sfaturi pt o viitoare mamica singura
Raspunsuri - Pagina 9
Giova spune:
Dana draga mea vei slabi cu siguranta. oricum ai luat putine kg, dar stai linistita multe se iau in ultima perioada. Trebuie sa fi atenta ce mananci si cat.
Spor la cumparaturi!!!
_
Gio si 
Marco (6 ian. 2006)
poze si filmulete Marcowww.dropshots.com/giova2" target="_blank">(1),www.dropshots.com/ioana_purdea#" target="_blank">(2),www.dropshots.com/giova#" target="_blank">(3)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=20b0170d301bd72a22e2bb&skin_id=0&large" target="_blank"> Marco- ingerashul nostru(montaj)
AVoogt spune:
Dana, ce mai faci ? Ce face burtica 
? Sper ca sunte-ti bine...
http://alina-vachim.magix.net
AVoogt
danabb1 spune:
Suntem bine amandoi AVoogt numai ca nu prea mai avem timp de calculator,mai am putin pana nasc si nu stiu cum sa ma pregatesc mai bine sper din toata inima sa fac fata si nasterii si copilasului nu e usor sa fii singur
i_ulia spune:
dana, iti doresc si eu sa duci cu bine la capat sarcina, nastere usoara si multe 
pentru decizia de a pastra viata din tine!
de asemenea sper sa fie bebe bine, sa va dea repede drumul acasa si sa nu iti fie frica de copil, ca nu e de portelan. printesa mea face saptamana viitoare 10 luni. eu am 23 de ani. am nascut-o la bucuresti, am venit acasa, stiam despre copii ce am citit pe net, nu mai tinusem niciodata in brate un copil mai mic de un an, nu schimbasem un pampers, habar n-aveam de niciunele. am fost singura cu ea 2 luni jumate, pana ne-am mutat aici, unde sta tatal ei. dar nu mi-a fost niciodata frica sa o spal, sa o schimb, de nimic si ne-am descurcat minunat. poate ca am gresit in unele lucruri, dar tot timpul mi-am spus ca eu sunt cea mai buna mama pentru copilul meu, ca altfel nu mi-l dadea Dumnezeu.
iti spun si eu tie ce mi-a spus un prieten, care acum e strabunic, atunci cand am nascut: copiii au nevoie la inceput de multa dragoste si de lapte de mama, in rest totul se rezolva.
toate cele bune si pentru orice intrebare poti sa imi scrii pm.
Giova spune:
Dana ma bucur ca sunteti bine, chiar imi faceam probleme, vazand ca nu ai mai aparut.
mai intra din cand in cand sa ne dai de veste.
si spor la pregatiri.
_
Gio si Marco (6 ian. 2006)
poze si filmulete Marcowww.dropshots.com/giova2" target="_blank">(1),www.dropshots.com/ioana_purdea#" target="_blank">(2),www.dropshots.com/giova#" target="_blank">(3)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=20b0170d301bd72a22e2bb&skin_id=0&large" target="_blank"> Marco- ingerashul nostru(montaj)
danabb1 spune:
Multumesc pentru mesaj si incurajari i-ulia,sper din toata inima sa ma descurc,suntem bine Giova avem de toate singurul lucru care ne lipseste este o familie care sa fie alaturi de noi.Nu stiu cum sunt alte persoane dar eu pur si simplu urasc sa ma intorc acasa si sa vad ca e goala,urasc sa stau singura si cred ca o sa imi fie si mai greu cand o sa vina cel mic.
i_ulia spune:
dana, acum am vazut ca am postat de n ori, mie imi tot dadea eroare.
cand va veni bebe, ai sa vezi ca nu vei avea timp de nimic si vei fi fericita ca nu asteapta nimeni de la tine nimic in casa si ca poti sa te odihnesti cand doarme cel mic. eu cand privesc in urma am senzatia ca primele 4-6 saptamani de viata ale lui iris n-am facut nimic altceva decat sa o alaptez si sa dorm.
tu trebuie sa fii optimista, ca asat este primul pas care succes.
iar in ce priveste kilogramele in plus, nu te mai stresa, ca le dai jos dupa ce nasti. acum e important sa te hranesti bine, ca sa ii oferi copilului toate substantele necesare. eu am luat 23 (!) de kg in sarcina, ultimele 15 in ultimele doua luni, iar dupa 9 luni eram cu un kg mai slaba decat inainte de sarcina. si nu te gandi ca am facut ceva sport, in afara de a ma plimba muuuult cu iris pe afara. am avut grija la ce si mai ales cat am mancat si am alaptat. asa ca se poate.
toate cele bune si m-as bucura sa mai scriidespre voi.
danabb1 spune:
Multumesc de mesaj i-ulia cred ca acum cand mai am un pic pana sa nasc intru cel mai tare in panica ba simt ca nu sunt pregatita sa devin mama,ba imi doresc sa nasc odata mai repede ca nu mai am rabdare,sunt o anxioasa si jumatate,asteptarea asta ma termina...iar tatal copilului parca nu ma intelege,el nu are nici un stres pentru el totul e natural nu-l afecteaza cu nimic sarcina are rabdare si nu intelege de ce ma agit asa tare eu,pentru el pana si situatia noastra e normala.
Ma simt ca o musca prinsa in panza paianjenului cu cat ma zbat mai tare cu atat ma pride mai mult,nu vad nici o scapare din relatia asta 
si cel mai rau e ca el face jocul si acum nu am cum sa ripostez in nici un fel.
margabadea spune:
Draga Dana,
Am citit povestea ta, si toate paginile acestui forum; toate parerile fetelor de pe forum, etc.
In primul rand, sinceritatea ta este de apreciat. La fel si curajul si decizia de a pastra acest copil.
Poate ca este cel mai bun lucru pe care l-ai facut pana acum....
Nu vreau sa para ca te judec, nu am acest drept, nimeni nu cred ca il are, dar cred ca povestea putea fi diferita azi daca luai alte decizii in anumite momente ale relatiei tale cu el.
Dar este inutil sa ne uitam in urma si sa nu facem altceva decat sa regretam, ci sa privim inainte cu optimism.
Trebuie sa fii tare pentru ingerasul tau, si indiferent de ce se va mai intampla cu relatia ta, copilasul sa primeze pentru tine de-acum incolo, pentru tot restul vietii.
Sa stii ca barbatii vin si pleaca, dar copilul ramane al tau pe viata, si este cel mai frumos dar pe care ti-l face Dumnezeu in viata asta.
Eu inca nu am copii, dar mi-i doresc din tot sufletul....cand va veni momentul sa-i am, o sa-i iubesc cu toata fiinta mea!
Te rog sa gandesti in perspectiva, sa-i dai copilului cat poti tu, dar in primul rand sa-i dai valori morale corecte si sa-l inveti sa mearga pe calea cea dreapta intotdeauna. El este mostenirea ta pe acest pamant.
Eu ma regasesc in povestea ta, insa la mine finalul a fost altul.
Eu aveam 18 ani neimpliniti, si el 30.
Eu am stiut din prima ca este casatorit, adica de la primele intalniri, dar eram o copila de 18 ani, care traiam intr-un oras de provincie, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea, iar ai mei erau si sunt f. cunoscuti in oras. Si mi se parea asa de extraordinar ce traiam, faptul ca ne ascundeam tot timpul, iar el ma venera....
Cu toate astea, am reusit sa ascundem relatia foarte bine.
Ai mei n-au aflat niciodata, si nimeni din oras.
Nu conteaza cate facultati ai, din ce familie sus-pusa provii; se intampla sa te-apuce sa faci lucruri din astea interzise, pur si simplu.
Iar doamna care spunea ca are 2 fete si ca nu ar permite niciodata ca fetele dumneai sa faca asa ceva, o informez cu respect ca trebuie sa afle mai intai ca sa se poata impotrivi, si-apoi, copilul tot ce vrea el face.
Este la varsta cand considera ca trebuie incercat orice.
Oricum, eu am plecat din orasul meu natal, am venit la capitala, sa fac bani, sa fac cariera, etc. Cam la ce viseaza orice om care vine din provincie.
Si le-am facut cu ajutorul lui Dumnezeu, care mi-a indrumat pasii pe calea cea dreapta, acum am absolvit si cea de-a doua facultate, m-am maritat de curand, castig destul de bine (1000 euro/luna), insa nu regret nimic din tot ce-am trait pana la varsta aceasta.
Eu ii reprosam mamei, care este cadru didactic, ca trebuie sa ma lase sa dau cu capul ca sa ma conving ca ma doare, si sa-mi lase libertatea pe care mi-o doream.
Nu incerc sa dau vina pe nimeni pentru faptele mele, insa un mic procent de vina pentru relatia mea cu un barbat insurat si cu copil i-l atribui mamei, care m-a tinut tot timpul in lesa, si-mi dadea drumul cand considera ea ca trebuie.
Eu am zis ca voi incerca din tot sufletul sa le fiu aproape copiilor mei, si mi-am jurat ca orice ar face , ii voi sustine neconditionat.
Este omeneste sa gresesti si uman sa ierti.
In cele din urma, dupa 2 ani de relatie, eu m-am desprins usor-usor, nu intentionat, asa a fost sa fie. N-am facut copil cu el, desi isi dorea din tot sufletul.
Tie sa nu-ti para rau ca s-a intamplat asa. Eu am convingerea ca orice lucru care ni se intampla se intampla cu un motiv anume si intemeiat.
Fa ce iti dicteaza inima!
Nu te mai stresa in legatura cu toata situatia asta; timpul va mai rezolva din probleme; iar ingerasul tau trebuie sa vina pe lume sanatos.
Eu iti urez din tot sufletul sa ai taria sa privesti viata mai dulce, sa nu te lasi dominata de nimeni (ai personalitatea ta, ca orice om), iar dupa ce te mai linistesti cu bebicul, sa incerci sa fii cat poti tu de independenta. Cauta de lucru, oricat de putin s-ar plati, ia-o de la zero.
Ai nevoie de carte de munca, ai nevoie un viitor, pe care numai tu prin fortele tale ti-l poti face.
Multa bafta!!!
Tine-ne la curent cu ce se mai intampla!
Cu drag,
Madalina
danabb1 spune:
Azi m-am intors de la spital se pare ca iar am avut nevoie de o mica vacanta, mi se deschise colul si eram in pericol de a naste prematur,acum colul e inchis din nou dar se pare ca am o infectie cu stafilococul auriu si candida de unde or mai fi aparut si astea nu mai stiu...oricum se pare ca trebuie sa iau augmentin sa ma tratez ca altfel va trebui sa nasc prin cezariana ca sa nu mai vorbesc de pericolul unei nasteri premature...
Niciodata nu mi-am imaginat ca o femeie gravida are atatea probleme se pare ca sarcina iti slabeste foarte tare organismul si esti sensibila la toate bolile...sper sa o scot si eu la capat cu bine si sa ajung si eu o mamica fericita cu puiutul in brate,oricum acum am 35 saptamani asa ca nu mai e mult pana atunci asa ca ,,Doamne ajuta!''
Mai am treaba cu doamna doctor dar am sa mai intru si eu pe forum cand am sa mai pot sa vad ce mai fac si celelalte mamici
va pup