nu ma cunosti.
Eu sunt o persoana foarte calma si blanda. Imi place mai mult sa tac si sa trag concluzii.
Tu ai impresia ca discutiile mele cu el sunt certuri si scandaluri?
Nu, sunt doar cateva cuvinte taioase, spuse de el printre dinti.Eu dau replici doar cand sare calul.Am invatat ca tacerea este de aur.
Daca copiii au vrut sa stie adevarul, asta inseamna ca il ponegresc?
Din contra, le spun ca este tatal lor si ca trebuie sa il iubeasca.
Nu confundati lucrurile.
Si, sa stii, cu cat copiii sunt mai mici, cu atat depasesc momentul mai usor.
De ce vreau sa stiu daca regreta? Nu are nimic cu iubirea lui pentru mine, sau invers.
V-am spus ca m-a torturat psihic anul acesta, mi-a spus cuvinte grele. Poate daca gasesc raspuns la intrebarea aceasta am sa scap de acele cuvinte care s-au infipt in creierul meu ca niste ace.As sti ce a fost adevarat si ce a fost spus doar ca sa raneasca.
quote:
Originally posted by Happy_in_TOquote:
Originally posted by hoppe
Ai trecut printr-o situatie asemanatoare?
anna
Da, am trecut. Tot doi copii care atunci aveau doi ani si patru ani.
I-am dat amindoua masinile. Am plecat cu doi copii in brate si nimic altceva.
Copiii nu mi i-am bagat niciodata in problemele mele emotionale. Echilibrul lor este mult mai de pret. Le spun ca tati le-a iubit mereu. De ce sa le spun ca nu? Ca a fost un nemernic ca le-a facut sa astepte si sa adoarma la geam, imbratisind cadoul pentru ziua tatilor pe care le-au facut la day-care cu minuta lor pentru el?... Cu ce le va ajuta pe ele in viitor?... Dar pe mine??
Chiar valoreaza patru roti si o tinichea mai mult decit linistea sufleteasca a copiilor mei???
Du-te si vorbeste cu prietenele si injura-l, dar nu cu copiii tai! Ei sufera prea mult oricum. De ce sa le torni acid pe rana, sa le spui ca tatal lor i-a abandonat pentru amanta??? Tu chiar gindesti ce spui??... Nu este mai bine sa ii iei in brate si sa le spui ca tatal lor ii iubeste, dar ca dragostea intre voi s-a terminat?? Ca ei oricum sint iubiti de catre amindoi, numai ca nu veti mai sta impreuna...
Ce te doare pe tine daca el se va simti vinovat vreodata. Vinovat de ce?? Ca nu te mai iubeste? Cu ce te incalzeste pe tine?... Tu chiar crezi ca el a judecat cu mintea, a adunat si a scazut si apoi a ales? A ales cu inima. Haide sa il punem la zid si sa il distrugem...
anna
hoppe spune:
Dar eu nu il mai doresc!
Omul de acum nu imi mai trezeste nimic in suflet.
Eu il iubesc doar pe cel care mi-a fost sot in primii 15 ani.Si nu mai este, a disparut!
Chiar vrei sa stii de ce nu am facut schimbari in cariera mea ?
Mereu imi spunea sa stau linistita, sa ma ocup de copii, ca e de datoria lui sa ne asigure tot.Si totusi, am incercat.
Cand ai doi copii, nu ai ajutor, sotul este mereu plecat, este greu sa te mai ocupi de cariera. Ce folos ca am dus un doctorat pana aproape de sfarsit? Ce folos ca pana la urma am reusit sa ma mut intr-o firma renumita?
Posibil ca lui sa nu ii fi convenit, pt ca asta insemna sa isi mai schimbe si el programul.
quote:
Originally posted by balanta
hope, in momente de criza ne comportam de multe ori poate sub demnitatea noastra.De multe ori regretam, dar asta e . Dupa ,deja nu mai poti face nimic.
Te inteleg perfect pt ca si eu in trecut,am avut in unele "situatii" un comportament care de fapt nu ma definea pe mine ca ceea ce sunt in viata de zi cu zi.Acum il urasti pentru ca te simti neputincioasa in fata la ceea ce se intampla.Daca ti-ar fi indiferent nu ai reactiona.Cu siguranta in fundul sufletului il mai iubesti. Daca nu il mai iubeai nu iti pasa de nimic.In nici un caz nu amestecai si copii ca pe o arma.De fapt te folosesti de ei ca sa lovesti in el. Totusi le-a fost tata atatia ani.
In schimb daca te intorci cu ochii mintii in timp, de ce nu ai facut schimbarile benefice de acum,atunci cand erai casatorita? Daca ai fi vrut sa ai o cariera crezi ca nu ai fi putut sa rezolvi cu copii intr-un fel si sa incerci sa te valorizezi si pe tine?
Neputinta din noi,neputinta de a genera situatii care sa ne convina psihicului si moralului, e drept ca ne poate transforma.Eu am o teorie a mea proprie despre iertare.Poate daca diminuezi ura te poti ajuta mai mult si pe tine si pe copii.
E bine de multe ori sa iti aduni puterile, sa strangi din dinti si sa amani putin vorbe si fapte pe care uneori le regretam si apoi nu mai avem cum sa le indreptam.
Din pacate e tare rau cand dorim pe cineva si el nu ne vrea.Dar macar ne sta in putinta sa ne umplem timpul altfel si sa ne organizam viata ca sa nu treaca anii fara rost.
Uneori e mai bine sa ne iubim mai mult pe noi.
Poate avea un impact pozitiv asupra celorlati din jurul nostru.
anna
andraduska spune:
Anna, eu cred ca ai facut foarte bine spunand adevarul copiilor si iti doresc multa putere sa mergi mai departe!
balanta spune:
Hoppe, tocmai asta e.Probabil nu m-am facut inteleasa suficient.
Tu vrei ce ai avut pana acum si nu ceea ce exista la ora actuala.
Vrei zilele si anii din urma si iti e greu sa accepti ca nu vor mai fi.
Nici tu ,e posibil, sa nu iti dai seama ce urasti mai mult acum.
E ca atunci cand cel iubit moare si il urasti pentru ca nu mai exista si ca te-a lasat singura.E neputinta.
Of Miss Parker, unde esti sa le ajuti pe fetele astea, ca eu sunt mult mai complicata si vad altfel viata decat unele femei.
Limita dintre situatii e uneori foarte fragila si de multe ori facem dus-intors in gandurile noastre.
Nu stiu ce sa zic, poate e bine sa te ocupi mai mult de tine.Ani mi-au trebuit sa-mi dau seama ca de fapt toate trec si te poti trezi la un moment dat gol, singur, chiar daca in jur o mie de oameni iti declara ca te iubesc.Nu toti percepem iubirea la fel.
hoppe spune:
Iti multumesc pentru incurajare!
Ai inteles.De multe ori gasim solutii care nu sunt pe placul nostru, dar trebuie sa punem in balanta si cele bune si cele rele.
La mine asa a fost sa fie!
Nu sunt mandra de solutia gasita, dar numai asa puteam sa aduc linistea in casa.
In ecuatia asta nu am fost doar eu, ci si el, in special modul lui de comportare.
Tot ce s-a intamplat nu mai are de-a face cu iubirea,ci cu educatia adultilor.
quote]Originally posted by andraduska
Anna, eu cred ca ai facut foarte bine spunand adevarul copiilor si iti doresc multa putere sa mergi mai departe!
Orice problema are o solutie. Trebuie doar s-o gasesti!
[/quote]
anna
hoppe spune:
Cred ca nu ai citit cu atentie raspunsul meu.
Ti-am spus ca ce a fost s-a dus, nu mai este.
quote:
Originally posted by balanta
Hoppe, tocmai asta e.Probabil nu m-am facut inteleasa suficient.
Tu vrei ce ai avut pana acum si nu ceea ce exista la ora actuala.
Vrei zilele si anii din urma si iti e greu sa accepti ca nu vor mai fi.
Nici tu ,e posibil, sa nu iti dai seama ce urasti mai mult acum.
E ca atunci cand cel iubit moare si il urasti pentru ca nu mai exista si ca te-a lasat singura.E neputinta.
Of Miss Parker, unde esti sa le ajuti pe fetele astea, ca eu sunt mult mai complicata si vad altfel viata decat unele femei.
Limita dintre situatii e uneori foarte fragila si de multe ori facem dus-intors in gandurile noastre.
Nu stiu ce sa zic, poate e bine sa te ocupi mai mult de tine.Ani mi-au trebuit sa-mi dau seama ca de fapt toate trec si te poti trezi la un moment dat gol, singur, chiar daca in jur o mie de oameni iti declara ca te iubesc.Nu toti percepem iubirea la fel.
anna
naiuta spune:
Hoppe parerea mea este ca esti o femeie puternica!
Pacat ca el nu a stiut asta de la inceput.
El este de vina ca a adus copii in situatia asta.Off...
mi-e mila de copii.
El a crezut ca esti o indragostita si te poate manipula cum vrea si chiar te distruge.
Acum a inteles ca nu se joaca cu tine si s-a speriat.
Eu urasc oameni care insala.
Nu merita sa te gandesti cum e si ce face el.
Mai bine gandestete cum sa faceti voi impreuna.Mai ales ca intre voi nu exista minciuni totul este la suprafata.
Este oricum datoria ta sa-i ajuti pe copii sa treaca peste situatia asta.
Ca e bine sau nu pentru copii?Eintrebare gea!
Asa a fost sa fie!
Bafta in viata si fi puternica!
naiuta spune:
Vroiam doar sa mai adaug...
S-a saturat de tine?OK nu este obligat sa traiasca langa tine indiferent cat de fidela ai fi.Dar frumos sa vina sa-ti spuna in fata:
Uite au trecut ceva ani de cand nu cunoastem,esti mama copiilor mei,i-mi iubesc copii,te respect pe tine.Nu vrau sa-mi bat joc de oameni care au fost si poate inca i-mi sunt dragi, dar am nevoie si de alceva sa fiu cutotul fericit.
Cred ca ar fi fost cu totul altfel reactia ta.Bineinteles te-r fi durut si atunci dar cel putin nu putea sa te razbuni asa ca acum.
balanta spune:
Hoppe,ba am citit dar cred ca nu ma fac inteleasa.
Cand EU am divortat si nu l-am mai dorit...dus a fost cu tot ce aveam, cu verigheta cu tot, nu am vrut nimic din ce agonisisem cu el impreuna.Aveam doar copilul si atat.Exact cum zicea si Happy,
la revedere este ...LA REVEDERE.Nu alte discutii, nu alte negocieri.
Iar copii, cat crezi ca te-ar fi judecat?Un an, doi,zece?
Baiatul meu are 21 de ani si nici acum nu stie exact motivul real al divortului.E drept ca nici nu a fost prea curios, probabil i-as fi spus.Dar una peste alta nu e treaba lui atat timp cat el a crescut bine si fara consecinte negative asupra lui ca om.Suntem oameni si nu suntem perfecti.
Si tatal meu a avut aventuri, si am stiut de cand aveam 15 ani si nu i-am spus niciodata mamei despre asta. Stia sau nu? Era problema lor si asta nu mi-a afectat dragostea mea fata de ei ca parinti. Nu mi-am permis sa-l intreb pe tata "De CE ?" dar nici ei peste ani nu m-au intrebat "de ce?"
Nu exista rupturi in viata in care unul singur sa fie vinovat.Indiferent din ce motiv.Cu ochii mintii poate am putea discerne, dar cu ochii inimii nu.
Din pacate ,din suferinta devenim puternici si maturi si nu din bucurii.