am schimbat gradinita...aici...vrea la gradi!!!:)

nelia spune:

Andutzy, am citit ce ai scris tu si ce au raspuns si fetele. Inainte de toate, te rog mai schimba inca o data titlul, pune-l cum vrei tu, dar scoate sintagma copil-problema. Problemele la copii, mai ales la trei ani, apar din afara spre interior, nu din interior spre in afara! Deci problema nu e el, e undeva in afara lui, dar se reflecta in interiorul lui si deci si in comportament. Sint de acord cu Mariamunteanu, ca orice copil dezvoltat normal se integreaza mai repede sau mai incet intr-un colectiv, intr-o familie, intr-un grup, daca cei care fac acest lucru stiu cum sa i-o ceara. Deci adevarul este undeva la mijloc intre rasfatul lui Dragos, felul in care a inceput gradinita, nepriceperea educatoarelor sa-l potoleasca si sa-l integreze si ce spuneai tu despre diferenta de nivel de trai (in Romania mai ales sint sigura ca si asta poate fi un criteriu, dar peste tot in lume).
Ce as face eu? Nu l-as duce la gradinita un timp, o saptamina (as plati locul casa nu-l piarda). As profita acum de faptul ca este bolnavior si as sta mai mult cu el, explicindu-i inca o data ce pierde daca nu se duce la gradinita, avantejele ei, de ce un copil trebuie sa mearga la gradinita, sa aiba prietenii lui (insista mult pe faptul ca si Horia trebuie sa mai creasca si sa o faca - siguuur il deranjeaza ca ramii acasa cu cel mic, ba chiar l-as duce eu la gradinita, vazind ca Horia ramine cu bona si ii spui apasat ca tu nu te intorci acasa, te duci sa cauti servici sau sa faci aia sau cealalta... uite, tu ai stat cu mine pina te-ai facut marisor si abia acum ai inceput gradinita, ca esti baiat mare, dar Horia micutul va sta cu o bona, ca mami trebuie sa mearga la munca, ca uite nu avem bani de jucarii etc.). Nu-l mai pedepsi cind face crize, adica sa-l inchizi intr-o camera pina ii trece, stai linga el, spune-i ca il iubesti si ca il intelegi ca e frustrat si simte nevoia sa urle, sa plinga, ca si tie citeodata iti vine sa urli pentru ca nu mai poti, uite, de exemplu in momentul asta as urla si eu cu tine pentru ca nu stiu cum sa potolesc si sa te fac sa intelegi ca lucrurile nu se rezolva printr-un asemenea comportament, ba chiar se agraveaza, ca obosesti si tu, obosesc si eu si educatoarele si copii de la gradinita. Spunei-i ca nu stii ce sa faci ca sa-l linistesti, lasa-te la inaltimea lui, linga el, ia-l de minute si spune-i ca te doare sufletul ca sufera si tu nu intelegi de ce. Trebuie inteles si acceptat cu tot cu crize, nu pedepsit cind le face. Un copil de trei ani nu se poate linisti singur, inchis intr-o camera. Il pedepsesti (usor) cind face ceva rau, cind isi pune viata in pericol, cind da in alti copii, dar nu cind plinge si cind urla. Chiar daca o face din rasfat, chiar daca o face pentru ca asteapta sa-l bagi in seama, o face ca sa te testeze sau ca sa vada daca il iubesti si asa, lucrul esential este ca o face, ca o face des si ca o face profund, deci o problema exista, in el, in tine, in relatia lui cu tine, a lui cu cei din jur si trebuie gasita si rezolvata. Urletele nu sint decit dovada clara ca acea problema nu e identificata, nu e rezolvata si ridica frustrari pe care el nu le poate controla, nu le poate face fata.

Deci, dupa ce as rezolva acest lucru in relatia mea cu el si l-as asigura de o mie de ori si i-as explica de inca o mie de ori, cit de mult il iubesti si cit de importanta este gradinita in viata unui baietel atit de istet de virsta lui, as reincepe gradinita, la inceput un sfert de ora, apoi jumatate, apo o ora cu mine acolo. Intr-o saptamina l-as integra, nu sint de acord cu nestatul parintilor acolo si cu lasatul copilului sa plinga pina se obisnuieste, lucru care se practica si aici. Nu sint de acord cu aceste metode spartane de a integra copilul in colectivitate, poate ca nu va mai plinge pina la urma, dar trauma ramine si nu ai de unde sa stii ca la urmatoarea integrare nu se va repeta ce s-a intimplat la prima, tocmai din motivul ca prima integrare nu a fost facuta corect. Sint copii, si Tudora mea a facut la fe, care a plins dupa un an de zile, nu cind a inceput gradinita, probabil pentru ca a fost prea mica ca sa realizeze ce i se intimpla. Si atunci, dupa un an de gradinita si doua luni de vacanta, am luat-o acasa si am reinceput gradinita treptat. Abia dupa o luna si-a reintrat in normal. Ce pierde gradinita daca o saptamina sau doua, la inceput fiecare parinte isi ajuta copilul sa se integreze, nu vad unde ar fi problema. Sincer! Dupa prima saptamina, il lasi cite putin cite putin singur, dar te intorci sa-l iei, inainte de prinz, sa nu manince si sa nu doarma acolo, daca nu vrea. Apoi, cind e pregatit il lasi sa manince intii, apoi sa doarma si tot asa, pina ajungeti la timp plin. E indicat sa-ti iei ramas bun de la el cind pleci, sa-i spui ca pleci (daca nu o faci, cind va descoperi ca nu mai esti se va simti tradat, parasit, mintit si frustrat) si sa-i dai repere pe intelesul lui cind de intorci (inainte de a minca, cind termini de mincat) si sa te tii de cuvint, sa nu te astepte. Apoi, treptat se va obisnui, va vedea ca nu e chiar atit de rau cum si-a imaginat, ca orice ar fi sau ar face acasa e luat sigur si atunci cind i se spune... si totul va intra in normal. Depinde e copil, totul poate dura o saptamina sau o luna, dar eu cred ca la trei ani toti copiii sint pregatiti sa se adapteze intr-un colectiv, daca sint ajutati si intelesi. Ei, daca nu si nu, atunci ajung la gradinita, inseamna ca acolo lipseste ceva, se intimpla ceva care il provoaca, nu e locul unde sa se simta bine. Si daca nici asta nu e, atunci poate ca este vorba chiar despre un copil special, care are nevoie de un regim special, este mult mai sensibil decit majoritatea si trebuie umblat precum cu oul cu el, pentru ca exista riscul (si exista cu adevarat) sa se sparga.... Il retragi si reincepi atunci cind crezi ca e pregatit, gasind solutii acasa, de exemplu cum ar fi o bona care sa stea cu amindoi. Dar eu nu cred ca va fi cazul procedind treptat cu aceasta integrare. Imaginati-va ca voi, adulti fiind, ca traiti trei ani intr-un loc, in sinul unei familii sau grup care va iubesc si va respecta, sinteti luati intr-o dimineata pe sus, dusi intr-un oras strain, intr-o cladire straina, cu copii si adulti straini si vezi cum cel care ti-a fost alaturi pina atunci se intoarce si pleaca, fara sa stii daca se va mai intoarce vreodata. Pentru ca ei nu stiu, se presupune ca stiu, dar eu spun ca nu stiu, nu sint siguri ca vor mai fi luati acasa. Eu asa ii vad... Si sufletul lor micut se innoureaza, se intristeaza, devine greu... in jur e galagie, toti se joaca, toti pling, toti rid, este indemnat sa se joace, sa alerge... cum sa o faci cind tu esti trist de moarte si te simti parasit? Si un timp poate ca uita, ca e copil si se ia cu joaca, dar cind isi aduce aminte, acel ceva necunoscut pina atunci, acea tristeste necunoscuta care ii pasa sufletul revine si atunci ce sa faci altceva? Plingi!!! Ca poate aude mami si vine si te ia de acolo!

Din experienta mea iti spun, ca si aici se insista peste tot sa lasi copilul si sa pleci, dar eu nu am fost de acord si am sustinut contrariul, am insistat sa ma lase linga copilul meu si sa incepem gradinita treptat, cot la cot, inima linga inima. Nu incepe gradinita de o suta de ori in viata, o data o incepe si am vrut sa o inceapa bine. Si am avut noroc!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

Ruxel spune:

Andra te inteleg perfect cand povestesti de Dragos la gradinta. Bianca a inceput sa mearga la o gradinita de stat (Waldorf - nr.113) in septembrie anul trecut. La inceput am stat cu ea acolo 2 saptamani de dimineata pana la pranz cand o luam acasa (dupa masa de pranz). Nu vroia sa se integreze in nici o activitate decat daca faceam si eu. Nici la toaleta nu puteam sa plec, ca urla de ziceai ca e abandonata.
Dupa aceste 2 saptamani de stat cu ea acolo, am inceput sa plec. O lasam dimineata urland si ma duceam sa o iau la pranz dupa ce manca. Ziua ei acolo se desfasura cam asa: o lasam plangand, statea toata ziua agatzata de educatoare (mergea cu ea inclusiv la toaleta!!!!), o mai apuca o serie de plansete pe la 11, iar apoi cand ma duceam sa o iau incepea iar sa planga, ca si cum ar fi vrut sa-mi arate cat de afectata este ea.
Eu nu am nici cea mai mica urma de indoiala asupra personalului si a sistemului aplicat in aceasta gradinita, insa ma durea sufletul stiind ca ea plange atat acolo.
Toata treaba asta cu plansul a durat 3 luni !!!! (pe cuvant). In fiecare dimineata imi ziceam ca nu o mai duc si apoi ma gandeam ca poate totusi se va obisnui. A venit vacanta de craciun , 2 saptamani, si ma gandeam cu groaza ca dupa atata pauza va fi jale...eu care vroiam sa o las si la dormit. Din prima zi de mers la gradi dupa vacanta Bianca nu a mai plans nici macar o data. In prima saptamana din ianuarie am lasat-o pana pe la ora 15-16 si le-am spus sa nu o culce, doar sa se obisnuiasca ea ca nu o mai iau imediat dupa masa de pranz. Dupa aceasta saptamana am lasat-o la dormit. In prima zi de dormit a plans putin si a adormit mai greu, insa apoi totul a decurs perfect. Nu a mai plans Bia nici macar o data la gradi. Insa daca ar avea de ales intre a merge la gradi si a sta acasa, ar alege sa stea acasa.

Daca Dragos a plans cateva zile, asta nu inseamna ca nu se va obisnui. Bia a plans 3 luni....imens de mult dupa parerea mea. Poate o sa ma intrebi cum am avut suflet sa o las atata timp????? Nu am avut, ca am suferit si eu odata cu ea, insa aveam convingerea ca va fi bine si asa a fost.
Nu stiu cata rabdare au educatoarele de la gradinitele private, insa orice copil este unic si ar trebui acceptat asa cum e el. Ca plang ceilalti copii cand plange Dragos este foarte normal, mai ales daca sunt copii mici. Si la Bia se intampla la fel.
Parerea mea este s anu te descurajezi si sa nu cedezi in fata plansetelor lui. Explica-i ca tu trebuie sa mergi la servici si ca nu are cu cine sa ramana acasa, si mai ales spune-i clar ca te vei intoarce dupa el. Mai incearca, nu te lasa asa de repede.

neliana spune:

Si eu sunt de parere sa se stea cu copilul pana se obisnuieste la gradinita.Fetiza mea la 3 ani am dus-o la gradinita.Aici ti-o ia din brate de la usa si dupa te scoate afara educatoarea.Am ramas blocata prima data si nu am stiut cum sa reactionez. bine inteles ca toata ziua fata a plans,nu a mancat,nu a dormit,nu a participat l anici un fel de activitate.
A doaua oara i-am zis sa ma lasa sa o duc in clasa la care educatoarea"nu intrati ca nu vreau sa-i intaratati si pe ceilalti copiii",no bine nu intru sa-i intarat dar pe cine sa intarat ca toti plangeau de ti se rupea sufletul,mamicile pe la usa la fel plangeau,iar educatoarea statea paznic afara nu care cumva sa ne vedem copiii.
Plus de asta mai si tipa la ei sa taca din gura ca o durea capul daca ei tipa.
La ora cand trebuia sa-i luam acasa doamna spunea"nu stiu cum rezistati cu ei acasa dar pe mine ma obosesc si plec cu un car de nervi".
Dupa o saptamana am retras fata,ca era speriata,noaptea plangea in somn si suspina iar dintr-un copil activ,ajunsese sa stea nemiscata in pat toata ziua cu ochii fix intr-un loc,nu vorbea,nu mai manca.Ajunsesem sa cred ca sunt o mama denaturata daca mi-am adus copilul in starea aceea.Dupa ce i-am aratat ca nu o mai duc acolo, a inceput sa isi revina usor, usor.
Cert este ca daca nu iti place meseria pe care o ai mai bine nu o practici,mai ales cand este vorba de invatamant si lucrul cu copiii.
Acum am dus-o la o gradinitza de la tara si nu am nici un fel de probleme cu ea.Am stat cu ea o saptamana in clasa,de la ora 8 pana la 12 si acum sta singura.Doamna educatoare se vede ca isi da interesul,discuta cu fiecare copil,daca mai plange cate unul,il ia in brate si toata ora si-o desfasoara cu el in brate,e dedicata trup si suflet meseriei.Cel mai frumos e la masa,cand doamna face concursuri care papa primul, sau cine e cel mai curat dupa ce termina de papat.Numai cuvinte de lauda doamnei si plus de asta copiii stau si atenti pentru ca insusi glasul ei te atrage.Va povestesc pentru ca atat cat am stat cu fetitza mea,parca mi-am retrait o parte din anii de gradinitza si mi-o imaginam pe doamna mea educatoare.

In concluzie, sunt de parere ca de cele mai multe ori, educatoarele sunt cele responsabile de starea copilului, atunci cand este la gradinitza si daca nu stiu cum sa-si apropie copiii , nu cred ca sunt facute sa fie educatoare.
Si nu mai amenintati copiii,ei nu au nici o vina, trebuie doar sa-i intelegem, ca prin felul lor de a nu comunica la gradinitza sau de a plange inseamna ca acolo nu este locul lor.
Incercati la alte gradinitza.

www.anuntgratuit.net
www.anunta.info

geniest spune:

Al meu a mers fara probleme la gradinita numai dupa ce am facut o conventie: merge 1 zi sau 2 si apoi sta acasa daca nu vrea sa mai mearga...si am respectat-o amandoi...cum imi spunea ca nu vrea sa mearga nu-l mai duceam...
L-am tinut chiar si 1 saptamana acasa...de vreo luna de zile merge fara sa cracneasca in fiecare zi pt ca acasa se plictiseste.

www.andreialmeu.piczo.com

sirimie spune:

Si eu am un copil care plinge cind il las la gradinita. Merge de luni, ar fi a 5-a zi, pe drum imi zice ca nu vrea la gradinita, si acolo urla cind isi da seama ca am sa il las. Azi m-a bulversat pentru ca plingea tare dupa mine cind am plecat.

Cred ca saptamina viitoare facem o pauza de gradinita. Eu vroiam asta, dar nu imi dadeam seama daca e bine sau nu. Peste tot pe unde am citit pina acuma a fost ca trebuie lasat sa plinga si ca se va obisnui pina la urma. Acum m-am hotarit sa facem o pauza de o saptamina, si sa il mai duc numai daca va vrea sa mai mearga. (desi s-ar putea sa imi ridic pe taica-su in cap, va spune ca am aruncat bani pe fereastra.. trebuie sa am argumente serioase). Sper numai sa nu inceapa la fel de rau cind vom reincepe ofensiva.


Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei

blackpanterro spune:

quote:

---

Originally posted by geniest

Al meu a mers fara probleme la gradinita numai dupa ce am facut o conventie: merge 1 zi sau 2 si apoi sta acasa daca nu vrea sa mai mearga...si am respectat-o amandoi...cum imi spunea ca nu vrea sa mearga nu-l mai duceam...
L-am tinut chiar si 1 saptamana acasa...de vreo luna de zile merge fara sa cracneasca in fiecare zi pt ca acasa se plictiseste.

www.andreialmeu.piczo.com

---

Cred ca asta e cea mai buna metoda!!! Trebuie ascultat si copilul si lasata la o parte atitudinea asta de "It's my way or the highway" pe care multe mamici o au....

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

mariamunteanu spune:

Eu sunt de alta parere. Copiii au nevoie de constanta, de rutina. Daca ai inceput asa, trebuie sa continui, altfel nu mai stiu nici ei cum e treaba. Si eu am vrut sa retrag copiii de la gradin inperioada de acomodare pt ca plangeau, dar educatoarele mi-au spus ca nu e bine si le-am ascultat. Au avut dreptate.

Maria

andutzy spune:

Dragelor, va invidiez ca aveti posibilitatea sa faceti cum vrea el...eu nu mai pot sta acasa, de asta am si optat pt gradinita, altfel stateam eu si eventual o bona cu amandoi baietii. La noi TREBUIE sa se invete si atunci am inceput sa ma gandesc la metode care sa-l ajute, unde gresim, noi sau personalul din gradinita si tot asa. Oricum o data ajuns acasa e premiat si i se acorda ce isi doreste el, pentru ca a fost baiat mare...
Va multumesc tuturor celor care mi-ati mai raspuns, de la fiecare am adunat o informatie care imi va fi de folos.
Azi l-am dus cu taticul lui la gradi, de data asta ne-a vazut ca plecam si a plans tare, dar mai tarziu am vorbit cu directoarea si se mai linistise, vom persevera in directia asta, pentru ca stand cu el din pacate nu s-a dovedit o solutie, cat eram cu el acolo imi spunea intr-una ca vrea acasa, nu era interesat de ce se intampla in grupa lui. Vom vedea peste o saptamana sau doua cum vom evolua si probabil atunci voi mai putea trage concluzii. Din fericire odata ajuns acasa nu are vreun comportament de copil traumatizat. Canta, danseaza, rade, glumeste, doarme bine. ieri probabil a visat urat, ca azi noapte a dormit bine si dimineata incepuse iar cu figurile de smecheras si santajist(la chestii ce tineau de ambitia lui si nicidecum de gradi)


Andra, mami de Horia Andrei si Dragos Alexandru

HORIA-6 LUNI(sedinta foto)
POZE IANUARIE 2008 cu Horia, Dragos si noi
Nasterea Micului Print, Horia Andrei

alra spune:

Asta voiam si eu sa comentez: nu toata lumea are posibilitatea sa stea cu copilul acasa. Mai ales aleatoriu.

Mult succes andutzy!

Vacanta cu Laura in Romania

anca_vlad spune:

oare am eu probleme?
oi fi mama rea si denaturata cu copilul meu?

sirimie, parerea mea este ca daca il vei tine acasa o saptaman mai rau faci, e prematur ca dupa o saptamana sa nu mai planga, o sa creada ca sa se poate!

POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca