O parere,daca se poate

Cu totul intimplator,afli un lucru nu tocmai placut despre o persoana apropiata.Lucru despre care nu ti-a vorbit niciodata.Te socheaza putin,chiar te simti cumva oripilat de situatie-inca o data iti dai seama ca oamenii uneori sint departe de ceea ce par a fi,- si pentru ca tii mult la persoana respectiva,nu te poti abtine si o intrebi,ii vorbesti despre ceea ce ai aflat in legatura cu ea.Nu o faci sub forma de repros ci pur si simplu prieteneste.Relatia fiind suficient de apropiata incit sa-ti permiti sa vorbesti aproape orice.
Din partea persoanei respective nu primesti nici un raspuns.Trece totul sub tacere,se da apoi in alta vorba si finut te concediaza.
Eu,una,judecind dupa atitudinea asta mi-am spus ca totul este adevarat.Oare gresesc?
Din experientele pe care le-am mai avut eu cu oamenii,am priceput ca tacerea este un raspuns afirmativ alaturi de situatia despre care este intrebata persoana implicata,ceva gen-Da,este adevarat dar nu vreau sa vorbesc despre asta si mi-e ciuda ca ai aflat.
Poate vi se va pare o prostie ca va vorbesc despre un astfel de aspect intrebindu-va totodata voi ce credeti.
Sint eu nebuna ori deplasata cu un astfel de rationament?

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

anaisanais spune:

Fiecare om are dreptul la intimitate, indiferent de care! Daca ii esti apropiata persoanei respective, sa inteleg ca sunteti prieteni, nu?, cred ca ar trebui :1. sa nu mai pomenesti de ceea ce ai aflat, intamplator sau nu;
2. sa iti reconsideri relatia cu aceasta, in functie de ceea ce stii tu despre ea, in primul rand, si apoi, in functie de gravitatea celor aflate;
3. sa nu faci aluzii la ceea ce ai aflat, ci sa ai rabdare, caci, daca intr-adevar, relatia voastra este foarte puternica, probabil ca acea persoana va fi in situatia de a se explica.
Eu asa as face!

lorellay spune:

quote:

---

Originally posted by anaisanais

Fiecare om are dreptul la intimitate, indiferent de care! Daca ii esti apropiata persoanei respective, sa inteleg ca sunteti prieteni, nu?, cred ca ar trebui :1. sa nu mai pomenesti de ceea ce ai aflat, intamplator sau nu;
2. sa iti reconsideri relatia cu aceasta, in functie de ceea ce stii tu despre ea, in primul rand, si apoi, in functie de gravitatea celor aflate;
3. sa nu faci aluzii la ceea ce ai aflat, ci sa ai rabdare, caci, daca intr-adevar, relatia voastra este foarte puternica, probabil ca acea persoana va fi in situatia de a se explica.
Eu asa as face!

madalina

---

Sustin si eu ceea ce ai zis....
Lasa lucrurile sa vina delasine...probabil ca s-a intamplat curand si inca te roade..lasa sa treaca putin timp...si mai judeca odata..

Lorellay 5+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

incognito spune:

Sa stii chiar asa am facut:nu am mai pomenit de aspectul respectiv,am reconsiderat totul deja cu oarece amaraciune in suflet,cit despre momentul in care va gasi potrivit sa explice cred ca nu va veni niciodata pentru ca si-a satisfacut deja interesele majore.Nu ma intereseaza de ce s-a bagat intr-o astfel de problema dar ma deranjeaza ca nu a pomenit de la bun inceput de asta ori pe parcurs.Stiind ma implicam mai putin,permiteam mai putina apropiere.E sentimentul acela ca ai fost folosit si tras pe sfoara.
Ca si idee principala,eu intrebam numai ca aspect general cum interpretezi atitudinea de tacere si defensiva a cuiva drag si apropiat cind ii expui o situatie neplacuta in care e implicat si despre care afli intimplator si nu-ti vine sa crezi.
O iei ca pe o recunoastere tacita a ceea ce tocmai ai aflat?
Ce faci mai departe depinde de fiecare in principiu,tot la modul general vorbind.
Multumesc frumos pentru interventie,

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

andraduska spune:

Fiecare are dreptul la secrete si intimitate. Daca ceea ce ai aflat nu te afecteaza pe tine sau pe familia ta, nu trebuie sa insisti, las-o in pace si gandeste-te ca din moment ce nu-ti-a spus personal acel lucru, poate ca nu voia sa se afle sau poate ca nu are incredere in tine. Daca este ceva ce te implica personal sau te-a afectat in vreun fel, atunci ai tot dreptul sa ceri explicatii.

Fericiti!

MissParker spune:

Personal eu cred ca as fi intrebat direct: "Eviti sa-mi dai un raspuns clar? Ce sa inteleg din faptul ca schimbi subiectul?"

Asta fiindca spui ca relatia e apropiata (deci mi-as permite) si mai ales daca ceea ce ai aflat te-a socat putin (as insista fiindca mi-ar place sa nu ramana asemenea chestii nespuse intre mine si persoana respectiva). Eu sunt genul de prietena care nu respecta acele asa-numite "granite", dealtfel intr-o prietenie adevarata pentru mine nu exista granite. Daca m-am lamurit de sentimentele unei persoane, daca tin la ea si ea la mine, daca prietenia a rezistat timpului si unor anumite conflicte, atunci consider ca granitele nu-si au rostul (si de multe ori sunt doar pretexte).

Felicia 28+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Elise spune:

Da, tacerea e un raspuns, cine se scuza se acuza... continuam cu proverbele?

Daca "persoana" sarea de fund in sus, isi facea trei cruci largi si scuipa tot pe o raza de zece metri, jurindu-se pe toate sfintele moaste ca nu e adevarat, parol, erai mai linistita?!

Faptul ca a tacut mi se pare elegant.
Si in cazul in care e, si in cazul in care nu e adevarat.
Tii neaparat sa afli?

ernestine spune:

Eu cred ca lucrurile importante trebuie discutste cu o persoana de suflet.Din cite am inteles este vorba despre un detaliu care ti a schimbat parerea despre aceea persoana sau o va face,de aceea trebuie discutata si cu cel in cauza ca sa aflii exact care este si opinia lui sau daca este adevarat.Sigur totii avem nevoie de intimitatae dar cu lucruri importante in fata unei persoane de suflet.....

Tisina spune:

Eu nu sunt de parere ca tacerea este intotdeauna un raspuns afirmativ, si o sa iti spun si de ce. Cu multi ani in urma, cineva lansase un zvon rautacios (si fals) despre o prietena de-a mea. Asa ca, toata lumea ajunsese sa isi puna intrebari si chiar sa o intrebe direct despre situatia cu pricina. In zadar se chinuia sa le explice circumstantele aparitiei acestui zvon fals, caci parea ca lumea gusta din plin noua situatie si noua tema de discutie. Intr-o buna zi, prietena mea a refuzat sa mai raspunda la intrebarile indiscrete. Nu mai contrazicea zvonul, insa nici nu il aproba. Nu mai dadea nici un raspuns si intotdeauna schimba subiectul. Pana la urma timpul a dovedit ca ea avea dreptate fara sa mai incerce sa dovedeasca ceva cuiva.
Concluzia: faptul ca a tacut si a refuzat sa mai raspunda la intrebari (discrete sau nu), nu a insemnat ca isi recunostea vina. Pur si simplu vroia sa fie lasata in pace.
Nu spun ca asa ar fi si cazul de fata, vroiam sa punctez doar ca tacerea nu e intotdeauna un raspuns afirmativ

Andrada spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker

Personal eu cred ca as fi intrebat direct: "Eviti sa-mi dai un raspuns clar? Ce sa inteleg din faptul ca schimbi subiectul?"

---

Asta se numeste terapie la rotisor.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

levantzoi spune:

Iaca eu ca mascul, pot sa inteleg ce-i cu persoana in cauza, daca e tot mascul. Daca nu e, atunci raspunsul meu nu-ti va folosi la nimic.

Barbatii au intotdeuna o zona ascunsa foarte bine delimitata. In unele cazuri, nici mama nu patrunde acolo, darmite cineva din afara familiei de origine...

Cauzele pentru care nu vorbim despre anumite lucruri pot fi extrem de dificil de inteles de psihicul feminin, din simplul motiv ca e altfel construit.

Faptul ca noi vrem ca un lucru sa stea in zona aia ascunsa e un drept al nostru, ca fiinte umane. Iar apararea acelei zone permite orice mijloc, inclusiv minciuna, pentru ca este normal sa vrem sa obtinem atat de simplu (mintind) ceva ce consideram extrem de valoros -anume zona aceea ascunsa.

Poate tie nu ti se pare mare lucru, dar pentru el poate fi foarte important. Nu uita ca barbatii vorbesc mult despre ei, dar rareori spun lucrurile importante - pe alea trebuie sa le ghicesti. Asta-i jocul, nu ai ce-i face.

Calea spre iad e pavata cu reprosuri... Cred ca ar fi bine sa o lasi "asa cum a cazut" - probabil ca o asemenea atitudine iti va aduce mult mai mult castig decat o infruntare. De fapt, care-i miza ta? Greu de crezut ca il vei schimba, daca asta vrei. Atunci, care-i miza? Sa te simti tu mai bine, aratand ca stii? Serios, de ce vrei sa scoti drakushorii pe masa?

Stii, psihic vorbind, suntem atat de diferiti (femeile de barbati vreau sa spun) ca uneori ma intreb cum de ne reproducem... :-)))