SUFERINTELE COPIILOR IN FAMILIA RECOMPUSA......

.....,, dificultatile sant reale, dar viata,minunile ei, ACUM si AICI este si va ramane o fericire certa, vesnica dar POSIBILA,, ..Familiile Recompuse traiesc numai dificultati..familie rupta, care va rupe si viitorul, efectele unui DIVORT vor marca COPII , cu fierul . Voi ancepe cu primul CAPITOL, care este :,, VISUL DE AMPACARE,,..voi continua numai daca acest subiect va intereseaza...Iulia Capoianu.

susur spune:

Ma intereseaza ...dar nu sunt de acord cu "familiile recompuse traiesc numai dificultati".Vorbim din prisma copiilor reintegrati in familii noi sau a parintilor recasatoriti?

capoianuiula spune:

...anca, nici nu am avut timp sa deschid cu adevarat subiectul ..nu am avut inca timp, de maine va promit ca ma voi aplica la scris..dar ca o incepere corecta voi spune ca : o separatie, sau un adevarat DIVORT, sant evenimente care vor marca in mod profund..atat adulti, dar foarte mult COPII. Cel mai greu pentru copil, in primul rand va fi sa se obisnuiasca cu ideea ca celula familiara sa spulberat..ca parintii lui nu vor mai fi niciodata impreuna. Chiar daca unul din parinti incepe deja sa-si refaca viata..COPILUL nu va spera decat un singur lucru..ca MAMA si TATAL lui se vor reampaca. Aces sentiment se va transforma chiar intrun OBSTACOL major pentru COPIL, pentru integrarea LUI..in NOUA FAMILIE...(promit ca de maine sa continui subiectul)..va multumesc de interes ..Iulia Capoianu

Clover spune:

Stiu ca se presupune ca nu corectam greselile gramaticale, dar scrierea cu î si â afecteaza destul de mult scrisul si face citirea dificila. Se scrie cu î la inceputul cuvintelor si la inceputul cuvintelor din cuvinte compuse. Deci a se împaca, reîmpaca.

If all else fails, look cute.

capoianuiula spune:

...draga CLOVER, multumesc pentru objectia ta, dar din nefericire pentru mine, plecata din tara de 28 de ani, pot sa-mi imaginez ca fac greseli de ortograf..dar pentru mine este o mindrie, ca mai vorbesc limba mea de origine, inca foarte bine..am cunoscut persoane care dupa 2 ani, ma faceau sa cred ca au uitat frumoasa noastra limba romana, EU nu am uitato, dar dupa 28 de ani am convingerea ca merit un pic de toleranta, din partea persoanelor care imi citesc mesajele...comunicarea intre PERSOANE este o arta, tu ai universul tau, eu pe al meu....Pentru mine nu conteaza greselile de ortograf,...principal este MESAJUL pe carel transmit CELUILALT...asta se chiama aici in Belgia ,,CADRUL DE REFERINTA,, in care doua persoane, pentru a comunica, trebuie sa-l adopteze dupa personalitatea CELUILALT..adica sa se ACOMODEZE cu CELALALT, cu felul lui de a gandi, de a simti lucrurile si continutul mesajelor, altfel comunicarea intre doua persoane nu va fi posibila....Iulia Capoianu.

szivarvany spune:

quote:

---

Initial creeata de capoianuiula

.....,, dificultatile sant reale, dar viata,minunile ei, ACUM si AICI este si va ramane o fericire certa, vesnica dar POSIBILA,, ..Familiile Recompuse traiesc numai dificultati..familie rupta, care va rupe si viitorul, efectele unui DIVORT vor marca COPII , cu fierul . Voi ancepe cu primul CAPITOL, care este :,, VISUL DE AMPACARE,,..voi continua numai daca acest subiect va intereseaza...Iulia Capoianu.

---

E foarte musai sa vedem doar lucrurile NEGATIVE ???
Adik ... chiar nu ati pomenit sa intalniti oameni fericiti provenind din familii recompuse ? Chiar nu credeti ca sunt parinti "adoptivi" intr un cuplu care sa iubeasca acei copii cu adevarat, sa le ofere un viitor mai bun copiilor ? ...
Cam radicala concluzia ... si lipsita de orice urma de optimism.
Practic daca ai un copil si esti singura, ar trebui sa ti iei gandul de la fericire ... ba mai mult, sa ti faci doar scenarii negre pentru viitorul copilului si sa excluzi orice alta posibilitate ...

Pt un copil ajunge sa stie ca e iubit, apreciat. Ajunge sa i oferi dragostea neconditionata, sa i fii alaturi la nevoie.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani Alba ca Zapada

Cristina_C spune:

Daca exista iubire, n-are cum sa existe suferinta. Un copil care se simte iubit e fericit, indiferent din ce fel de familie face parte.

capoianuiula spune:

...vad ca TEMA mea inerveaza multe persoane...asta este un semn revelator...,,cind te inerveaza ceva, inseamna ca va atinge in dubiile si in parcursul vieti,, ... credeam ca pe acest FORUM se poate dialoga, sau aprofonda unele TEME..din pacate, nimeni nu este interesat de o dezvoltare in profunzime de un parcurs al unei alte PERSOANE..si a unor opinii dezvoltate de psicologi renumiti..ca marele MUNI ELKAIM..Ma voi opri, in relatarea acestui subiect, va doresc numai BINE. IULIA CAPOIANU

J G spune:

Pai daca tu vii aici si spui ca "un divort va macarca un copil cu fierul" - personal mi se pare ca te exprimi prea categoric si dramatic ca sa suporti un dialog.

Unui copil ii e mult mai bine daca parintii care ajung sa se certe fara respect divorteaza, decat daca raman impreuna.


J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

J G spune:

Inca ceva - scrii ca oamenii se enerveaza cand aud lucruri pentru ca ii ating... gresit, cel putin in cazul meu. Eu ma enervez cu adevarat in fata PROSTIEI (nefiind cazul aici, vorbesc in general...)

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Elle_seb spune:

Un subiect foarte interesant si util tuturor parintilor care au trecut printr-un divort. As putea spune ca este un subiect foarte interesant care ar trebui sa starneasca interesul celor care contribuie prin actiunile lor, la veridictul final, divortul.
Efectele unui divort afecteaza copiii, pe unii mai mult, pe altii mai putin. Este mai usor atunci cand copiii sunt mici, nu realizeaza exact ce se intampla, se obisnuiesc mai usor. Insa in majoritatea cazurilor, eu cred ca intensitatea suferintei copilului se raporteaza la atitudinea parintelui cu care copilul ramane, de obicei mama. Se raporteaza la suferinta mamei, se raporteaza la atitudinea ei atunci cand copilul o intreaba "unde-i tata?". Mai clar, depinde foarte mult de noi si de modul cum punem problema - cat de mult va fi afectat si cat de mult va suferi copilul.
Dificultatile sunt reale, asa e, insa depinde 100% de adultii din jurul copilului ca aceste familii recompuse sa nu traiasca numai dificultati.
Ma invinovatesc de multe ori ca poate nu am facut tot ce s-a putut face asa incat copilul meu sa nu ramana fara tata. Sufar inca foarte mult, desi nu-l las pe fi-miu sa vada asta, atunci cand sunt situatii si momente cand ar fi trebuit ca el sa-i aiba alaturi pe ambii parinti. Suferinta asta cred ca nu va disparea niciodata, este ca o rana care va sangera mereu, cu fiecare ocazie.
Si vine si momentul cand incerci sa iti refaci viata. Si bineinteles, extrem de important este omul cu care iti refaci viata atunci cand il pui fata in fata cu copilul tau; comportamentul lui fata de copil, interesul lui pentru binele copilului, implicarea lui, afectiunea lui pentru copilul tau. Atunci cand exista lucrurile astea, neplacerile si dificultatile care vin odata cu divortul se mai estompeaza si incepi sa te impaci cu ideea ca nu ai distrus viitorul copilului.
Eu zic ca este foarte importanta atmosfera din casa unei familii recompuse, gradul de toleranta reciproca, respectul.
De multe ori ma gandesc ca sunt situatii in care iti trebuie multa diplomatie sa mentii un echilibru. Sa-ti tratezi copilul ca si pana atunci, sa-i oferi acelasi timp pe care i l-ai oferit si pana atunci, si in acelasi timp sa iti pastrezi si o viata privata.
Si totusi, lasand la o parte toate detaliile si frecusurile traiului de zi cu zi a unei familii recompuse, Cristina_C a zis foarte bine: "Daca exista iubire, n-are cum sa existe suferinta. Un copil care se simte iubit e fericit, indiferent din ce fel de familie face parte."
La tine Iulia, se percepe o suferinta, inteleg ca noul tau sot nu s-a acomodat cu statulul de tata vitreg, poate nu se intelege cu copilul tau, sau poate doar speculez eu.
Este mult spus ca familiile recompuse traiesc numai dificultati. Exista situatii si situatii, si in toate, omul si caracterul lui joaca rolul decisiv, deci nu putem generaliza. Si ca sa-ti dau un exemplu, am un unchi (acum are vreo 60 de ani) care s-a casatorit cu multi ani in urma cu o femeie vaduva care avea 3 copii. S-au iubit si nu a contat asta. I-a crescut pe acei copii ca si cand ar fi fost ai lui. Impreuna au mai facut o fata. Acum copiii sunt mari, cea mai mica are vreo 20 de ani, cea mai mare vreo 32. Si toti ii spun tata si il considera tata.
Pe mine ma intereseaza subiectul, asa ca daca vrei, continuam.


Elle