sinuciderea in randul adolescentilor...o problema?

ma uit in ultima vreme la stiri si nu*mi vine sa cred: sinuciderile in randul adolescentilor sunt tot mai multe. este generatia de azi mai labila psihic? au mai multe probleme decat am avut noi? isi traiesc viata mai devreme si mult mai intens decat am facut-o noi? si eu am trecut prin dezamagirile amoroase ale tinetezii insa niciodata nu m-am gandit la o "rezolvare" de genul asta. am taiat pozele cu "exul", le-am dat foc asistata de prietene ca sa ne razbunam etc, etc.
am un bebe si el va deveni intr-o zi un adolescent indragostit si inevitabil, dezamagit in dragoste. cum ar trebui abordata problema asta pt ca ai nostrii copii sa fie in siguranta???????

*mihaela*

redai spune:

Parerea mea e ca aceste sinucideri sunt mult prea mediatizate.Tanarul vede si primeste idei.Cred ca rezolvarea ar fi o comunicare cat mai buna intre copii si parinti.Parintii sa incerce sa fie prietenii copiilor lor, sa incerce sa se puna in locul lor, sa nu uite ca au foat si eu adolescenti.

Mie imi este cel mai frica de droguri.Desi copilul meu inca nu are 1 an,imi este groaza de anturaje.Undeva in gandul meu am zis ca accept si tzigarile la el numai sa nu treaca in patima alcoolului sau a drogurilor.

David
www.hi5.com/friend/video/7575382--158238046--David--view-html" target="_blank">Stam in picioare
www.slide.com/r/apEL0g0A5D_U7dssiCq374cG4Bx9PB2y?view=original" target="_blank">Montaj David

sandra_delia spune:

Bine v-am gasit.Sunt o mama de adolescent,de 18 ani,care are o puternica personalitate si imi este usor sa comunicam,doar ca unele subiecte,mai delicate sa zic asa,nu ii fac placere sa le discutam,in discuti lungi si mai ales de tip moralizator.Bogdan este un baiat care nu fumeaza,nu bea,are o multime de prieteni,este foarte sociabil si cred eu ca uneori este mai puternic decat mine,,,imi da curaj de viata.De la 8 ani m-a stiut foarte bolnava,au fost nopti cand era singur cu mine in casa si imi era rau,a trebuit sa cheme ambulanta,a mers cu mine la spital,mi-a tinut,in ambulanta perfuzia si nu schita nici o teama,doar in sufletului lui...mi-am dat seama de asta,pentru ca abia dupa ce ma internau si ma simteam mai bine,adormea efectiv cu mine in patul de spital,Doamne ce greu imi era.Cred ca toate astea l-au maturizat si mai mult l-au marcat...un suflet de copil ramane pentru mamici un sulfet de copil.In vremurile noastre,ei sunt mai sensibili si mult introvertiti,trebuie mare grija in modul de comunicare,dar o mama intotdeauna trebuie sa gaseasca o cale spre sufletul copilului ei,chiar daca are peste 18 ani.

Adrianaa spune:

Sandra - , ai un copil exceptional! Multa sanatate tie si minunatului tau baiat.

P.S. Despre subiect ...- sinuciderea in randul adolescentilor...o problema?
Cu certitudine sunt multe probleme, nu numai una...

---

istorioare cu talc (pentru copii)

---

www.crestinortodox.ro/AscultaCasa_cu_mireasma_de_brad_lectura_Florian_Pitis-1261.html" target="_blank">povesti audio (pentru copii)

Lemoni spune:

A fost mereu o problema , chiar pe vremea noastra desi poate nu se dadeau atitea cazuri la televizor, in cartier la mine cu 20 de ani in urma au fost doi tineri care si-au luat viatza.Apoi amenintari la greu am primit de la niste fosti ca se vor sinucide .Deci exista si atunci nu numai acum.

alex_ioanid spune:

da, intr-adevar, sunt mult prea mediatizate (vezi stirile de la ora 5 de pe PROTtv).
in "multe" cazuri, eu cred ca sunt de vina si parintii. sa va dau cateva exemple. un tata isi amennta copilul ca daca ramane corigent il omoara in bataie... bietul copilas cand a luat o nota mai mica s-a omorat . sora mea, care e profesoara la o scoala cu clasele 5-8 (tin sa mentionez ca scoala este destul de renumita) primeste intr-o seara un telefon de la mama unui elev care ii spune: "domnisoara profesoara, va rog frums, ca maine sa copiati toate notele copilului meu din catalog, la toate materiile, ca sa vad cate note mici are sa stiu cate zile sa-l incui in magazie" ulterior i-a spus ca magazia nu avea nici incalzire, nici lumina, doar un pat de lemne... ori va intreb eu pe voi, bietul copil nu este traumatizat sa stea inchis acolo?! nu sunt astea "intamplari" care ii pot face pe micutzi sa se gandeasca la sinucidere?

bird70 spune:

Mediatizarea cazurilor de sinucidere nu incurajeaza sinuciderea. Se credea mai demult ca nu e bine sa discuti despre sinucidere sa nu dai idei celor vulnerabili. Acum, din contra se considera ca este mult mai bine sa ai discutii deschise cu cei care mentioneaza sinuciderea pentru ca in felul asta poti sa-ti dai seama cat de seriosi sunt si daca este nevoie de interventie. Sinuciderea, atunci cand nu este vehiculata (ca idee) pentru a atrage atentia celor din jur, este o problema patologica si nici o persoana sanatoasa nu va jongla cu ideea asta doar pentru ca a vazut o emisiune la tv sau pentru ca a avut o discutie cu cineva.

Abuzurile fizice, sexuale si emotionale in copilarie predispun la boli mentale iar persoanele care au suferit astfel de traume sunt predispuse la suicid mai mult decat majoritatea populatiei. Adolescenta este o perioada foarte tulbure in dezvoltarea emotionala si foarte multe boli mentale isi au debutul in adolescenta tocmai pentru ca creierul este mult mai predispus in aceasta perioada. Cum adolescenta este perioada de debut a multor boli mentale sau perioada in care bolile deja existente se acutizeaza, este firesc ca in acesta perioada sa existe mai multe cazuri de suicid.

Pentru noi ca parinti este foarte cumplit un scenariu de genul: s-a despartit adolescentul de prieten/prietena si se sinucide. Nimeni nu se sinucide din cauza ca a fost parasit sau ca nu a intrat la facultate sau ca a luat note proaste. Motivul pentru care se sinucid este ca nu au alte mecanisme cu care sa lupte impotriva aceste frustrari. Iar aceasta incapacitate de-a rezolva frustrari si de-a se adapta la problemele vietii nu apare brusc, peste noapte. Un parinte care isi cunoaste bine copilul vede semnele prevestitoare ale dezastrului mult inainte sa se intample. Din pacate multi parinti aleg sa ignore semnele, sa le minimalizeze importanta iar mai traziu, cand nenorocirea se intampla, nu pot accepta faptul ca au ignorat semnalele si pretind ca ele nu au existat.

pisigri spune:

sint de acord cu ideea ca sinuciderea este evadarea celor care nu stiu sa gaseasca alte solutii pentru a-si rezolva frustrarile, problemele etc. dar ce ne facem cind...se sinucid doua surori gemene de 13 ani lasind un biletel ca una dintre ele se despartise de "prietenul" ei?

oricum, secretul evitarii unor asemenea situatii sta in "adultul, prietenul meu"; ca e un parinte, unchi, matusa, verisoara, nu conteaza. in general insa un adult vede lucrurile mai limpede, si daca tinarul este dispus sa vorbeasca macar cu CINEVA, daca nu cu mama/tata, lucrurile nu stau atit de tragic.

nu cred ca e o problema sociala. sau nu a devenit inca. pur si simplu, toate cazurile sint mediatizate. dar cred ca, indiferent de tipul psihologic al copilului, de temperamentul sau, modul in care adultii din viata lui i-au modelat caracterul din copilaria timpurie pina la virsta adolescentei joaca un rol esential. daca ajunge sa creada cu adevarat ca "nu e bun de nimic", cum sa ajunga sa isi pretuiasca propria viata?

loreen spune:

Din pacate exista sinuciderea si mai ales in randul copiilor...normal ca o mare parte din vina o au parintii ei fiind adultii care ar trebui sa conduca,pe fatza sau din umbra, relatia dintre copii si parinti...

Eu am avut tentive de suicid ca si copil fiind diagnosticata mai tarziu cu depresie nu intr-o forma tocmai usoara...in cazul meu a fost vina totala a mamei coroborata cu ignoranta tatalui...nu sunt mandra de ce-am facut dar mi-a prins bine mai ales ca acuma sunt mama si ma ingrozesc de ce vad...

Cred ,plecand de la experienta mea, ca rezolvarea problemelor prin suicid este undeva o forma de razbunare fata de cel care-ti provoaca suferina...razbunare generata de exchibitionismul varstei, de labilitatea lor emotionala, de nesiguranta, de iresponsabilitate uneori...comunicarea cu ei nu e singura rezolvare...mai trebuie sa ne asumam si noi ca parinti vina care o avem cand gresim in fatza lor si sa recunoastem la ei cand au o problema si mai sa-i facem sa recunoasca si ei asta si sa gasim calea rezolvarii...

Cea mare are 12 ani si zilele trecute citeam ( intr-un moment miselesc ) in jurnalul ei ca-si uraste viata si ca daca pleaca nu ar vedea nimeni... se inseala amarnic si o stie prea bine dar i se pare ca suna interesant ceea ce scrie...inca nu are curaj de masuri extreme...si voi avea grija sa nu aiba niciodata...

Loreen cu BIANCA si DELIA
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"

zambilik spune:

Inca nu am copii de varsta adolescentei, dar ma preocupa problema si am incercat sa caut explicatii.
Parerea mea este ca, in ziua de astazi, tinerii nu stiu ca viata e o lupta si ca uneori se poate intampla sa pierzi. Nu stiu ce e esecul, nu stiu ca nu e totul roz si ca uneori mai cazi, dar te ridici si mergi mai departe. Vor sa primeasca totul de-a gata fara sa dea nimic in schimb, se cred cei mai buni si mai grozavi, si cand vad ca nu e asa, clacheaza si fac gesturi necugetate.
Eu cred ca trebuie sa ne invatam de mici copiii sa accepte ca nu sunt perfecti, ca trebuie sa lupti daca iti doresti ceva si sa nu te dai batut. Sa ii invatam sa isi rezolve singuri problemele sau sa ceara ajutor atunci cand nu se descurca. Sa nu ii mai cocolosim si sa ii invatam sa suporte consecintele faptelor lor. Numai asa pot deveni oameni responsabili si care stiu sa dea piept cu greutatile.
Si inca ceva: am vazut la tv cazurile unor copii si tineri care s-au sinucis pt ca parintii plecasera la lucru in strainatate si ii lasasera in grija altcuiva. Despre asta ce parere aveti? Ce era in sufletul acelor copii? Puteau ei sa inteleaga ca parintii munceau acolo pt binele lor? Eu cred ca s-au simtit abandonati, fara nici un sprijin aproape si atunci , "daca nimanui nu-i pasa de mine..."
Sa ne apropiem de copiii nostri, sa ii ascultam, sa incercam sa ii intelegem si sa le fim alaturi atunci cand au nevoie de noi!

AVoogt spune:

Din cate am vazut eu majoritatea adolescentilor se sinucid din dragoste , chiar am vazut pe un site de stiri o fata zicea ca si ea avusese o tentativa si ca nu exista durere mai mare ...
Pe mine m-a lasat fara cuvinte mesajul ei , cum gandesc adolescentii din ziua de azi (unii) dar multi.

http://alina-vachim.magix.net

AVoogt