Metode reale de prevenire a abuzului
Raspunsuri - Pagina 11
ladyJ spune:
pentru toate femeile care au hotarat sa-si deschida sufletul si sa lase otrava sa iasa!!!!
Imi pare foarte rau si daca va ajuta cu ceva va spun ca sunt aici si va citesc,ma infior apoi ma bucur ca aveti puterea sa luptati cu traumele sadite adanc in subconstientul vostru.
Experientele voastre ne ajuta sa fim atente la copii nostri,la cea ce ni se intampla,ne ajuta sa ne amintim experiente similare atunci cand e cazul si sa incetam refularea atunci cand ea exista.
Toate cele care ati trecut prin aceste experiente jignitoare,dureroase,sunteti vocea timida care incet incet se va face auzita si va deveni un raget auzit de toti cei cu dopuri in urechi
Va doresc multa putere si aveti toata admiratia mea pentru curajul vostru.
Sorry de off topic
blue eyes spune:
Aseara am vazut filmul The Unsaid. Tema era sechelele abuzului asupra copiilor. Un copil fusese abuzat de catrea mama sa, care fusese ucisa sub proprii ochi de catre tatal sau. Cativa ani mai tarziu un tanar de 16 ani se sinucide, dupa ce fusese abuzat de un coleg al tatalui sau, psiholog. Profund marcat de sinuciderea fiului, Michael Hunter refuza contactul cu pacienti rezumandu-se sa tina conferinte si sa scrie carti. Intr-o zi o fosta eleva il roaga sa o ajute intr-un caz aparte, cel al lui Tommy, copilul abuzat de catre mama. Tommy, care reprimase total evenimentele legate de mama sa, are un comportament agresiv fata de femeile care se apropie de el, pana a ucide.
Filmul e profund si complex; pe pagina germana a Wikipedia tema este dezvoltata. Va recomand cu caldura filmul.
www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg" target="_blank">I want to break free
lorelaim spune:
Un caz real - socant:
http://www.dailymail.co.uk/pages/live/articles/news/news.html?in_article_id=562912&in_page_id=1770
Te cutremuri cand te gandesti ca "vecinul"/"colegul de servici", etc poate fii... un monstru cu aspect umanoid... >:-(
Edit: http://www.dailymail.co.uk/pages/live/articles/news/worldnews.html?in_article_id=562672&in_page_id=1811
Lorelai
http://community.webshots.com/user/UndevaCandva
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
MissParker spune:
Lorelai,
Pe mine nu ma mai socheaza nimic de genul asta. Wow, ce "surpriza" ca a mai iesit la iveala povestea unui incest asa cum probabil mai sunt multe altele in toate tarile din lume, in idila satucurilor si oraselelor de provincie unde toti inchid ochii si nimeni nu vrea sa vada nimic.
Vai, ce socati si indignati suntem toti (ma refer la presa) de "dimensiunile" acestui caz!
Este un caz normal de incest, care a "inflorit" pana acum tocmai din cauza ca toti din jur au refuzat sa vada.
Nimeni nu l-a vazut vreodata pe nemernic cum intra in pivnita aia cu pungi cu alimente (trebuiau totusi sa manance 4 persoane acolo)???? Sau cine vrea sa ma convinga ca sotia nenorocitului nu a vazut si nu a stiut nimic timp de 24 de ani????? Vai, "saracuta", acum se simte si ea victima. 
Nu a observat niciodata cati bani lipseau din casa?? Nu i-a simtit lipsa lui barbat-su in orele cand el probabil era in buncarul ala improvizat??
Ah, inca ceva. Nenorocitul si-a violat fata cand aceasta avea 11 ani! Buncarul subteran l-a construit (cu permisiunea autoritatilor!!) si a inchis-o acolo pe fata cand aceasta avea 18 ani!!! In toti acesti 7 ani de incest si viol la lumina zilei, oare "nevinovata" de mama nu a vazut nimic din ceea ce se petrecea sub ochii ei?????
Sa fie clar, victimele aici sunt doar copiii, care sunt distrusi pe viata, nici o terapie din lume nu-i mai poate salva din iadul in care au trait si inca traiesc.
Da, o poveste de incest ca multe altele care nu au iesit inca la iveala. Iar tatal nu e un monstru. Este un om ca multi altii, fost electrician, actual pensionar, tata de familie care s-a ocupat "exemplar" de copii (la 68 de ani inca era suficient de viril ca sa mai produca un copil cu fiica lui, in total s-au nascut 14 copii de pe urma lui!), este un om obisnuit care s-a inteles bine cu vecinii, a primit si compatimire din cauza minciunilor pe care le povestea, ca fata lui de fapt ar fi fugit la o secta si venea doar din cand in cand ca sa-i depuna lui cate un copil pe pragul usii, iar el (samariteanul) ii lua si ii crestea plozii fiicei lui care era oaia neagra a familiei... Ah, mai putin pe cel care a murit la nastere si pe care "taticul" l-a ars intr-un cazan sau cuptor pe care-l avea in garaj... si evident din nou nimeni nu a vazut si nu a stiut nimic.
Si inca ceva: cine e atat de naiv incat sa creada ca nenorocitul si-a violat si abuzat doar fiica cea mare??? Fiica de 19 ani, care traia tot in acel buncar cu mama ei si 2 frati mai mici si datorita careia s-a descoperit incestul, se afla inca in spital, in stare foarte grava. Nu s-a aflat inca de ce.
Probabil ca adevarul va iesi la iveala treptat, cand si mai ales daca restul copiilor se vor simti in stare sa vorbeasca despre asta.
Si parca presimt ca - din nou - nimeni nu se va interesa de copilaria acestui "monstru", de ceea ce a trait el insusi in propria lui familie, de posibilele abuzuri la care a fost el insusi supus, de ceea ce s-ar putea sa-l fi marcat atat de puternic incat sa ajunga sa-si distruga propriii copii. Tocmai de aceea se insista atat pe dimensiunile unice ale acestui caz, ca sa nu se mai mearga in profunzime cu alte intrebari incomode, ci sa se puna repede stampila "monstru" si sa se treaca din nou la ordinea zilei.
Noapte buna, societate!
Pana la urmatorul caz...
Felicia 
32+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
hristina spune:
Eu cu cat citesc,cu atat ma afund in ganduri si-n meditatie! cat de dificila e viata uneori! sunt cadru didactic si diriginta; acum ma gandesc cu groaza si la bietii copii ce imi trec prin ochi zi de zi si chiar anul acesta am intrat in contact cu 2 mamici ce si-au dus copiii la psiholog,desi unul era intr-a saptea si unul in clasa a 5a.
Ideea era ca as dori si as insista sa vorbim aici nu doar despre abuzurile sexuale, ci si despre celelalte tipuri de abuz!
Pe mine una m-ar ajuta enorm, pentru ca in felul acesta incerc sa ma documentez si sa vad problemele copiilor,desi aparent minore,si din alte perspective; ma ajuta f mult si la scoala in relatiile cu elevii si parintii, in special cu cei carora le sunt diriginta!
lorelaim spune:
Felicia 
- nici eu nu-mi pot imagina cum sotzia monstrului si mama fetei nici o clipe NU a banuit NIMIC si NU a cerut politziei nici o investigatzie mai amanuntzita asupra disparitzei fetei :-( Cum o mama careia ii pleaca copilul (chiar la 18 ani) si nu-l mai vede niciodata, poate dormi linistita ca totul e OK in viatza ei?
Si uite ca de fapt daca oamenii ar avea constiintza... multe vietzii ar putea fii salvate:
http://www.dailymail.co.uk/pages/live/articles/news/news.html?in_article_id=562937&in_page_id=1770&ct=5
dar bagatul capului intre umeri si "mind your own business" e ceva atat de "natural" in viatza noastra... ca unii sufera, mor in apt vecine si... "who cares?" :-(
Lorelai
http://community.webshots.com/user/UndevaCandva
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
mamaluidavid spune:
Intamplator am dat peste acest subiect si citindu-l mi-a revenit in minte ce am ingropat cu muuuult timp.
Aveam 11 ani,in vacanta de vara o familie prietena m-a "angajat" ca baby-sitter pentru fetitza lor de 1 an jumate. Venea mama bebelusei dimineata devreme sa ma ia cu masina si ajunsa la ei acasa ma puneam din nou la somn pe un coltar,langa fetitza.Pe cealalta parte a coltarului dormea tatal fetitei care mergea mai tarziu la munca,cam la vreo 1 ora#12288;dupa ce ajungeam eu.
Intr-o dimineatza cum motaiam eu acolo langa bebe il aud ca se ridica din pat,se pune langa mine,se lipeste de spatele meu,ma apasa pe burta si ma impingea,il simteam cum se freaca de spatele meu. Eu am mutit,din cauza socului sau a fricii,nu stiu dar nu am reusit sa scot un cuvant (de atunci mereu in situatii de panica imi pierd vocea
) imi amintesc doar ca aveam fata pe fundul/pampersul fetitei si plangeam in hohote.Nu stiam ce imi face dar stiam ca nu e bine si incercam sa il imping cu mainile,atat am reusit sa ma apar.
Omul dupa ce si-a terminat treaba a iesit pe usa,eu am fugit sa pun lantul si am luat din sertar un cutit de friptura pe care l-am ascuns sub perna,mi-era frica sa nu se intoarca.
Nu s-a intors,la amiaza cand a venit mama fetitei mi-a fost frica/rusine sa ii spun ce s-a intamplat.
I-am spus mamei mele care nu stiu cat m-a crezut insa am stabilit ca a doua zi sa nu mai merg,pur si simplu dimineata nu i-am deschis usa (mama nu era acasa,era deja plecata la munca) iar a doua zi ce credeti ca a venit EL!!!! dupa mine ,ma uitam pe vizor.
Pana la urma i-am spus femeii ca nu vreau sa mai merg fiindca imi e prea greu sa ma trezesc dimineata,ea cred ca avea ceva banuieli fiindca a insistat mult ca daca e altceva,orice sa ii spun. Nu am putut.
Acum imi pare tare rau si ma mustra constiinta,fetita sigur e abuzata,asta daca nu s-au despartit parintii,nu am mai tinut legatura cu ei.
Bineinteles ca barbatul pare "painea lui Dumnezeu" sa o citez pe mama,cred ca nimeni dintre cunoscutii lui nu ar crede ca e in stare de asa ceva...si totusi!
Eu pot sa spun ca am trecut peste,m-am obligat sa uit,acum ca au trecut atatia ani pot vorbi despre cele intamplate insa am impresia ca povestesc o scena dintr-un film,nu ceva real petrecut in viata mea.
Citind articolul postat de Miss Parker pe pagina anterioara am facut legatura dintre acest incident si comportamentul meu din adolescenta.
La psihiatru nu merg insa am un sot extraordinar care ma asculta si ma ajuta mult de tot,de cand sunt cu el am inteles multe lucruri,el e terapeutul meu.
Nu imi place sa imi deschid sufletul pe forum insa m-am gandit ca daca mesajul meu ar da de gandit macar unei mame si ar determina-o sa fie mai precauta cu cine isi lasa copilul, atunci am considerat ca e datoria mea sa scriu.
IreneCAM spune:
Felicia, pentru initiativa de a deschide subiectul. Multumiri celor care au postat.
Citind, am reactionat initial ca doamnele de care povestea mamagiuliei, imi era greu sa cred ca astfel de situatii nu constituie exceptii...Insa, citind ceea ce ati postat, am inceput sa-mi amintesc si sa imi explic multe lucruri la care asistasem sau despre care auzisem, fara sa inteleg ce reprezentau de fapt.
O situatie cu care m-am confruntat anul trecut si nu am stiu cum sa reactionez: mi-a atras atentia o familie din bloc, au un baietel de 6-7 ani. L-am auzit intr-o seara plangand: "mamicuta mea, nu ma bate, pedepseste-ma dar nu ma bate!" Nu erau in casa, ci in fata blocului, m-am dus repede la fereastra, mai erau vecini pe afara si m-am gandit ca poate exagereaza copilul, tinand cont ca erau si altii in jur...Alta data coboram scarile si l-am vazut in fata usii, plangea sa i se dea drumul in casa. Cand am ajuns eu acolo, parintii au deschis, numai zambete, "de ce plangi mama etc." Era ceva fals in comportarea lor.
Dupa cateva luni, copilul a aparut la noi, il gasise sotul meu plangand in fata blocului, parintii nu erau acasa. Am pus un bilet in usa parintilor, sa stie unde e copilul si l-am tinut la mine pana a aparut tatal. Ma tot intreba daca nu se supara "nenea" (adica sotul meu) ca a venit pe la mine, imi spunea ca o sa stea cuminte, ca i-a spus lui mama ca "daca nu sta cuminte vin tiganii si ii scot inima". Mi s-a facut rau cand am auzit asta, pur si simplu m-a lasat fara cuvinte. Desena cand imi povestea si l-am rugat sa desenam familia lui. "Aici e mami, tati si aici sunt eu, stau cuminte". Parca tot ce spunea avea legatura cu posibilitatea de a fi pedepsit. Nu am stiut cum sa reactionez, era o perioada dificila pentru mine, tocmai imi pierdusem copilul si m-am gandit ca poate exagerez eu, ca poate sunt prea sensibila etc. De atunci nu am mai observat nimic, dar am aceeasi impresie de fals cand ii vad....Imi pare rau ca nu am facut nimic, dar stau si ma intreb cum ar fi fost mai bine sa reactionez? Nu le puteam spune parintilor...m-ar fi taxat imediat cu "ce te intereseaza cum imi cresc eu copilul" si poate ar fi fost mai rau pt el. Deci, ce e de facut in astfel de cazuri? In ce masura ajuta o sesizare catre Protectia Copilului? Ramai anonim in astfel de cazuri? Nu dati cu rosii, chiar nu stiu ce se poate face...ii si vad pe vecinii respectivi rastindu-se la mine: "fa-ti copii, nu te preocupa de ai altora" sau tampenii de felul asta.
P.S. Inca ceva: mi-a atras atentia ca baietelul desena folosind culori intunecate...eu nu am pregatire in domeniul psihologiei, poate ma uit eu la prea multe filme americane...atunci m-am gandit sa nu fie o coincidenta, ca ar trebui corelate desenele si cu alte elemente etc., acum ma intreb daca nu semnificau o forma de abuz.
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb
MissParker spune:
quote:
Originally posted by mamaluidavid
Intamplator am dat peste acest subiect si citindu-l mi-a revenit in minte ce am ingropat cu muuuult timp.
Aveam 11 ani,in vacanta de vara o familie prietena m-a "angajat" ca baby-sitter pentru fetitza lor de 1 an jumate. Venea mama bebelusei dimineata devreme sa ma ia cu masina si ajunsa la ei acasa ma puneam din nou la somn pe un coltar,langa fetitza.Pe cealalta parte a coltarului dormea tatal fetitei care mergea mai tarziu la munca,cam la vreo 1 ora#12288;dupa ce ajungeam eu.
Intr-o dimineatza cum motaiam eu acolo langa bebe il aud ca se ridica din pat,se pune langa mine,se lipeste de spatele meu,ma apasa pe burta si ma impingea,il simteam cum se freaca de spatele meu. Eu am mutit,din cauza socului sau a fricii,nu stiu dar nu am reusit sa scot un cuvant (de atunci mereu in situatii de panica imi pierd vocea
Omul dupa ce si-a terminat treaba a iesit pe usa,eu am fugit sa pun lantul si am luat din sertar un cutit de friptura pe care l-am ascuns sub perna,mi-era frica sa nu se intoarca.
Nu s-a intors,la amiaza cand a venit mama fetitei mi-a fost frica/rusine sa ii spun ce s-a intamplat.
I-am spus mamei mele care nu stiu cat m-a crezut insa am stabilit ca a doua zi sa nu mai merg,pur si simplu dimineata nu i-am deschis usa (mama nu era acasa,era deja plecata la munca) iar a doua zi ce credeti ca a venit EL!!!! dupa mine ,ma uitam pe vizor.
Pana la urma i-am spus femeii ca nu vreau sa mai merg fiindca imi e prea greu sa ma trezesc dimineata,ea cred ca avea ceva banuieli fiindca a insistat mult ca daca e altceva,orice sa ii spun. Nu am putut.
Acum imi pare tare rau si ma mustra constiinta,fetita sigur e abuzata,asta daca nu s-au despartit parintii,nu am mai tinut legatura cu ei.
Bineinteles ca barbatul pare "painea lui Dumnezeu" sa o citez pe mama,cred ca nimeni dintre cunoscutii lui nu ar crede ca e in stare de asa ceva...si totusi!
Eu pot sa spun ca am trecut peste,m-am obligat sa uit,acum ca au trecut atatia ani pot vorbi despre cele intamplate insa am impresia ca povestesc o scena dintr-un film,nu ceva real petrecut in viata mea.
Citind articolul postat de Miss Parker
La psihiatru nu merg insa am un sot extraordinar care ma asculta si ma ajuta mult de tot,de cand sunt cu el am inteles multe lucruri,el e terapeutul meu.
Nu imi place sa imi deschid sufletul pe forum insa m-am gandit ca daca mesajul meu ar da de gandit macar unei mame si ar determina-o sa fie mai precauta cu cine isi lasa copilul, atunci am considerat ca e datoria mea sa scriu.
Stefania,
astea au fost exact intentia si speranta mea cand am deschis subiectul, ca se vor inmulti vocile care vor relata astfel de experiente, unele mai "inofensive" (dar si alea lasa urme adanci), altele mai grave, sa prindem curaj, sa deschidem si ochii altora, ca sa nu mai aiba molestatorii teren propice... Si in felul asta sa ne curatam si noi sufletul, sa ne incurajam reciproc, sa realizam mai bine ca NU A FOST VINA NOASTRA, indiferent ce ni s-ar fi intamplat... Imi pare bine ca ai dat din nou un exemplu clasic: barbatul "painea lui Dumnezeu", normal, simpatizat de adultii din viata lui, pe care nimeni nu-l banuieste (desi din reactia sotiei lui e clar ca ea a banuit ceva - si te face sa-ti doresti din suflet sa-l fi prins pe nenorocit asupra faptului si sa fi divortat, ca sa-si fi protejat propriul ei copil pt. mai tarziu). Nu e vina ta ca nu ai avut puterea sa-i spui femeii adevarului, si-asa e mare lucru ca i-ai spus mamei tale (asta dovedeste relatia de incredere pe care o aveai cu ea). De obicei pe asta se bazeaza abuzatorii, pe faptul ca un copil e usor de intimidat si atunci el va tacea, pt. ca mai intervine si rusinea...
Of, Doamne...
hristina, pune si tu niste probleme concrete despre abuzuri, sa vedem ce pareri si sfaturi ti se vor da. Asa, la modul general, poti citi subiectul asta, unde a fost vorba de mai multe tipuri de abuzuri:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=99466
Subiectul a inceput de la o chestie "banala" si apoi s-a discutat pe larg despre tipurile de abuzuri. Poate gasesti si acolo informatii utile.
Felicia 32+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
hristina spune:
Da,la momentul asta vreau orice material,merci de link,de-acum incep sa pun lumina in niste acte, fapte,mai am inca de lucrat cu mine pana sa pot pune niste intrebari concrete!
Felicia, am sa te rog sa-mi sugerezi si mie cateva titluri in romana care consideri tu ca mi-ar fi de ajutor ca si punct de plecare in analiza!
Concret,nu stiu ce vreau,doar ca vreau sa ies din necunostinta si groapa asta in care am fost aruncata!