Bucurii de sept-oct 2006 (114)

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns GETY spune:

Lilina, am citit si eu postarea Mirabelei despre Mexxa. Mexxutza, suntem alaturi de tine sa se faca Sebicu bine!

Noi am fost afara, incerc sa o duc pe langa copii sa stea prin preajma lor, ca ea o ia tot inainte si se departeaza de ei.

Itzy, .

Alexutza, asa am auzit si eu ca multi copii plang cand sunt lasati la cresa. Dar cum ti-a scris si Pufy, din experienta proprie, lucrurile se vor indrepta. Tine-te cat poti de tare!



Asa creste Maria Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinamoro spune:

La multi ani Xandrutza!
Sa fii fericita si iubita!



Alina cu www.snugglepie.com/ezb/653339.png" target="_blank"> Adelina (31.08.2006) & www.snugglepie.com/ezb/653351.png" target="_blank">Dragos (11.04.2002) poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AdinaF spune:

Happy Birthday to You, Happy Birthday dear Xandrutza, Happy Birthday to Youuuuuuuu!

Te pupam si noi la pachet, asa cum faci tu de obicei si-ti dorim viatza lunga si fericita alaturi de cei dragi si iubitzi!


Adina, imblanzitoare de Fabian si Alexander (06.10.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anangel_lexi spune:

Alexutza, eu zic ca orice inceput e mai greu si e normal ca in primele zile sa planga mai mult. Stiu ca e greu, dar trebuie sa te gandesti ca se va obisnui. Sunt cam rari copiii care nu plang deloc atunci cand incep gradinita. Am lucrat si eu la gradi si stiu ce spun. Vei vedea ca se va obisnui. grasanu'!
Xandrutza, am uitat sa te intreb, mai joci triburile?
Eu am fost putin suparata azi ca am aflat ca nu mai primim musafiri in week-end asa ca pentru consolare am dat o raita prin Auchan si am prins reduceri la hainute. Am spart cam multi bani, da' macar ma simt mai bine!

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GETY spune:

Tare sanatoasa terapia prin cumparaturi, nu-i asa, Lexi?

Ma gandeam la un raspuns la "before-after" Maria. Numai ca la mine "before"-ul a fost mai indelungat ca la voi.
Cred ca la un moment dat ne plictisisem de ciclul "birou-pat", vorba reclamei si dupa terminarea facultatii (perioada in care am si lucrat, am fost studenta-salariata si nu am avut timp de casatorie si copil) si vreo 2 ani in campul muncii in noua functie, ne-am gandit sa facem si un copil.

N-a venit asa usor minunea noastra mica, ci exact dupa 2 ani de incercari. Si asa m-a prin varsta de 31 ani si jumatate insarcinata.

That's my story.



Asa creste Maria Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pufymic spune:

Adina fff bine ai "prins" fazele before-after baby....

La noi a fost....neplanificat(primul adik).Treceam printr-o faza grea....viatza grea de student-el si eu angajata cu norma intreaga si part-time(deci 2 job-uri)....de plecam dimineata la 6 de acasa(mult spus acasa....ca locuiam in camin studentesc) si ajungeam inapoi pe la 22-23 seara si nici mancare nu mai imi trebuia, nimic altceva decat un dus si n-apucam sa pun capul pe perna ca dormeam deja...
Si a venit El....din intamplare(poate ca ne si doream, asa, putin, in sufletul nostru, dar nu recunosteam) si toata viata noastra a devenit cu adevarat palpitanta...cu scutece kk-cioase, cu nopti albe in urlete cauzate de colici apoi de eruptiile dentare, cu stresuri cauzate de vaccinuri, de raceli, cu dureri de sani(pe care cu ocazia asta ii si vedeam...ca in rest erau cantitate neglijabila)cauzate de alaptat....samd...
Si ca sa ne fie viata cu adevarat implinita a venit si al doilea ingeras(planificat oarecum de data asta), si acum toata viata noastra e o mare minune, un ocean de dragoste, un munte de impliri...si toate prin copilasii nostri doar!
Acum suntem cu adevarat impliniti si binecuvantati....!Si recunoscatori!

dar cateodata trebuie sa recunosc ca mi-e dor de liniste...mi-e dor sa ma aud vorbind(ca la cat urla amandoi mai ales cand sunt impreuna nu te mai intelegi om cu persoana in casa noastra), mi-e dor de week-end-urile in care leneveam 24 ore din 24 impreuna cu iubitul meu in pat..mi-e dor de sala de operatii....dar cu toate astea nu as vrea sa fie nimic altfel de cum e acum!


www.doctorbun.ro/" target="_blank">Voteaza medicii romani!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns itzy-bitzy spune:

salutareee

Mi-a adormit mandrutza la ora 21......era rupta de oboseala ...asa ca am mai mult timp caci azi iar am tras chiulul...

He he Adina ce discutie ai "antrenat" pe aici..

Sa va zic si eu...

Ne-am casatorit dupa 9 ani de prietenie...ne vedeam zilnic...dupa casatorie am zis ca asteptam 1-2 ani pana facem bebe...am dat liber la bebe programat ...in oct 2005 desi parintii ne bateau la cap cu nepoti demult...
Eram boemi...plimbari zilnice in oras, cinefili convinsi...mergeam de 3 ori pe saptamana la cinema, la piese de teatru, iesiri cu prietenii la restaurant, plimbari luuungi prin parcuri, iesiri la munte frecvente, plecari in strainatate...Facusem o pasiune pt gatit...gateam zilnic incat cine ma auzea se crucea ca eu nu stiam nici sa pun masina de spalat la mama...Eram maniaca cu curatenia, eram ordonati in casa...totul la locul lui...aranjat, dichisit...

Acum...am ramas cu parcurile , nu cinema, ci dvd-uri, nu teatru, iesiri rare la restaurant, cu prietenii ne vedem tot asa pt ca majoritatea au copii si o luam cu noi de cele mai multe ori...De gatit nici pomeneala......mai ales de cand am inceput serviciul...am noroc cu mama si soacra-mea...dezordinea e in toi...acum strangi jucariile acum sunt la loc imprastiate...am invatat sa le mai lasam asa si sa profitam pt a ne juca /pupaci/giugiuli cu papusica noastra pt ca asta conteaza in fond...gasesti jucarii pe unde nici nu banuiesti...pana si in pantofi am gasit odata ceva......chiar si in pat la noi sub perna bine ascunse...mobilul meu ascuns la ea in sacul de jucarii....
Dar toate astea asa ne fac sa zambim si sa ne umple inima de fericire cand o vedem cum evolueaza zilnic....
Seara cand se linisteste tot si se culca...raman in urma ei jucarii abandonate pe covor ca niste soldati raniti pe front...cate o soseta ratacita si desperecheata, un telefon pe sub masa, azi mi-a aruncat colierul de perle dupa canapea....nu stiu cum a pus mana pe el.......uneori staaaau si ma uit la ea si am impresia ca sunt iar copil...nu stiu cum sa redau exact ce simt...stiti si voi prea bine...ma bucur cu ea pt fiecare lucru/nimic pe care il descopera...
Azi-dimineata pe la 8 s-a trezit si am luat-o cu mine in pat ...si ne rasfatam ...si ma mangaia pe fatza ...somnoroasa, cu manutele ei mici si calde spunandu-mi tandru "mama-mama" si ma pupa...recunoscatoare parca pt. ca eram cu ea acolo...

Uneori apare fuga-fuga cu vreo papusa dupa ea...chinuita saraca papusa... pe care o taraste pe jos ...cu manuta infipta in parul ei...noroc ca nu are glas sa tipe ...si ma uit la ea ...si nu imi vine sa cred ca e a mea...ca sunt eu mamica......o iau in brate o pupacesc si ii spun "cine esti tu ? de unde ai aparut la noi in casa? tb sa am eu grija te tine?" Si ea imi raspunde fericita : Ana



------------------------------------------------------------------------------
Itzy-Bitzy
cu
Ana-Maria papusica lu' mamica si a lu' taticu (28 septembrie 2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MamiLili spune:

Hai ca m-am emotionat si am lacrimi in ochi! Itzy, ce frumos ai scris, m-am regasit in cuvintele tale!

Multumesc fetelor c-ati fost receptive si ati raspuns la subiectul saptamanii, am citit fiecare postare pe aceasta tema cu deosebit interes.

Dupa cum am mai povestit, Mathias a fost elementul - surpriza in viata noastra. Pentru mine, trecerea de la "noi 2" la "noi 3" a fost mai grea decat ma asteptam, cel putin in primele saptamani, dar cred ca in aceesi situatie s-au aflat si alte mamici. Viata mea actuala este atat de plina de dragoste si de implinire de cand exista copilul incat uneori sunt coplesita de aceasta fericire. Ma uit la el si ma gandesc daca chiar merit eu un asemenea copil. Ce-mi lipseste din trecut? Nu mai reusesc sa lenevesc in pat si sa citesc revistele preferate, nu mai pot sa dorm la pranz cand am eu chef, n-am mai fost la cinema de pe 13 octombrie 2006 (yes, I remember exactly) sau la teatru tot cam de-atunci, nu mai pot pleca in excursii neplanificate facandu-mi bagajul in doar 5 minute si alte cateva chestii, tanjesc uneori dupa clipele petrecute "in doi". Cu toate astea, n-as da viata mea noua pe cea veche pentru nimic!

In alta ordine de idei, am vazut poze cu frumusica Maria si cu ospatzul Xandrutzei , esti o gospodina desavarsita si-am gustat, din ochi, tot ce-ai pus pe masa!

Sper din tot sufletul ca Sebicu sa fie bine!

Sa va povestesc ceva funny dar nu inainte de a face o mica precizare care va ajuta la intelegerea povestioarei mele si anume faptul ca exista scutece de unica folosinta atat pentru copii cat si pentru adulti.
Vine un domn:
"Aveti scutece?"
"Pentru copii sau pentru adulti?"
"..."
"Cate kilograme are persoana?"
"6 kg! Deci pentru adulti"

Ii trebuiau de fapt Pampers nr 3.

Judecand pe acelasi principiu, concluzia mea e ca Bucuriile noastre sunt deja la varsta a treia.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaGoji spune:

Neatza! va astept rabdtoare la ! In sfarsit am avut o noapte fara treziri, dar cu desteptarea finala la ora 6!!!

Foarte frumoase relatarile voastre before/after Eu prefer sa nu detaliez deocamdata pe marginea acestui subiect, inca nu pot, pentru ca pe zi ce trece sunt tot mai ingrijorata de subiectul before/after bb2...Sper sa fie totul bine, sper din tot sufletul...stiu ca veti zice ca va fi, dar nu-mi pot opri ingrijorarea...

Mami 36+ cu Daria si Vladic (17.10.2006)
Vladic
barza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beatrix spune:

Buna dimineatza!

Cristina, multam de cafea! e normal sa fii ingrojorata, dar sunt convinsa ca toate temerile vor disparea cand o vei tine pe Daria in bratze! ai sa vezi ca te vei descurca, mai ales acum ca ai deja experinta de la Vladutz!
Itzy, Pufy, Lili, foarte frumos ati descris! eu singurul regret care il am este ca nu am ramas insarcinata mai devreme si sa fi avut acum 2! imi inchipui ce fericita trebuie sa fie Adina, Pufy, Xandrutza, Alina... ca au parte de toate bucuriile la dublu!
alexutza, acomodare rapida si usoara lui Gabriel la cresa! Stai linistita ca e normal sa planga la inceput! am trecut si noi prin asta! cam 2-3 saptamani dureaza! Eric si acum mai are zile cand plange dimineatza si merge de la 6 luni la cresa! dupa ce se obisnuieste ai sa vezi ca nici nu te mai baga inseamna cand pleci mai ales daca sunt deja alti copii prezenti cand soseste el!
Lexi, sa-ti treaca supararea!
Mirabela, ca ne aduci vesti de la Mexxa! transmitei toate cele bune de la noi, multa sanatate si sa fie totul bine cu Sebi!

o zi minunata!

Roxana si Eric (11 septembrie 2006)

Ei au nevoie de noi! Haideti sa-i ajutam!

Mergi la inceput