In cat timp v-ati gasit copilu?

Buna fetelor,

Cred ca pt orice incepatoare ar fi bine sa existe acest subiect. As dori sa spuneti fiecare in cateva cuvinte, cat timp a trecut din momentul in care ati depus dosarul pana v-ati gasit copilul?

Multam,
Silvia.

ioanaalice spune:

minus o saptamana.


ioana, mama lui Mihai

sabineta spune:

Am depus dosarul pe 23 august si mi-am vazut pentru prima data minunea pe 17 octombrie.
Adica pana sa obtin atestatul, luptam deja sa-l iau pe Rares acasa.
Si de pe 6 decembrie (de mos nicolae) suntem cu totii foarte fericiti.

http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=48ec1d800ffab157e435eb&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url

Ruxel spune:

Off topic: Sabineta este minunat baietelul vostru. Sa va traiasca si sa fie sanatos.
Cum doamne iarta-ma poate cineva sa paraseasca asa minunatzii???
Va doresc tuturor sa va gasiti cat mai repede copilul visat.

sabineta spune:

Tot offtopic: multumesc din suflet ruxel. am vazut ca si tu ai 2 fetite superbe. sa-ti traiasca.

Tzuni spune:

eu am gasit-o la nici o luna dupa ce mi-am depus dosarul pt atestat. Inca nu primisem atestatul si stiam ca va fi a mea...


Tzuni mic si drag si scump si pisicos cu MARIA

criadi spune:

Of, e o intrebare care a fost foarte dureroasa pentru mine. Mi-am gasit copilasu dupa 1 an si 2 luni de la depunerea primului dosar de atestare (intre timp l-am refacut si pe al doilea). Intr-un Bucuresti in care esti proaspat mutat, in care nu "cunosti" pe nimeni cred ca e foarte greu sa ai "norocul" sa se intample repede. Am mai postat pe tema asta, noi am incercat tot ce era posibil legal: telefoane/vizite repetate la DPC, cereri trimise la toate DPC-urile din tara (e adevarat ne-au si raspuns insa din pacate toate au spus ca nu au copii adoptabili, unul singur ne-a raspuns ca au o fetita de 7 ani), vizite si telefoane la diverse fundatii/institutii care au legatura cu protectia copilului, ajunsesem in pragul disperarii in conditiile in care nu doream neaparat un bebe mic, voiam sa aiba pana la 2-3 ani. Si in final, cand deja nu mai speram sa mai am vreodata copilasul meu, s-a intamplat minunea: ne-au anuntat ca au o fetita de 4 ani care s-ar potrivi profilului nostru. AM spus dinainte de a o cunoaste ca o vrem nu neaparat pt. ca trecuse mult timp si am fi acceptat orice ci pentru ca nu am dorit sa alegem un copil ca la piata. Intotdeauna am spus sa ne dea Dumnezeu un copil dupa sufletul nostru, iar daca va fi un copil sub asteptarile noastre inseamna ca nu meritam mai mult. Ce sa va mai spun...am trecut de la agonie la extaz...si apoi invers pentru ca in prima faza, contrar a ceea ce am citit pe acest forum, nu am simtit nimic pentru acel copil, chiar as putea spune ca nu mi-a placut foarte mult. Dar am continuat...Ulterior am suspectat-o de vitiligo (pentru ca avea o pata alba pe piciorus dar care s-a dovedit o pata din nastere), apoi am luptat foarte mult cu raceli repetate care nu se mai terminau si am descoperit de fapt ca este un copil alergic care daca nu e ingrijit bine poate degenera in astm bronsic, apoi ni s-a spus de la gradinita ca nu vorbeste foarte corect si trebuie sa mergem la logoped...in sfarsit o multime de probleme care la inceput m-au facut si pe mine sa am "depresia" de care vorbea cineva anterior dar am reusit s-o stabilizez din punct de vedere medical. Acum in cateva zile urmeaza sa o trecem definitiv pe numele nostru si pot sa spun, la 6 luni de la prima intalnire ca nu mi-as fi dorit un alt copil in afara de ea, este un copil extrem de dragut (n-o spun eu ci oamenii din jurul nostru), foarte inteligent (dupa parerea educatoarelor care nu au fost mituite cu cadouri tocmai pentru a afla o parere reala despre ea)si extrem de cald si apropiat (in momentul in care ma ia in brate si-mi spune "Esti cea mai buna mamica din lume" sau "N-o sa te uit niciodata mami"-am mai citit despre o mamica careia puiul ei ii spunea la fel, probabil aud la desene animate-). Ideea e ca nu doresc nimanui sa treca printr-o asteptare atat de lunga, ideal ar fi sa se intample repede dar uneori se lungeste si nu trebuie sa disperati...aveti incredere in Dumnezeu, copilul vostru va apare!

daphnyie spune:

Noi am gasit-o pe Lali la sase luni de la obtinerea atestatului (de fapt atunci s-a nascut ea) si dupa alte 5 luni am adus-o acasa.

quote:

---

Originally posted by criadi
Ce sa va mai spun...am trecut de la agonie la extaz...si apoi invers pentru ca in prima faza, contrar a ceea ce am citit pe acest forum, nu am simtit nimic pentru acel copil, chiar as putea spune ca nu mi-a placut foarte mult. Dar am continuat...

---

Nici la mine n-a fost dragoste la prima vedere. Citisem ce au scris fetele care gasisera copii, cum au fost sigure ca acela e copilul lor de cand l-au vazut. Si eu asteptam sa am senzatia asta si n-am simtit nimic deosebit. Insa am vazut-o asa mica, avea 3 saptamani, si s-a trezit instinctul matern, am simtit nevoia sa o apar, sa am grija sa nu-i lipseasca nimic, si dupa vreo 2-3 vizite la maternala am stiut ca ea este a noastra.

asteryaro spune:

Tzuni, ce Printesa frumoasa! sa-ti traiasca minunea si, inca o data, jos palaria! Ma bucur din suflet ca ai reusit.

Cristina, mami de Nicolae-Razvan (31.01.2006)

www.dropshots.com/asteryaro
www.dropshots.com/asteryaro1

cons spune:

Eu am stiut de existenta lui inainte de a face actele. Insa am fost asa de hotarata incat totul s-a derulat cu o viteza uimitoare, astfel in 45 de zile, piuitul meu era acasa la el in patut. Bineinteles nu ca copil adoptat ci se afla in plasament. Din prima zi cand l-am vazut am stiut ca el va fi puiutul meu si numai al meu.

catty spune:

Noi ne-am vazut printesa pt prima data in ziua in care am terminat toate actele pt dosarul de adoptie. Pe noi ne-au lasat sa facem o cerere preliminara si apoi sa strangem actele. Luni cand am fost sa ne interesam de acte nu era nici un copil mic adoptabil, actele micutei noastre iesind joia. Vineri cand am definitivat dosarul ne-au trimis sa o vedem. Era 19 noiembrie cand am vazut-o, cu 1 saptamana inainte sa implineasca 1 anisor. Pe 17 decembrie ne-au eliberat atestatul si pe 17 ianuarie am luat-o acasa.

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"