Am nevoie sa ma asculte cineva
Raspunsuri - Pagina 11
RazaDeSoare spune:
Multa sanatate si putere ii doresc.Cu siguranta o sa fie bine,este o luptatoare.
_
http://stirileprotv.ro/exclusiv/avem_viata_in_sange/avem-viata-in-sange-click-aici-daca-vrei-sa-devii-donator-de-celule-stem.html
incognito spune:
Sa te auda Dumnezeu,RazaDeSoare!
Este,este o luptatoare!
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
incognito spune:
Si tuturor,va multumesc din suflet.
Voi veni cu vesti noi si bune,sper,cum le voi mai avea.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
Happiness_4_us spune:
Multa sanatate si sa dea bunul Dumnezeu, ce a fost sa fi fost pana acum, si de acum inainte sa-si revina si sa invinga boala asta parsiva.
Multa sanatate Corinei!
Nana, 
Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!
Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!
valigafton spune:
am citit si eu povestea Corinei. inca nu am reusit sa ma adun. cazul ei este foarte dureros sufleteste, si... asta mi-a dat de gandit. mi-am dat seama ca am uitat care este sensul vietii, si ca viata trece pe langa noi, fara sa ne dam seama, in stresul asta maaare in care traim, si neajunsurile vietii care ne ocupa tot timpul, timp pe care uitam sa il pretuim. oricum, ce e in sufletelul ei este greu de imaginat pentru noi. eu cred din tot sufletul ca va invinge boala, pentru ca mai are multe de facut in viata asta si Dumnezeu o va ajuta si o va intari. iar tu, incognito, esti un om minunat, "esti ingerasul ei pazitor". sa va dea Dumnezeu putere amandurora, sa treceti peste toate. 
pentru voi.
incognito spune:
Nu mi-am vazut copii de trei zile.Am ajuns abia in seara asta acasa.
De Corina nu mai stiu nimic.Am vorbit undeva marti noapte putin.
Viata e absolut neprevazuta si dupa ce am trait lucrul acesta nu stiu daca ma mai tem de ceva.
Fetelor,a murit tata.Marti,intre patru jumatate si cinci.Ochi in ochii mei.Brusc,dintr-o situatie normala de zi cu zi de acasa,fara sa ne anunte ceva ca urmeaza sa se intimple asa ceva.Si nu am facut nimic pentru el.Nu m-a dus mintea decit sa cer sa mi se dea repede o luminare.As fi vrut sa pot sa racnesc insa doar am miriit precum un ciine si m-am agatat de colege cind ceilalti incercau imposibilul.Gem miriit si acum.Ma dor oasele fetei de cit am strins din dinti.Infarct miocardic acut complicat cu ruptura de cord.
Mama e socata si acum.Eu...ravasita complet.Am amutit.
Cu sufletul lui oare ce-o fi?
Ma gindesc ca poate-l visez si-mi va spune.
Viata mea nu mai este la fel.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
Lo_li_Ta spune:
Prea multa suferinta, Incognito!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
emilia_m spune:
Imi pare atat de rau Incognito, pentru tot ce s-a intamplat in familia ta! 
Iti doresc sa ai multa putere sa depasesti momentele acestea atat de grele!
Emilia M
Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
Jasmin012 spune:
Incognito, sincere condoleante... Dumnezeu sa-l odihneasca... am urmarit povestea verisoarei tale dar vad din nou ca viata ne surprinde in mod dureros de neplacut in unele momente...
Cuvintele sunt de prisos, fireste...
Stiu ca poate nu ai timp, nici rabdare si nici dispozitia sa citesti o alta poveste trista, dar ceea ce voi scrie nu e pt a te intrista si mai mult ci ca sa stii ca toti trecem prin asa ceva si ca oricat ar parea de greu sa supravietuiesti unei astfel de incercari, gasesti intotdeauna forta sa mergi mai departe...
Acum 8 ani, am pierdut in cateva luni (din septembrie pana in februarie, deci in 5-6 luni) multe fiinte dragi: prima s-a imbolnavit matusa sotului, sora bunicii sale: a facut cancer osos si in cateva luni a murit... a fost groaznic, am vizitat-o la spital si a fost groaznic sa ne luam "la revedere" de la ea, stiind ca o s-o vedem pt ultima oara. Dar tocmai cand asteptam din zi in zi sa fim anuntati ca s-a dus a venit vestea soc: sora ei, adica bunica sotului meu a murit, sanatoasa fiind, (a cazut de pe scara, voia sa se urce in podul casei). Matusa n-a vrut sa "plece" singura... a luat-o si pe sora ei... Dupa o saptamana a murit si ea.
Intre timp, soacra mea a facut o depresie nervoasa in urma careia ia tratament psihiatric si in ziua de azi, dar din cauza asta, a grijilor etc, socrul meu a facut pancreatita si a fost spitalizat si el. La un moment dat credeam ca o sa-l pierdem si pe el.
Apoi in ianuarie s-a imbolnavit bunica mea, mama mamei mele. Ni s-a zis ca are cancer si ca mai are de trait maxim 6 luni... N-a rezistat nici o luna... a murit chiar in noaptea zilei in care implinise 67 ani. La inmormantare a venit si matusa mea din partea tatalui si ne-a anuntat ca in urma cu o saptamana murise si mosica mea, adica sora bunicului meu, care m-a mosit pe mine la botez si pe care o iubeam ca pe buna mea... Au fost niste lovituri din care am crezut ca nu mai scap, aratam ca un mort viu, ajunsesem la 44 kg, atat ma consumasera toate aceste pierderi... Dar, ca intotdeauna, timpul le vindeca pe toate, suferim, ne zvarcolim pe pamant de durere, dar apoi in mod miraculos ne ridicam si incepe cicatrizarea... Atunci nu aveam copil, dar azi am... spun asta fiindca atunci cand avem copii avem o si mai mare datorie sa luptam si sa ne revenim... Tu ai 2 gemenasi (ce frumos, fata si baiat) si nu trebuie sa te lasi doborata... Curaj... . Intr-o zi o sa doara mai putin...
Jasmin si micutzul 
Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an
incognito spune:
Poate intr-o zi o sa doara mai putin...Dar acum doare rau tare.
Avea numai 57 de ani si era cit un munte.
Imi amintesc cind am nascut si a venit sa ma ia din spital cu sotul meu a umplut holul maternitatii cu statura si risul sau.Mi-a crescut inima in piept cind l-am vazut asa si tare drag mi-a fost.
Imi reprosez ca am avut atita luciditate in momentul cind s-a intimplat.Ma simt vinovata.Nu am facut nimic sa-l ajut.Nu am urlat si nu m-am rugat sa-l ajute Dumnezeu sa-si revina pentru ca am realizat ca nu se mai poate.M-am rugat sa-l ajute Dumnezeu sa treaca pragul mai usor si mai repede daca tot e sa fie asa.
In cele 15-20 de minute cit s-a derulat totul au mai fost numai doua momente ale lui de luciditate in care m-a rugat sa-i cumpar o alta pijama sa-l schimb pina ajungem la Bucuresti,caci asteptam Ambulanta sa mergem,si sa-i spun mamei mele sa aiba grija de copii,iar ultimul cind m-a rugat sa-l ajut sa se intoarca intr-o parte.Apoi ochi in ochii mei si-a pierdut cunostinta,monitoarele au inceput sa urle si m-am dat la o parte ca sa nu incurc pe ceilalti.Am cerut luminare si i-am spus maica-mii ca doctorul e pina la un punct mai departe e numai Dumnezeu...iar mama a racnit ca sint o nebuna-Cum?Gata?Esti o nebuna!Ii tii luminarea lui taica-tu!!!Nebuno!!!
Mai apoi numai lucruri de organizare si sufletul meu rupt in doua.
Si cu sufletul lui,oare,ce-o fi?
Ma macina gindurile si sint tare necajita.
Va multumesc sincer ca sinteti alaturi de mine.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003