Casnicia mea a fost o minciuna?
Raspunsuri - Pagina 7
Clover spune:
Nu inteleg ce v-ati pus toate cu critica pe ea, de nici unele femei care inseala nu apuca sa auda asa critici sustinute pe aici.
Da, e superb intr-un film sa iti iei copiii si sa pleci fara sa pastrezi un fir de ata, dar mi se pare iresponsabil. Legea zice ca se face partaj, nu ca barbatul ramane cu tot si daca ea nu are chef sa isi tarasca copiii prin mijloacele de transport in comun foarte bine. Ce or avea de invatat din ingesuiala, calcatul in picioare si miresmele care vin odata cu gestul teatral?
Din punctul meu de vedere copiilor le era mai rau daca nu ii lamurea cu tot ce le baga in cap tatal: mami e rea, mami nu vrea aia. Avand in vedere ca el e o jigodie, prefer ca ei sa stie adevarul decat ca viata lor sa fie un cosmar pentru ca mami e demna si isi inghite cuvintele repetand ca tati ii iubeste nespus si nespunand nimic dureros. Cand copilul adorame cu desenul de la gradinita asteptandu-l pe tati sa vina e prea mic sa priceapa multe din ideile vehiculate pe aici.
Cat despre felul de a fi al cuiva, acesta reiese in situatii de criza. Cum suntem zi cu zi e si produs al educatiei.
If all else fails, look cute.
Happy_in_TO spune:
Raspunzi taios celor care incearca sa te faca sa vezi situatia altfel.
Nu esti deschisa la comunicare cu cei care au un punct de vedere diferit.
Nu vezi nuantele vietii... Nu totul este alb sau negru in viata, nu toata lumea care gindeste altfel este in tabara adversa! De fapt nu este nici o lupta viata asta... Nu sint tabere, nu sint inamici.
Se poate ca nu ma intelegi pentru ca sintem in drumuri diferite spre vindecare si cunoastere personala.
Pentru mine experienta mea de viata a fost in final ceva pozitiv. Mi-a dat sansa sa ma cunosc cu adevarat mai bine. Sa imi testez limitele intelegerii si iertarii. Nu pot spune ca mi-a fost usor, dar mi-am deschis sufletul si l-am lasat sa se vindece. Ura este distructiva. Nu iti va aduce nimic bun. Negativitatea se poate localiza in tine, in corpul tau si se poate manifesta sub forma unor boli. Ai grija...
Masina am inteles ca este pe leasing. Normal ar fi sa o ia cel care o plateste. Daca era proprieteatea voastra era ok sa ai pretentii la ea. Atita timp cit isi plateste pensia alimentara, nu trebuie sa asigure si masina in leasing.
Imi pare rau ca m-ai perceput ca pe o persoana din tabara adversa. Am incercat sa te sfatuiesc sa iti tii copiii departe de drama ta personala.
Clover spune:
Se plateste pensie alimentara pana la pronuntarea divortului?
If all else fails, look cute.
roz6 spune:
Hoppe, eu cred ca ai procedat foarte bine, ma uimesc intelepciunea si taria cu care ai luat hotararile. Ma bucur ca esti mai bine acum si ca ti-ai regasit linistea.
Sotul tau regreta, iar cu timpul va regreta si mai mult; abia acum vede sustinerea pe care i-o ofereai tu, faptul ca stabilitatea, echilibrul, increderea in el se datorau si tie.
Vroiam, de fapt, sa iti recomand sa citesti un articol de Sam Vaknin -"Narcisismul patologic" pe care il poti descarca de aici:
quote:
www.4shared.com/" target="_blank">http://www.4shared.com/
la USER LOGIN completati:
e-mail : desprecarti@yahoo.com
password: romania
Multumesc si eu tuturor celor care au incarcat carti in acel cont
; datorita acelui articol am reusit si eu sa imi inteleg parintii si sa inteleg unde gresesc eu (am daruit prea mult parintilor):"Narcisistul consuma constant (ca un pradator) adoratie, admiratie, aprobare, aplauze, atentie, respect si alte forme de Combustibil Narcisist. [...]
Unele Surse de Combustibil sunt ideale din perspectiva narcisistului: inteligente, naive, supuse, sensibile, incapabile de a manipula, nepretentioase. Narcisistul isi devalorizeaza Sursele tocmai pentru calitatile care le-au facut Surse: naivitatea lor, supunerea, „inferioritatea”.
Narcisistul isi cauta vechile Surse de Combustibil atunci cand nu mai are o alta Sursa la dispozitie.
Eu cred ca situatia ta e similara: o relatie in care sotul tau nu vrea sa renunte la tine, persoana care il "hranea" cu iubire, il sustinea, avea grija de familie pentru ca el sa poata sa straluceasca la serviciu si in societate. Cand stalpul lui de sustinere a cazut, s-a trezit intrebandu-se cine e, unde e omul ala puternic si echilibrat.
Ca in piramida lui Maslow, atata vreme cat nevoile primare iti sunt asigurate (hrana, somn, casa, familie) iti arde si de cele spirituale (prietenie, respectul altora, intimitate sexuala, cariera). Sotul tau trebuie sa se reintoarca acum la construirea nevoilor primare, iar dragostea amantei nu face parte din nevoile primare. Este momentul in care incepe sa realizeze rolul tau in fericirea si echilibrul lui.
Faptul ca te jigneste este un fel de autoaparare si probabil manipulare, sperand sa nu iti dai seama de valoarea ta. Un "obiect" caruia nu i se stie valoarea reala poate fi redobandit cu efort/pret minim, pentru ca e ieftin.
Iti doresc numai bine, liniste si sunt sigura ca intr-o zi nu prea indepartata iti vei regasi echilibrul si fericirea.
oocristina spune:
Copii au dreptul la adevar. Sunt suficient de mari sa inteleaga ce se petrece in viata lor. Sunt suficient de mari sa judece singuri problema. Sa aiba dreptul la o parere.
Daca tatal lor va fi rezonabil in relatia viitoare pe care o va avea el cu ei, copii il vor ierta. Si chiar vor redeveni prieteni.
Copii cind nu inteleg, asteapta. Se tortureaza, isi fac scenarii. Tatal le spune una, mama nu le da nici un raspuns. Lor le ramin doar presupunerile, nesiguranta si contradictiile.
Nesiguranta este foarte nociva. Poate conduce la labilitate psihica.
Macar acum ei stiu exact cum sta situatia. Nu se mai tem, nu mai sunt contrariati. Poate ii doare ca tatal lor este plecat. Dar macar stiu ca este plecat si nu il mai asteapta dureros. Asteptarea neimplinita este distructiva.
De ce tot ea, ca mama, trebuie sa se ocupe de relatia lor cu tatal? De ce tot ea, ca femeie singura, trebuie sa le readuca in inimi dragostea pentru tata? De ce ea trebuie sa le spuna ca tatal lor ii iubeste, cind ar putea-o face el?
De ce noi, femeile, trebuie sa face mereu lucrurile in locul barbatilor?
Sa isi protejeze copii? De cine sa isi protejeze copii? De tatal lor? De lumea reala? De realitate? Copii nu se vor mai simti abandonati? Dar daca el nu mentine legatura cu ei, chiar inseamna ca i-a abandonat. Ce sa le spuna copiilor? Tatal vostru va iubeste, dar pur si simplu nu are chef sa va ofere din timpul lui voua?
Daca tatal le va oferi timp, va avea si ocazii sa isi recistige copii. Deci, de ce tot ea sa ii faca treaba lui?
E dura realitatea, dar asta este. Ea nu o poate schimba.
Inca pastreaza resentimente? Plinge de durere si uneori isi invinovateste sotul in fata copiilor? Asta o face umana. Sentimentele ne fac umani.
Toti stim teoria: ar trebui sa fim rationali, diplomati, etc. Dar pina la urma, toti suntem o suma de sentimente. Sentimentele sunt mai puternice decit rationalul. Asta ne deosebeste de masini.
Poate il vei uri ani de acum inainte. Nu este usor sa iti vezi copii suferind, sa fii umilita de sot, de alta femeie, sa ti se dea viata peste cap.
Dar Hoppe, esti o femeie inteligenta, puternica. Ai 2 baieti, mari de acum. 14 ani, uf, incepe adolescenta dificila. 9 ani, deja barbat. Cred ca esti mindra de ei, Hoppe.
Acorda-ti timp. Toate resentimentele se vor estompa. E normal sa te doara. Este normal sa fii suparata. Este normal sa fii furioasa. Este normal sa fii frustrata, tradata. Sunt sentimente normale. Te-ai inrai daca nu ai lasa sentimentele sa izbucneasca.
Sentimentele se vor consuma, si te vei linisti. Le vei descoperi pe celelalte, linistea, pacea, increderea.
Lasa-i si pe copii sa isi manifeste sentimentele. Elibereaza durerea. Plinsul, vorbele. Intotdeauna cind plingem dupa un esec, ne simtim mai linistiti. Apoi, mai puternici.
Daca nu ne exprimam sentimentele, ele ramin si ne macina acolo.
Uraste-l cit poti de mult acum. Si te vei trezi miine, poimiine si vei spune: imi este indiferent.
Dupa ce vei lasa sentimentele sa se manifeste si te vei elibera de ele, vei avea puterea sa le si controlezi. Toate se invata in timp. Si tu vei invata asta.
Am incredere in tine. Esti o femeie educata, cu valori, cu demnitate. Esti o femeie frumoasa si incerezatoare. Cu 2 copii, niste flori. Felicitari pentru ceea ce esti!
A venit timpul sa cresti tu. Poate ca vei reusi in citva luni sa te reinscrii la doctorat. Baietii sunt mari, iti vor acorda timp. Poate te vei pune in valoare mai mult decit credeai. Este o sansa sa fii tu cea puternica, pentru tine si pentru copii tai. Si vei fi!
Scrie cit mai mult. Te va ajuta sa te eliberezi. Furia de aici te va determina sa iei decizii. Vorbele, sfaturile fetelor te vor face sa reactionezi. Si asta este foarte bine. Ai nevoie de supape, sa dai drumul la resentimente.
Ai grija de tine!
Happy_in_TO spune:
Este ok sa spui copilor adevarul.
Dar nu sa ii iei cu tine si sa iti pindesti sotul in scara blocului ca sa le arati cum iese de la amanta din casa!!!! Voi chiar nu va dati seama de faptul ca acest gest este un abuz?? Vai.. si baiatul a sarit sa o bata pe amnata... Chiar nimeni nu vede anormalitatea???
Copiii sint copii... Indiferent de virsta, ei se vor raporta parintilor lor in relatia de copiii. Nu sint adulti!
Partajul se face cu ajutorul avocatilor. Iar avocatii sint platiti sa isi faca munca, nu sa ofere consiliere clientilor. A zis avocatul ca si-a pierdut mintile...Ca nu site pe ce lume traieste... Ei na.. E psiholog??
Happy_in_TO spune:
Iar a pune diagnostice psihologice dupa citeva carti de psihologie citite mi se pare aiurea. Narcisism Patologic... De unde ai mai scos-o si pe asta???
roz6 spune:
quote:
Originally posted by Happy_in_TO
Iar a pune diagnostice psihologice dupa citeva carti de psihologie citite mi se pare aiurea. Narcisism Patologic... De unde ai mai scos-o si pe asta???
Nu, nu! I-am recomandat articolul pentru ca acolo sunt cateva idei interesante legat dificultatea cu care renuntam la persoana care ne-a sustinut/iubit odata.
Toti suntem intr-o oarecare masura in rolul "narcisistului" (care are nevoie de admiratie), numai ca, de obicei, omul normal, care gaseste o alta "sursa" de fericire, renunta la vechea "sursa" si poate, de la inaltimea fericirii, spera ca "sursa" veche sa isi gaseasca si ea fericirea in alta parte/cu altcineva.
valen spune:
Anna, nu-ti dau sfaturi pt. ca nu sunt in masura s-o fac. Din postarile tale inteleg ca suferi foarte mult pentru situatia in care te afli in prezent si ca nu doresti sub nici o forma sa sufere si copiii tai. Nu am inteles insa daca ai reusit sa clarifici (fata de tine) cine divorteaza: tu de sotul tau sau copiii tai de tatal lor. am avut nefericita ocazie de a urmari de-a lungul anilor, povestea unor amici de familie. El, un mare iubitor de femei, petrecaret si dornic de aventuri, ea, femeia frumoasa, calda, blanda, mama ideala, gospodina desavarsita, omul care nu te lasa nevoie si este mereu langa tine, gata sa-ti sara in ajutor. Si copilul lor. Inca de cand eram mica o auzeam pe ea confesandu-se mamei si spunandu-i ce viata mizerabila de familie au, cum el e mai mult in delegatii si nu se implica deloc in cresterea baiatului lor. Cand copilul avea 6 ani, ea a vrut sa divorteze insa copilul s-a opus "pt. ca nu vroia sa creasca fara tata", asa incat ea, s-a hotarat sa suporte toate minunile de dragul copilului. Stiu ca intre cei doi (de acum) barbati nu a fost nici o legatura, ca el, copilul, n-a fost in ochii tatalui decat "fii-tu", iar ea era "ma-ta". Stiu ca ea, mama, vorbea de multe ori de fata cu noi si baiatul ei si spunea ca taica-su' nu-l iubeste, ca nu este interesat de soarta lor, ca le face viata un chin si ca in afara de femei, altceva nu iubeste.Acum, (cand "copilul" are 32 de ani, ) mama, ramasa singura, a decis ca nu mai poate indura situatia (nu-i asa, copilul a plecat si sacrificiul ei a fost in zadar...)si a decis sa divorteze, numa ca, pentru a pastra apartamentul in care au locuit toata viata, trebuie sa -i dea sotului suma de bani cuvenita. De unde s-o ia, de unde s-o ia (pe suma de bani, adica), ei bine, de la baiatul ei, care, in prezent, si-a dat acordul (chipurile) pt. acest divort. Acum, a revenit in scena tatal (pt. care n-am avut niciodata respect si pe care l-am dispretuit profund pt. compotamentul dezgustator): i-a sugerat propriului copil sa-i dea o suma de bani mult mai mica (da, negocierile divortului au avut loc intre tata si fiu 
) cu conditia ca mama-sa sa renunte la unele obiecte pe care si le dorea. Aceasta n-a fost de acord, s-a simtit tradata de copil, tatal a profitat de slabiciunea lor, si-a invitat baiatul intr-o excursie in strainatate (unde a si negociat pretul final pe partea sa de apartament, vazandu-si interesul)iar in prezent, mi s-a povestit ca mama, femeia inselata care si-a sacrificat viata pt. binele copilului a trebuit sa "suporte" inca o "insulta" din partea copilului, pe motiv ca acesta "nu si-a respectat cuvantul" si "s-a dat de partea tatalui dupa toate eforturile care au fost facute pt. el". Nimeni nu intelege cum a fost posibil un asemenea deznodamant dureros (dureros pt. mama, evident), ca doar ea a facut tot ce-a putut pt. fericirea copilului iar el, copilul, cade in plasa tatalui de cate ori acesta ii adreseaza doua vorbe bune.Am tot stat si m-am intrebat, cum de a fost posibil ca ea, mama perfecta, sa nu observe in toti acesti ani ca baiatul ei isi iubea tatal ( asa cum a fost: curvar, dezinteresat, rece, nepasator, sot cu un caracter mizerabil) si ca, desi stia ca isi petrece noptile cu alte femei, el cersea totusi atentia si dragostea lui, il iubea, ca dovada ca la primul semnal pe care l-a primit, s-a dus la el, tatal lui. Anna, sper sa gasesti puterea de a face asa cum este mai bine pt. linistea si fericirea copiilor tai. Cei care sufera nu arata intotdeauna,(eu il cunosc bine pe "copilul" de mai sus si niciodata nu mi-a lasat impresia c-ar suferi) asa ca nu e musai sa citesti tristetea in ochii copiilor tai, oricat de mult i-ai cunoaste. Mult succeswww.flickr.com/photos/10388560@N04/?saved=1" target="_blank">Ines Nicole si Sarah Marie
roz6 spune:
Si pe mine m-a impresionat foarte tare povestea, valen. M-am intrebat de multe ori de ce oamenii buni, sensibili, care se sacrifica pentru altii au atat de mult de suferit. Tot lamentandu-ma asa (am fost in situatia omului bun care si-a luat tzeapa), am primit raspuns de la sotul meu: pentru ca sunt niste oameni slabi, care nu isi vad de scopul (menirea) lor in viata!
Am admirat la hoppeca nu a fost un om slab!