Povestea mea

lorellay spune:

Asa cum zice Tuinea cel mai binevenit ar fi un bebe..o sa-ti umple golul din suflet....
Suntem aici pentru tine....

Lorellay 5+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

andraduska spune:

Nu aveti idee cat de mult bine imi faceti! Ma bucur asa de mult ca v-am gasit! In viata reala nu pot sa ma descarc,dar aici mi-e asa de bine! Nu o sa incetez niciodata sa va multumesc pentru ca voi sunteti cei in fata carora imi pot deschide sufletul.

Fericiti!

lorellay spune:

Suntem alaturi de tine....

Lorellay 5+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

absoluta spune:

Andraduska incearca sa fii alt om. Razi impreuna cu sotul tau, uitati-va impreuna la comedii, iesiti cu prietenii in oras, iesiti si singuri la munte, la mare, iesiti la cumparaturi....bucura-te de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.
Te distrugi altfel si sotul tau incet, incet e posibil sa fie deranjat de comportamentul tau .
Hai ce naiba...ai trecut prin clipe grele, foarte grele....si acum ce faci? Nu ai idee ce tristi sunt parintii tai acolo sus daca te vad ca nu zambesti, ca nu esti vesela...
Si .... inca ceva.... vrei un bebe???? Nu-l ai daca mai stai in stresul asta....in tensiunea asta, in gandurile astea...
Noi suntem aici alaturi de tine in timpul nostru liber de la serviciu sau de acasa....fii si tu alaturi de noi doar in timpul tau ala mic care o sa-ti ramana dupa ce termini cu bucuriile vietii de zi cu zi...

andraduska spune:

quote:

---

Originally posted by absoluta

Andraduska incearca sa fii alt om. Razi impreuna cu sotul tau, uitati-va impreuna la comedii, iesiti cu prietenii in oras, iesiti si singuri la munte, la mare, iesiti la cumparaturi....bucura-te de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.
Te distrugi altfel si sotul tau incet, incet e posibil sa fie deranjat de comportamentul tau .
Hai ce naiba...ai trecut prin clipe grele, foarte grele....si acum ce faci? Nu ai idee ce tristi sunt parintii tai acolo sus daca te vad ca nu zambesti, ca nu esti vesela...
Si .... inca ceva.... vrei un bebe???? Nu-l ai daca mai stai in stresul asta....in tensiunea asta, in gandurile astea...
Noi suntem aici alaturi de tine in timpul nostru liber de la serviciu sau de acasa....fii si tu alaturi de noi doar in timpul tau ala mic care o sa-ti ramana dupa ce termini cu bucuriile vietii de zi cu zi...

---

Si eu ma gandesc la asta. Nu sunt mereu asa, dar am momente cand ma apuca depresia.Deocamdata ma simt bine, sunt fericita alaturi de sot, dar uneori parca nu-i de-ajuns. In momente de astea mi-e frica sa nu inebunesc si atunci gasesc alinare in sot si acum in voi.
Simt cum devin din ce in ce mai optimista, desi pe 3 mai o sa-i fac pomana lui tati de 5 ani. Stiu ca o sa-mi fie mai greu atunci, dar o sa dau o fuga pana la voi, o sa va citesc gandurile bune si stiu ca o sa-mi revin.

Fericiti!

violeta69 spune:

andraduska,nu stiu daca e cazul sa mai adaug si eu la suferinta ta inca putina suferinta....din a mea!
povestea mea e tot una trista....asa ca nu stiu daca mai am putere sa o scriu din nou......dar eu am invatat sa-mi orientez energia spre iubire!
am invatat sa daruiesc iubire....insa numai in momentul in care am avut copilul!
pt mine copilul a fost implinirea vietii,apropierea de rai....doar asa am cunoscut adevarata iubire,asa am invatat sa iubesc si mai mult oamenii,sa ajut sa fiu alaturi de ei...la bine, dar mai ales la greu!

ai putina rabdare...si incearca sa descoperi lumea din jur....

il ai pe sotul tau alaturi si ele familia ta acum...cladeste tot ceea ce trebuie pt viitorul vostru!
fii optimista si cu inceredere si speranta in Dumnezeu!
pt ca El iti e alturi si-ti intinde o mana sa te ridice chiar daca tu nu-l vezi...





Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

MissParker spune:

Poate din cauza ca nu ai plans la momentele respective, nu ti-ai permis durerii sa te copleseasca, suferinta te ajunge acum din urma si se cere traita. Ti-ai impus prea mult sa te tii tare, probabil ca neavand in jurul tau un sprijin adecvat ai tinut totul in tine si asta n-a fost prea bine.

Nu te teme sa plangi, sa ceri sprijin si sustinere morala, sa cauti consolare la sotul tau, care inteleg ca te iubeste.

Nu poti nici plange la comanda, sigur, dar incearca de exemplu sa-ti gasesti niste "triggere": un cantec mai melancolic (de exemplu Rosanne Cash - My old man - pacat ca nu-l gasesc pe youtube), niste poze de familie mai vechi, niste filme in care e vorba despre iubirea parintilor pentru copiii lor, ai sa vezi ca uneori vor veni lacrimile de la sine.

Iti doresc sa ai puterea sa te cureti pe dinauntru, sa-ti limpezesti sufletul si sa te bucuri de viata implinita pe care o ai acum!

Felicia 28+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

andraduska spune:

Sa stii ca atunci cand plang, plang din niste motive aparent stupide. Adica par a da mult mai multa importanta decat trebuie, dar de fapt eu stiu de ce plang. Ma ajuta foarte mult momentele alea, altfel o luam razna.

ramyteo spune:

Andra , sper ca nu te superi ca iti scriu aici.
Greul il stiu de mica, la 13 ani mi-a murit tatal mai aveam o sora mai mica cu 5 ani, mama nu a mai avut serviciu si greul a fost pe capul ei multi ani ca din cauza varstei era respinsa pentru locurile de muca , unde mergea ii spunea ca ei cauta fete tinere, am trait doar din pensia alimentara care era un nimic , cu acest greu totusi ne-a tinut in scoala chiar daca dimineata am mancat faina facuta cu apa si sare, eram fericite ca putem merge la scoala, apoi greul ne-a apasat tot mai greu, viata ne-a ingreunat si mai mult, a trebuit sa vanda apartamentul acolo unde aveam apa calda si caldura, ne-am mutat aici unde nu avem apa calda dar ne-am multummit si asa ca aveam un acoperis deasupra capului, mama era tot mai bolnava, desii reusise sa se angajeze ii era tot mai rau si nimeni nu stia de ce, analizele ieseau bine, desii...ea avea pancreatita, a murit foarte repede ramansesem cu sora mea mai mica si cu sotul care pe atunci imi era prieten, mi-a fost alaturi clipa de clipa si ma sustinut moral chiar daca nu aveam bani, ramansesem cu multe datorii, golurile le simteam zi de zi, simteam ca mi se rupe sufletul in mine de dorul parintilor si am hoatarat ca un copil imi va usura suferinta, asa si este, un copil minunat care mi la dat Dumnezeu , am dus greu sarcina, am nascut foarte greu, am tras si cu fetita si iar ne-am bagat in datorii ca ne este greu si acum dar sa sti ca asa cum suntem zambim lanaga fetita noastra .

De ce nu incerci sa iti faci un copil mai ales ca ai spus ca sunteti realizati? Ce astepti?

Teo
Perlute
www.onetruemedia.com/my_shared?z=25553f6a107c1027ce1db7&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Filmulete

Rufus spune:

O poveste trista. Din care trebuie sa inveti.
Nimic nu e intamplator pe lume. Ceea ce ai trait si traiesti tu nu trebuie sa se mai repete.
Fata mea regreta timpul petrecut doar eu cu ea (desi mama-sa nu-i moarta). Era printesa mea, traiam doar pentru ea, numai ea conta. I s-a schimbat statultul. M-am recasatorit, am mai facut un copil. Are o sora, daca nu chiar doua, pentru ca sotia mea are si ea o fata. Am stiut ca asta-i cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac pentru ea: sa-i ofer o familie. Pentru ca nici eu nu sunt, asemenea tatalui tau, de neclintit de pe pamantul asta. Iar ea nu trebuie sa fie singura...
Evident, acum nu vede treaba asta. Plange in amintirea vremurilor noastre bune. Dar eu stiu. Si vad cum se joaca cu Ana, mezina, singura persoana cu care e atenta. Noi, nici chiar eu, nu prea contam in ochii ei de adolescenta, la varsta razvratirilor. Dar eu zambesc: scopul meu incepe sa se lege...
Doar in doi eram prea pretiosi unul pentru celalalt. Nu am putut rezista ideii ca as putea sa o pierd, sau ar putea sa ma piarda.
Povestea ta imi confirma acest adevar nebun.
Nu repeta greseala. Ofera-i tatalui tau, acolo unde este, povestea fericirii tale. Fa copii, du-i neamul mai departe, cinsteste-i memoria si invata-ti copiii sa o cinsteasca la randul lor. Fii asa cum ar fi vrut parintii tai: fericita. Iar cand vei plange de ciuda ca parintii tai nu si-au vazut nepotii, transforma lacrimile in bucuria de a trai, de a deveni de nepretuit pentru copiii tai.
Eu chiar cred ca mama si tatal meu sunt foarte mandrii de Ana, chiar daca nu au apucat sa o cunoasca...

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007