Mamici de Martie-Aprilie 2008! (135)
Raspunsuri - Pagina 13
serry_ann spune:
In primul rand BINE AI VENIT BEBE RADU...FELICITARI ROX!!.. Ioanasper sa raman si eu ca tine doar cu 5 kg...ma uit in oglinda si nu ma recunosc..par o balena esuata
...poate reusesc sa pun si cateva poze..pana acum 2-3 luni nici nu se cunostea burtica...si acum parca nu se mai termina..
Le eco de luni mi-a spus insa ca bebe pare totusi mic...are DBP doar 87 mm...iar piciorusul 69,8mm..asta cred ca e bine.Daca aveti cumva masuratori pt saptamana 36 poate imi spuneti si mie ceva,cu toate ca stiu ca nu toti bebe sant la fel..unu e mai micut altul mai mare..
Serry
36+ 
clauclau spune:
Pucca, mi-am luat pompa cu mine , dar nu am folosit-o deloc caci mi-o aduceau mereu pe Rebecca la san, asa ca n-am avut nevoie...Tragea bebelusha la greu!
POZE
POVESTEA NASTERII
mamica fericita de Razvanel si de Rebecca!
mihos spune:
Pucca, chiar daca iti va trebui pompa de san si totusi nu o iei cu tine, banuiesc ca ti-o poate aduce ulterior sotul sau cineva din familie..
nici eu nu cred ca trebuie sa cari la maternitate tot.. mai ales ca zilnic va veni cineva sa vada de tine, de bebe.. si mai mult ca sigur ca vor fi chestii pe care ti le vor mai cere pe parcurs..
pucca spune:
Clau+38, 
Bianca Maria
AMR 7 zile!!!!!!! DOAMNE AJUTA!!!!
http://community.webshots.com/album/562758273eqTdlw
serry_ann spune:
CLAU cred ca Razvanel e tare scump cand face crizele de gelozie..
esti o mamica fericita cu 2 bebe e greu sa te imparti..mai ales ca Rebecca e vedeta acum..
Serry36+
serry_ann spune:
Fetelor am si eu o intrebare..dr de familie mi-a dat sa iau Vigantol..eu insa am citit pe prospect si scrie ca trebuie administrat cu prudenta in sarcina..etc etc..asa ca nu il iau...voi ce spuneti?
Serry36+
elara spune:
Buna ziua, dragelor.
Felicitari si din partea mea pentru Raluk31 si pentru Rox Dox.
Dragelor, va doresc ca Anais Iasmina si Radu sa creasca mari si sanatosi si sa aiba parte numai de fericire in viatza.
Va multumesc foarte frumos pentru toate incurajarile si toate urarile voastre minunate pe care sunt sigura ca mi le-ati adresat, cu aceeasi caldura cu care o facem fiecare celorlalte de cand "s-a dat drumul la nasteri".
Din pacate inca nu am reusit sa le citesc....
Eu am nascut joi, la 15.55 prin cezariana. Fata a avut 3.650g, 51 cm si scor Apgar 9 la 1 minut si 10 la 5, 10 si respectiv 20 de minute de la nastere, asa ca sunt f incantata.
La inimioara nu s-a descoperit nici un suflu, totul pare normal dar ne-au recomandat inca o eco de cord la o luna. Oricum aveam de gand sa o fac.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca suntem bine amandoua si avem si laptic. A sosit in a 4-a zi, chiar duminica. Asa ca sambata a fost singura zi in care fata mea a primit completare.
Ne-am intors acasa duminica la pranz. Nu am reusit insa sa intru deloc ca sa va citesc sau sa va pot scrie. Am incercat luni seara, pe la 23.00, sa imi actualizez albumul insa m-a chemat gaza mea "la datorie" (schimbat scutec si alaptat) asa ca am renuntzat desi incarcasem o singura poza si aia cu mine...
Eu o vad drept cel mai minunat copil care exista. Sunt topita dupa ea, insa ma incearca si un sentiment de culpabilitate fata de toate momentele in care nu reusesc sa o calmez imediat (plange la schimbat scutecul) sau fata de ceea ce a indurat in spital (luat sange din manuta pentru analize ca a iesit lichidul verde, semn ca travaliul meu se declansase deja) si mai ales pentru faptul ca datorita inghesuielii din uter si a pozitiei defectuase are talpitza stanga putin inclinata spre interior si un usor torticolis la gatutz. Ambele se vor rezolva usor cu masaj, nu are nici o malformatie. Insa regret tare mult acum ca desi stiam bine ca are calcaiele in stanga burtzii mele, ca o vedeam impingand, nu am anticipat asa ceva si am continuat sa dorm pe stanga, ba chiar cu predilectie asa, fiindca parca respiram mai bine...
E foarte ciudata acesta senzatie, parca mereu imi vine sa ii cer iertare pentru tot ce o doare...
Cand i-a pus cercelusii s-a miscat fiindca era ingrozitor de flamanda si o gaura i-o facuse mai sus. Apoi asistenta a cerut unei colege sa-i dea urgent o seringa cu laptic si cum ahranit-o cum s-a calmat instant de parca i-a dat somnifer..A adormit in secunda 2. Asa ca desi a intepat-o a treia oara ca sa ii pozitioneze corect si al doilea cercel..nici nu a scancit...Eu aveam lacrimi in ochi (ca si atunci cand i-a luat sange) si as fi fugit de acolo dar ratiunea imi spunea sa fiu acolo si m-am fortat sa vad si sa supraveghez tot sa nu cumva sa imi raneasca fata ca o eram gata sa sar la gatul asistentei.....
Am asa o mare senzatie de gratitudine pentru acest minunat dar si parca ma simt nevrednica de acest copil cuminte...E o fire calma si a indurat saracutza cu rabdare...Nu reactioneaza deloc violent la frustrare.....e f calma.....Doar cand situatia era f rea cedeaza si plange mai rau. Eu nu ma mai satur sa ma minunez de ea si de ochisorii ei scumpi.
Sunt indragostita pana peste cap.
Abia astept sa pot merge la biserica sa ii multumesc Prea Bunului 
pentru acest copil de care, ma repet, ma simt nevrednica....Nu stiu sa explic limpede de ce... Am incercat dar nu cred ca am reusit. E asa un sentiment de piosesnie in fata mogaldetzei care m-a subjugat total...
Dar destul cu filizofia si melancolia...
Am nevoie de ajutorul mamicilor:
1. Azi noapte desi dupa baitza (facuta pe la ora 21.00) am hranit-o f bine (cerea repetat si pana la urma i-am dat chiar din ambii sani) nu am reusit sa o adorm (decat cate 2-3 minute) in patutul ei. Atat de mult ne-a obosit pe amandoi incat pe la 2-3 dimineatza am cedat si am adormit-o pat cu noi, cu tzatza in guritza. La 4 dimineatza la fel am procedat dupa doar o incercare esuata de a o lasa sa doarma singura in patutul ei. Eram prea obosita ca sa mai incerc...La ora 7.30 nici nu am mai incercat.
Dupa masa de la ora 10.00 sau 10.30 insa, am reusit sa o asesz la ea in patut si dormit bine vreo 40 de min. Acum e deja la repriza a doua de somn, tot la ea in patut. Sotul a zis ca e din cauza ca nu m-am mai asezat la mine in pat ca sa il auda scartaind (ea e in dormitor la noi) si am iesit tiptil din camera. Ok. De acord..dar diseara ce ma fac daca se repta povestea?
Voi ati patit asa? Cum v-ati descurcat? Ca noi mai mult de 10-30 de secunde nu am rezistat sa o lasam sa planga...Scancetele le-am mai ignorat dar cand incepea plansul...cedam ...
Cred ca s-a invatat asa..
2. Ce temperatura pastrati in camera copilului? Dr. Culcer (sef de sectie la Sp. Universitar si recunoscuta ca unul din cei mai buni pediatrii) zice 22-23 grade. Noi insa tinem cam 24-25. Dr. Culcer spune ca dac e prea cald ii blocam "centrul termic" din creier...
Ce sa facem? Ca si noi ne simtim confortabil tot la 25 de grade. Si dormim si cu plapuma...Cum sa o tin pe ea la 22 si insa si fara paturica cum zice dr?
Ma duc sa pun poze cu gazulitza in album.
Va pup si va multumesc anticipat daca ma puteti ajuta cu ceva sfaturi.
[b]Elara, mamica Mariei Roxana
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
Simo27 spune:
Serry,eu spun sa iti intrebi dr ginecolog...el stie cel mai bine ce poti sa iei si ce nu!
Simo,mamica lui DAVID- 3 iulie 2002,
si a lui SAMUEL CASIAN -1 martie 2008
POZE
Faptul ca ai un pian ,nu te face pianist,dar faptul ca ai un copil cu siguranta te face parinte!
cory3maz spune:
FELICITARI, ROXA-DOXA, PENTRU DIPLOMA DE PROASPATA MAMIKA!
BINE AI VENIT PE LUME, BEBE RADU! SA FII BINECUVANTAT CU ISTETIME, FRUMUSETE, SANATATE SI NOROC!
Cory, mamik de 
Larisik (6 ani) si de Alexandru-Constantin
Varsta "chiriasului":
http://bd.lilypie.com/1KFFp3.png
eve28 spune:
multumesc fetelor pentru urarile de bine , stiam ca o sa va bucurati.
De acum si eu o sa pot sa stau mai linistita deoarece o sa primesc sfaturi numai de la profesioniste
toate fetele!
O suferinta prea puternica!