depresie post-plecare de acasa

mariamunteanu spune:

Hai Pisigri, da-o incolo de treaba ! Nu esti copil mic, esti femeie in toata firea. Trei luni trec fara sa-ti dai seama. Te-ai dus la Paris cu un scop, pune-te pe treaba si lasa bocetele. Ce inseamna 3 luni ? Nimic.

Maria

Marox spune:

Imi place cum povestesti! Si in plus imi aduc aminte de prima zi in camin...am tras si eu un bocet pe cinste. La mine din cauze mai prozaice, "cabinetele" erau pe hol, iar eu nu mai fusesem niciodata nevoita sa le "impart" cu cineva (ma rog, din afara familiei)!!!

Cit despre meteo, sa stii ca asa e pe aici, ploua de rupe. De, climat oceanic.

Daca vrei sa-ti ameliorezi franceza, nu sta printre studentii romāni. Stiu ca e mai usor de zis, decit de facut, din pacate.

Hai, mai spune-ne, care au fost impresiile din a doua zi?

deya spune:

Mai ai nevoie si de incurajirile mele?
Plangi cand iti vine(asta vine oare de la faptu ca eu trec printr-o despartire?)si dupa gata.Capu sus primele zile sunt grele(off off ce buna sunt in teorii) si gata...iti intrii in ritm si acusi vine si iubitzelu si o sa fie bine ok?
te pup si ai grija de tine.sa ne scrii cum mai esti

maru spune:

quote:

---

Originally posted by Marox

Imi place cum povestesti! Si in plus imi aduc aminte de prima zi in camin...am tras si eu un bocet pe cinste. La mine din cauze mai prozaice, "cabinetele" erau pe hol, iar eu nu mai fusesem niciodata nevoita sa le "impart" cu cineva (ma rog, din afara familiei)!!!

Cit despre meteo, sa stii ca asa e pe aici, ploua de rupe. De, climat oceanic.

Daca vrei sa-ti ameliorezi franceza, nu sta printre studentii romāni. Stiu ca e mai usor de zis, decit de facut, din pacate.

Hai, mai spune-ne, care au fost impresiile din a doua zi?

Marox, mama lui Alex (n. 14.06.03) si a Juliei (n. 29.03.05)

---

nu te incalzeste cu nimic, stiu, dar aici ninge!

stii ce perplex a fost colegul meu ugandez cand a vazut prima ninsoare? aproape sa faca stroke

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/

pisigri spune:

multumesc, marox pentru aprecieri...scriu, cum spui tu, frumos, cind mai am o urma de umor. cind nu...nu.

impresii la final de a treia zi de franta ( o pun si pe prima, ca am aterizat la 9 ora locala):

1. e mai simplu sa-mi fac blog. daca moderatorii imi "pitesc" subiectul pina ajung acasa, ma dau cu fundul de pamint !!

2. azi m-am distrat carind si completind hirtii. ca de, am ajuns aici, m-am relaxat de Pastele altora...cit e gluma-i panarama, dar hai baieti! capetele la fund !...partea buna e ca e mai simplu ca in RO (asta nu e greu). partea mai putin buna a fost ca dimineata nu a avut nimeni chef de hirtiile mele si, pretextind diverse intilniri, m-au programat toti dup-amiaza, care s-a dovedit a deveni...scurta!!!
la 12 m-am dus sa il cunosc pe prof. simpatic altminteri, dar parca scos din filmele de desene animate (virsta mea psihologica a ramas undeva intre 8 si 10 ani). explic pe parcurs de ce. omul dragut, ma invita la masa. deduc eu ca mergem la cantina. fals. il vad ca iesim pe poarta campusului (mare e doamne, oare o sa-l invat vreodata, ca m-am mai ratacit si azi de doua ori....) si ne oprim la un restaurant chinezesc...cu pretentii domestice. ok. spre bucuria mea (cu meniul in fata imi ia juma de ora sa aleg, cu mincarurile in fata poate dura si doua ore), comanda doua meniuri de nush citi euro fiecare. zic cool, is "presetate", m-am scos, nu trebuie sa aleg (erau tavile cu mincaruri in fata, deci...doua ore)...wrong!!!! imi zice sa ma uit pe perete si sa aleg ce vreau sa maninc in cadrul meniului minune...nu-mi merge sa-l las pe el primul...zic si eu la plesneala ceva de pe lista aia, nu ma lasa sa platesc eu, ne asezam la masa, vine mincarea. dau prima 'chifla": la felul I 3 crochete de pui cu nu stiu ce in ele, cu niste sos alaturi. omu isi scotea suuuuper tacticos betisoarele (cu care eu habar nu am sa maninc dar spre usurarea mea vad ca eu am tacimuri normale)...si ca sa nu stau degeaba pun mina pe cutit si furculita. desigur ca el lasa betisoarele alaturi si maninca cu mina, ceea ce am facut si eu cind am vazut ca alea NU SE TAIE nici cu toporul (ciudat, de muscat se muscau usor). ma tine de vorba, trecem la felul doi...si cit mincam eu tacticos (eu de obicei maninc repede si ca haplea, da trebuia sa fac impresie) raminind in urma exact atit cit trebuie pt o doamna, imi zice ca el are o sedinta repejor...da poa sa intirzie olecutica. bineinteles ca in final am ramas cu jumate de mincare in farfurie si am pretextat ca nu mai pot, ca aveam impresia ca o sa se apuce sa manince el din farfuria mea numai sa termin mai repede (bine, nu a fost atit de nepoliticos, cred ca am fost eu mai stresata decit trebuie).
plecam si imi zice ca ne revedem la 2 in laborator ca sa ne apucam de treaba. zic...naspa, ca la 2 m-a programat la scolarite ca sa imi faca actele. nu-i nimic, vin intii la el sa-mi dea o hirtie pt cartela electronica si apoi ma duc la scolarite (unde eu aflasem ca NUUUU e indicat sa intirzii, ca te reprogameaza). bun si-asa. ne despartim in campus, omul se duce la sedinta, eu intru in camera.....si ma lovesc de primul soc "cultural" din franta. am mai mincat mincare chinezeasca si la iasi, de destule ori, dar asta a fost mai...chinezeasca. mi-am petrecut urmatorul sfert de ora unde si regele merge singur, dupa care am inghitit furibunda 2 furazolidoane, bodoganindu-mi colega care mi le pusese in valiza in ciuda faptului ca "eu nu m-am mai stricat la burta de cind aveam 15 ani"...(sa-i dea dumnezeu sanatate. colegei.)

ma duc la doua...fireste ca sedinta a durat pina la 2.20...prezentarea laboratorului si a celor 20 de oameni care lucreaza in el (ORICUM nu am memoria numelor, iar ce s-a petrecut azi m-a facut sa nu retin nici macar UNUL)...uite hirtia...iti mai prezint pe cineva...ia halatul si ai la treaba. zic bine bine, da....scolarite-ul? aaa...am uitat. du-te la scolarite, ne apucam miine de treaba. bun si-asa....

spre surprinderea mea nu a comentat nimeni ca am ajuns la rendez-vous cu o ora intirziere. facem hirtiile, da adu-mi si asigurarea de sanatate, ca imi trebuie o copie. ma intorc in camin si ma opresc si la administratie, le dau si alora de treaba la contractele mele, iau aigurarea, le promit celor de la administratie ca revin imediat, ei sa faca treaba acolo cu contractele mele...cind ma intorc spre camin ma intilnesc iar cu profu. bine ca ai terminat, hai la treaba. pai stai bre ca n-am terminat, mai am de rezolvat actele cu cazarea...si ai zis ca treaba de miine. a, da, am uitat. iar???!!????
revin la camin. semnez hirtii cit pentru plecat in spatiu. citesc cu stupoare ca nu am voie cu animale in camin. au semnat toti, da cred ca-s 300 de ciini in caminul asta si 400 in residence A (is camerele mai mari si mai scumpe, ciinii din rase mai scumpe cel putin in RO. am vazut rase de ciini pe care credeam ca o sa le vad numa pe animal planet). bodogan eu cite ceva legat de frigul din camin. nu ma aude nimeni. tipa care imi face actele este la origine vorbitoare de portugheza (mi-a fost jena sa o intreb de unde e )si e foarte draguta. ca si franceza ei. e f bucuroasa ca-s romanca (???? asta da noutate) si imi insira toti romanii (de la iasi) care au facut stagii la alfort (si-s multi). noi romanii sintem foarte draguti (cred ca ea nu are tv sau nu se uita).
urcam amindoua in camera sa bifeze acolo ce am "luat pe gestiune". o bodoganeste pe colega de apartament (in absenta) pentru ca a invadat toata bucataria si abia o pot opri sa nu se apuce ea sa faca ordine....

per total, lumea e draguta. nu ma pling din punctul asta de vedere. sper sa ma descurc la treaba pe care o am de facut, mai ales ca...ma specializez intr-un doomeniu despre care de fapt nu stiu...nimic. noroc ca stie si profu, si de la mine dar si de l proful meu din tara.

nu credeam insa ca mi-e asa de draga romania. poate o sa-mi treaca. dorul de ai mei n-a fost...asa intens. dorul de sot a fost mai naspa, si mai am si acum momente...dar nu de alea cu sufocare si plins isteric. dar...mi-e dor de tara de care nu am crezut ca o sa-mi fie dor. si de scoala...si de seful cel nebun (cred ca tre sa ma caut la cap, sau mi-au pus astia ceva in mincare)...

miine e o noua zi. dupa cum spune francezul, "take one day at the time". adica pe rind. carpe diem. banuiesc ca asa trece mai repede timpul.

dar clima....doamne!!!!!!!! este VREODATA cald????

noapte buna...

Marox spune:

Maru, pe bune, ce n-as da sa fie si aici macar o saptamina de zapada pe an?! Ca acilea ploua tot anu', in august e mai frig ca in mai. La voi doar nu e zapada tot timpul?!!! Pisigri, intr-o nota mai optimista, poate ai (si avem) noroc de o luna aprilie ca in 2007, erau 25-28°C...din pacate in mai erau 15°C!

alra spune:

hehe, vara din aprilie 2007 ..., ce vremuri domnule! si nu ati fost atenti da a mai fost vara vreo 2 zile prin august da' nu a picat in weekend.

si la noi a nins ca in felicitari da nu s-a depus ca suntem aproape de coasta si a fost prea cald afara. pacat ca voiam sa o dau pe fi-mea la zapada, poate la anu

mai, stiti ce as face io daca as fi in paris creanga sau mai putin creanga? m-as baga la adapost in luvru la galeria de picturi spaniole si italiene acolo unde sunt da vinciurile si rafaelele, m-as batea cu japonezii ca sa mai casc odata ochii la monalisa si apoi as sta asa vo ora face-to-face cu infanta marguerita a lu nea velasquez ca mor dupa fatuca aia.

si daca ar fi vremea buna as lua cartea aia cu codu lu da vinci si as incerca sa fac traseul din carte cu piciorul. am facut chestia asta la roma cu ingeri si demoni si a fost super cool!

Vacanta cu Laura in Romania

pisigri spune:

fetele, am o intrebare:
spuneti-mi si mie va rog ce jours ferries sint de acum pina la sfirsitul lui iunie?:P

lai spune:

Pisigri si sa profiti la maxim de cele trei luni la Paris!
Eu am fost plecata anul trecut, de trei ori cate trei luni, si, desi stiam de multa vreme ca urma la un moment dat sa 'efectuez' plecarea asta - si initial fusesem bucuroasa tare - intre timp imi cunoscusem prietenul (intre timp logodnicul, in curand sotul) si nu mai voiam sa plec, in fine, am plecat, primele doua saptamani au fost agonie pentru mine, tot asa sarbatoare, toata lumea plecata din oras la distractie, n-aveam nici cum sa-mi incep treaba, nici nu stiam pe nimeni cu care sa ma distrez, oricum eram prea stresata pentru asta, a fost si ziua mea si eu singura cuc, deprimarea in floare, tot asa am zis ma urc in primul avion, ce caut eu aici.. dupa care.. a trecut sarbatoarea.. lumea s-a intors din vacanta.. am inceput sa cunosc oameni, sa-mi fac treaba, sa ma si distrez.. s-a transformat in unul din cei mai frumosi ani din viata mea, daca nu chiar cel mai frumos de pana acum.. nici nu stiu cand au trecut de trei ori cate trei..
Pupici si treci la treaba si la distractie

Lai

pisigri spune:

multumesc, lia....

eu...ce sa zic? continui sa agonizez. nu sint nici eu o fire foarte sociabila, dar francezii astia fac ca totul sa fie de 100 de ori mai greu. am zile in care daca nu as zice bonjour si au revoire nu mi-as auzi glasul....e foarte greu.

continui sa fac atacuri de panica, pe care le resimt mai intens pentru ca nu mai reusesc sa le controlez deloc si pentru ca sint foarte obosita. e o binecuvintare sa adorm, pentru ca ma scufund in ne-durere si in ne-constienta, dar adorm tirziu, dupa ce vb cu sotul pe net toata dupa-masa....miine pleaca intr-o delegatie si doua zile nu cred ca vom vorbi deloc, nu stiu cum o sa rezist...l-am terminat si pe el cred, ca nici nu am cui altcuiva sa ma pling...

am gasit primul bilet de avion sub 100 de euro (fara taxe) pentru saptamina viitoare miercuri. am vrut sa il cumpar fara sa mai stau pe ginduri, pe ideea ca sanatatea e mai importanta decit toate si ca daca ma intorc acasa cu creierii si sufletul inca intregi, o s-o scoatem la capat, chiar daca voi fi data afara de la doctorat. si-asa nu cistig mult acolo, am un contract de cercetare in derulare de la care mai scot pina in 10 milioane pe luna, ca bursa mea e de 3,5 milioane ( a crescut anul asta de a ajuns la aceasta suma fabuloasa...). dar...vorba ceea, ii iau, nu-i dau....si cind ai rate si la casa si la altele, conteaza si banii astia. in fond, am fost trimisa aici sa invat ceva ce nu mai stie nimeni sa faca la iasi, si am speranta acum (cit am bocit si dupa speranta asta...)ca voi ramine in invatamint si/sau in cercetare. ei si ce daca, in invatamint nu-mi prea place, ca nu-mi place disciplina mea de la doctorat (e o poveste f lunga, nu ma intrebati atunci de ce am ajuns acolo...)....dar parca mi-e drag de studenti si sint mindra de ei cind imi iau note bune, de parca as fi invatat eu in locul lor...dar ce a iesit asa cum a zis de la inceput conducatorul meu de doctorat, cite dintre planurile marete s-au concretizat? pina acum nici unul, si-atunci de ce sa ma mai chinui....da, dar acum conjunctura la locul meu de munca este alta, si poate o sa se urneasca ceva, teoretic...premisele exista....

si daca ma intorc acasa, fac ce? ca mi-am mai cautat de lucru in domeniu, si am gasit numai niste joburi in bataie de joc, de nici cartea de munca nu vroiau sa mi-o faca pe post cu studii superioare, ca e mult sa-mi dea 6 mil 600, cit iese la salatul minim pt studii superioare...

si daca ma intorc acasa, ajung ciuca bataii de joc. au fost plecati si altii, si toti au rezistat (bine, trecem peste chestii neoficiale cum ar fi ca partenerii lor de viata au stat mai bine de durata completa a bursei cu ei)...si eu ma intorc cu coada intre picioare? ca sa nu mai zic ca pe unii dintre ei i-am "urit" mereu ca desi sint incapabili, au ajuns acolo prin pile si relatii....

si daca ma intorc, ai mei, care au fost asa de mindri...ca plec...nu se cheama ca ii dezamagesc? si cind te dezamageste cineva, nu stim cu totii ca "ceva se rupe"?

nu stiu ce sa fac...m-am saturat sa sufar ca un ciine, m-am saturat sa pling, sa simt ca ma fring in doua, m-am saturat de locul asta care nu imi place si in care ma simt mai singura ca niciodata....asta este una dintre marile probleme, ca ma simt ingrozitor de SINGURA