S-a incheiat un vis...(partea a doua)
Raspunsuri - Pagina 5
anasia spune:
cristina ana, of, imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin iadul asta; incearca sa te linistesti (cum ti-au zis si fetele), iar pe "dl", lasa-l , i-a zis bine psiholoaga de nu i-a convenit ca toata lumea are dreptate (cu serviciul si "d-ra") si el, nu;acu' n-are pe cine sa se razbune si rabufneste pe voi? rusine, rusine.....asta dovedeste ca nu este un om de caracter (si as mai spune eu , da' nu pot sa le insir aici);
anasia si 
Alessia Anca(14.08.2006)
o sansa pentru Sosonica
Graviduta spune:
Cristina, am ajuns la subiectul asta din intamplare. Vroiam sa vad ce mai face Mada si cu tristete am gasit posturile ei de-aici. Asa ca am citit si povestea ta si cateva dintre sfaturile primite. Uite ce-ti pot spune si eu: am crescut fara tata de pe la 14 ani (oficial), dar neoficial de pe la 6-7 ani. A fost greu, mai ales ca vedeam cazuri de familii fericite in jurul meu. De altfel, eram singura din clasa la liceu cu parinti divortati. Mai aveam o colega de clasa fara tata, dar acesta decedase. Oras mic. Iti dai seama probabil. Divortul il ceruse tatal meu, dupa ani de certuri, despartiri si batai (el o batea pe mama, nu invers, ca sa nu-ti imaginezi cine stie ce 
). Vroia sa se insoare din nou si sa o ia de la capat. Dupa cum am spus, a fost greu pt mine, dar si mai greu pt mama mea. Nu am condamnat-o niciodata, ci singurul lucru pe care i l-am spus a fost de ce nu a divortat mai devreme si a acceptat sa fie tratata in halul ala. A facut-o pt mine, sa am, chipurile, un tata, dar numai tata nu a fost ala. In plus, a ramas singura si acum, pt ca i-a fost frica sa nu dea peste vreun nebun care sa-mi faca cine stie ce.
Avand in vedere povestea de mai sus, iti spun atat: copilul merita sacrificii mari, sunt de acord, mai ales ca am si eu o fetita cu o luna mai mare decat baietelul tau si te inteleg. Dar nu uita ca esti datoare atat fata de tine, cat si fata de el sa ai o viata normala si sa-i poti da exemplu de o viata normala, lipsita de certuri, situatii penibile si ura. Fa doar compromisurile pe care te simti in stare sa le faci. Iti vei multumi mai tarziu. Si Eric la fel. Pentru ca trebuie sa stie ca atmosfera tensionata nu este o stare de normalitate, pentru ca poate sa se dezvolte frumos chiar si fara un tata langa el (care, din cate inteleg, a pus mai presus copilariile lui decat copilaria lui Eric), pentru ca are nevoie de echilibru, nu de o zi calda doua reci. Asa cum spunea profesoara mea de engleza din liceu: dupa trenuri si barbati sa nu alergi niciodata; intotdeauna vine altul. Succes!
Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
X-ray spune:
alina(graviduta) mi-a placut mult cum ai scris....ai mei divorteaza acum dupa 30 de ani.maica-mea a fost mult mai masochista a stat 27 de ani in aceasta casnicie
...acum 3 ani i-a venit mintea la cap...tot noi(eu si fratele meu )am fost scuza ,din pacate nu pot sa-i multumesc pt asta,am ramas doar cu un gust amar....
alina mamica bulinei www.youtube.com/watch?v=54C4rgga0L0" target="_blank">Elisa 
(20 iunie 2007)
votati bulina www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=5" target="_blank">aici(asacreste) si www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=17" target="_blank">aici(elisadescoperindlumea)
povestea noastra...
aiuras spune:
Scandal dupa vizita la psiholog.
Eu cred ca domnul sot a mers la psiholog ca sa arate ca face tot ce se poate sa-ti demonstreze ca vrea sa fie cu tine. Ca sa arate ca face nu ca sa faca. In loc de acest lucru doaman specialista ii face un action plan ce incepe fatal cu plecarea de langa ispita.
Doamna psiholog a fost super desteapta motivand ca trebuie sa faca acest lucru penru a te menaja pe tine si nu i-a spus verde in fata ca nu-l crede ca a terminat si ca nu va recidiva in cazul in care a terminat.
Dar el avea nevoie de ceva mai soft ca demonstratie si nu de o plecare en fanfare de langa mandruta. Incepi sa te intrebi din nou care este bucuria vietii lui? Asa ca iata si scandalul, facut de un barbat pus la colt si poate un pic umilit de specialista. Parerea mea este ca el se mai juca putin cu ideea ca sta cu ambele femei din viata lui
Pleaca te rog si lasa-l sa se raceasca/dumireasca.
Cred ca ai sperat pana in ultimul moment sa se intample o minune dar oricat de greu este trebuie sa accepti ca dragostea cu de-a sila nu se poate.
Nu te jena sa faci tot ce crezi ca este OK pentru a fi sigura ca ai dat toate sansele familiei tale dar nu te minti singura. Timpul repara si el multe. In viata insa trebuie sa ai dragostea si respectul partenerului, altfel si tu si copilul veti avea de suferit.
Ai grija de sanatatea ta nu neglija nici tratamentele naturiste care de multe ori dau rezultate remarcabile (tincturi de angelica, talpa gastei, valeriana, sunatoare, gentiana, etc).
Graviduta spune:
Pai sunt sigura ca daca nu lua taica-miu initiativa, mama era si azi cu el. Sau, Doamne fereste, era moarta si ingropata
. A, iar eu am ajuns o introvertita in ceea ce priveste sentimentele si incep sa o pun din ce in ce mai mult pe seama relatiei dintre parintii mei. Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
pitzinuca spune:
si eu i-am spus mamei sa divorteze, de cand aveam10 ani. nu a facut-o nici pana in ziua de azi.
intre ei nu mai e nimic demult. tata nu o batea (decat o data pe an, ashea, in schimb a inselat-o. iar pe mine mama ma tara in scandalurile lor.
eu la capitolul relatii am fost varza-varza, acum sunt doar varza.
iar ce ai spus tu, Graviduta "A, iar eu am ajuns o introvertita in ceea ce priveste sentimentele si incep sa o pun din ce in ce mai mult pe seama relatiei dintre parintii mei." - este perfect valabil si pentru minhe.
multa ura am simtit in familia noastra la varsta cand nu trebuia sa cunosc acest sentiment.
cristina - sotul tau poate nu era furios ca i-a spus sa isi schimbe serviciul (asta sa fie doar un pretext). poate era furios pentru ca pana acum nu a avut posibilitatea sa isi identifice sentimentele si acum a fost pus fata in fata cu motivatiile actiunilor lui...
si sigur e in faza de negare
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
Teolina spune:
Cristina, ti-am citit si eu toata povestea. Vreau sa iti spun ca si eu sunt alaturi de tine si simt durerea din sufletul tau. Stiu ca iti este foarte greu, dar sunt convinsa ca in final iti vei gasi drumul, Dumnezeu are grija de noi toti.
Banuiesc ca momentan nu ai net, sper sa se rezolve repede problema asta.
Noi te asteptam sa ne povestesti cum te mai simti, ce s-a mai intamplat nou si sa te descarci aici. 
Ai grija de Eric si de tine, da?
Te imbratisez cu drag si te astept cat de curand aici printre noi!
cristina_ana spune:
Buna fetelor!
Am in sfarsit si eu net!!!!!
Asaaa.... ramasesem in noaptea in care am plecat de acasa. A doua zi, la ora 18, m-am trezit cu sotul la usa, venise sa ne scoata la plimbare. Ceea ce nu s-a intamplat niciodata de cand am nascut!!!! Ieri a venit iarasi pe la mine, tot direct de la serviciu si m-a ajutat cu una-alta prin casa. Bineinteles, de dormit am dormit fiecare la casa lui.Acuma m-a sunat de acasa si mi-a zis ca vine si in seara asta, dupa ce ii trece o durere nasoala de cap, sa montam patutul lui bebe.
Intre timp sotul a mai avut o intalnire cu psiholoaga. Eu ma intalnesc iarasi cu ea luni. Dar am discutat cu ea la telefon si a zis ca e de bine. In sensul ca el abia acum a constientizat cam ce urmari a avut "aventura" lui si e hotarat sa indrepte lucrurile. Si ca nu vrea in nici un caz sa renunte la mine si la copil. Ea zice ca il simte ca e sincer. Pe mine m-a uimit ca au discutat atitea ore, el, care cu mine abia deschidea gura. Deci se poate si asta!!!
Si pe urma va avea discutii cu amandoi in acelasi timp.
Eu am observat ca atita timp cat stau fara el, parca nu mai sunt asa de pornita impotriva lui, chiar mi-e dor de el, in schimb cand il vad, imediat incep sa ma enervez, imi amintesc de tot ce mi-a facut si incep cearta. Psiholoaga zicea ca o sa fie mult de lucru cu mine, si ca nu o sa fie usor sa depasesc pornirile astea de ura pe care le am.
Cam astea ar fi noutatile. Nu mai stiu nici eu ce sa cred. Oricum, mi-e ingrozitor de frica sa mai sper in ceva bun, deocamdata las totul sa mearga de la sine. Eu am cu ce sa imi ocup timpul. Mai am de cumparat destul de multe pentru casa, ies cu bebe la plimbare, si asa trece ziua.
Va pup si va multumesc la toate pentru mesaje!
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
Vanessa36 spune:
Iubita, am pare rau ca-ti scriu ceea ce-tzi scriu acum...dar ma mananca degetele TARE RAU...
Acest OM este un mare dobitoc..punct!
Chiar si cu riscul de a primi scatoalce de la fete, iti spun ca e posibil ca acest sotz al tau sa mai repede escapada..si poate ca asta se va intampla peste 10-15 ani, cand va fi mult mai greu pt tine sa te aduni si s-o iei de la capat...omul acesta nu te respecta...cum de te mai poti gandi la o posibila impacare?!...ai trait in minciuna luni de zile...nu ti-a stat alaturi cand ai avut cea mai mare NEVOIE...te-a respins, te-a jignit, a calcat in picioare dragostea si tot ce avea mai sfant casnicia voastra...ce a mai ramas, Cristina?? Ai sa-l mai poti iubi didn tot sufletul? Ai sa mai poti sa-l simti langa tine, in pat..shtiind la ce suplicii te-a supus acest BARBAT pe care acum ar trebui sa-l tratezi cu cel mai mare dispretz???!
Nu te supara pe mine...dar TU esti minunata, esti mult mai presus decat aceasta scursura de om....nu-ti irosi viata...mai tarziu vei regreta....
cristina_ana spune:
Vanessa, nu ma supar pe tine, in nici un caz!!!! Sincer iti spun ca nu stiu nici eu daca am sa pot trece vreodata peste ce mi-a facut. Psiholoaga (de care, precum vedeti, ma agat ca de Dumnezeu) a spus ca in cazul nostru eu sunt problema cea mai grava de rezolvat, pentru ca nu stie daca eu o sa pot sa-l iert vreodata. Dupa cum vede ea, sunt afectata serios si la urmatoarea discutie o sa incerce sa-si dea seama daca mai are rost sa continuam, adica daca vede ca eu as fi dispusa vreodata sa trec peste ce s-a intamplat. Mi-a mai spus si ca eu nu o sa mai pot avea niciodata incredere in nimeni, asa cum ma vede ea in momentul asta, si ca o sa incerce sa "lucreze" cu mine ca sa imi revin.
Nu stiu nici eu de ce sper totusi la o impacare. Probabil ca in naivitatea mea inca mai sper ca totul a fost doar o ratacire de moment si el va deveni omul bun pe care l-am iubit eu. Dar intr-adevar, mi se pare aproape imposibil sa-l iert, sa uit, sa am din nou incredere in el. Si fara acestea, nu stiu cum ar putea sa functioneze o relatie.
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)