O Poveste
Acum catziva ani am plecat la mare, eram foarte fericita si ma gandeam ce o sa ma mai distrez si cat de bine o sa-mi stea bronzata,eram o cocheta si imi placea la nebunie sa fiu privita si admirata, eram intr-un grup mare de prieteni.
intr-o seara la discoteca pe plaja mi-a ''sarit in ochi'' un tip ''bine'' era imbracat in alb,inalt,bine facut, ce mai.......am intrat imediat in vorba cu el si am aflat ca e neamtz, l-am intrebat unde si-a lasat prietena iar el zambind mi-a raspuns ironic:nu am prietena! ma rog am schimbat adresele de mail si numere de telefon si ne-am dat intalnire a doua zi, dar a doua zi nu ne-am mai intalnit am stat si am asteptat, si am plecat acasa trista era primul baiat care nu-mi dadea atentzie iar pentru mine asta insemna o catastrofa, am asteptat mailuri de la el si telefoane dar nu a venit nimic, imi venea sa mor cat despre cuceririle mele nu mai aveam chef de ele totzi baietzii mi se pareau stersi si nu ma interesau.
la 3 saptamani dupa intalnire am primit un mail in care imi scria ca s-a indragostit de mine si ar vrea sa ma vada, am fost in culmea fericirii in seara aia si n-am s-o uit imi amintesc cum am plecat spre casa si parca zburam as fi vrut sa stau toata noapte afara si sa privesc cerul.
am inceput sa ne intalnim pe Chat si sa ne telefonam si uite asa au trecut 4 luni de zile in care eu eram non stop la net cafe,eram indragostita nebuneste de el si altceva nu ma mai interesa, dupa 4 luni mi-a facut invitatzie si am plecat la el in Stuttgart mi-a parut rau de mama ca am lasat-o acasa,as´fi vrut sa o fac mica si sa o iau cu mine( eu si mama desi suntem 4 copii am o relatzie foarte stransa si o iubesc nespus de mult) am plans mult in autocar cand am plecat dar mi-am revenit la urma si mi-am spus: o sa-l vad!!! o sa-l sarut!! o sa-l imbratzisez deabia asteptam sa ajung la el.
dopa 35 de ore cu autocarul imi venea sa iau campii am ajuns la el obosita moarta si aratam oribil dar éram fericita, cand l-am vazut am ramas socata parca nu era el cel de la telefon cu care statem ore intregi la taclale parca era altcineva dar a trecut repede senimentul asta si l-am luat in bratze m-am simtzit atat de bine la el in bratze nu i-as mai fi dat drumul, au urmat zile pline de tandrezte si romantism eu eram fericita si ma simtzeam in sfarsit femeie, asta se intampla in decembrie, mi-am prelungit viza inca doua luni nu mai vroiam sa plec ma gandeam cu groaza ca o sa plec si nu-l mai vad sau poate isi gaseste alta prietena dar nu a fost asa,am ramas insarcinata in februarie si am fost amandoi fericitzi de vestea ca vine si la noi barza, in martie ne-am casatorit si de atunci sunt fericita alaturi de el nu ne-am certat niciodata si ne potrivim perfect, in octombrie a venit pe lume puiutzul nostru drag CARSTEN, acum are 9 luni si jumatate si e o comoara mica ca o raza de soare cand rade straluceste domnul soare si mai tare iar mie mi se lumineaza sufletul, asta a fost povestea mea........
ps. saptamana viitoare joi vin acasa si in sfarsit dupa 2 ani o s-o vad pe mama si am sa-i aduc cadou un nepotzel sanatos si voinic
Raspunsuri
romana_74 spune:
Foarte emotionanat! Sa va dea Domnul multa fericire si intelegere si sa traiti din plin toate progresele micutului! Sa ne mai tii la curent!
romana
Lauraa spune:
Wow! Bravo Bebelusha! E o poveste super! Ai avut curaj, nu gluma. Sa pleci intr-o vizita si sa te intorci dupa doi ani! Asta da aventura!!!
Sa va iubiti in continuare la fel de mult si sa fiti fericiti impreuna cu bebelushul vostru drag!
Si eu sunt in Stuttgart!
LAURA
Lumy spune:
WAW, Bebelusha !!! Coool !
Adevarul este ca asa trebuie sa si fie dragostea... O scinteie si-un car de nebunie... Multa dragoste si pe viitor ! Bun venit printre mamicile de la !
http://community.webshots.com/user/luminitafeodorov
Lumy
bebelusha_22 spune:
wow,nici nu stiu cum sa va multzumesc la cat de frumos m-atzi primit,imi pare foarte bine ca sunt alaturi de voi.
Mai am 3 zile si vin acasa.....si timpul trece asaaaa de greu, eu deabia astept s-o vad pe mama sunt foarte emotzionata cred ca o sa ma prapadesc de plans
@lauraa: am avut un curaj nebun si am riscat foarte mult,itzi dai seama sa plec de acasa dupa un baiat care deabia il cunosteam(4luni) si sa raman insarcinata, parintzii lui nu au fost prea incantatzi, acum cand ma uit inapoi ma gandesc: daca.........??? inca mai sunt banuita de cate unii ca m-am casatorit din interes, chestia e ca eu nu aveam nici un interes sa ma marit tocmai in germania pentru ca mie acasa imi mergea foarte bine aveam un loc de munca foarte bun o facultate de terminat,familie, prieteni, etc...etc...
am stiut din prima clipa in care mi-am intalnit sotzul ca o sa raman alaturi de el.
acum sunt cam obosita ca am avut multa treaba in casa(incredibil cate dezordine poate face o ''mana de om'')si nu m-a lasat teroristul cu pampers sa dorm azi noapte looooooool
adda spune:
Bine ai venit pe situl cu mamici (si nu numai ), sa-ti traiasca "teroristul cu pampers" si ... LA multi ani!!!
Dragostea e intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si...sa indure orice urmeaza
Elenalove27 spune:
Bine ai venit si sa iti traiasca bebelul...si sa ne mai scri cind ajungi acasa si de ce nu sa ne trimiti si poze
Elena cu burtica si sotul AL
gloop-gloop spune:
M-a emotionat teribil de tare povestea ta . Foarte emotionanta. Si eu am o poveste aproape similara cu a ta. Numai ca eu am ramas insarcinata dupa ce am plecat in Romania si am facut cununia religioasa. Cununia civila o facusem intre timp aici in New York. Iar sotul meu este originar din Bucuresti. dar ruta prin care am ajuns la el si la sufletul lui a fost cam aceeasi. Acum, am o mandrete de fetita cu care suntem tare mandri (4 spre 5 luni) si o dragoste nebuna pentru sotul meu. Inca odata tin sa te felicit si sa stii ca mi-au dat lacrimile cand ti-am citit povestea.
ange spune:
sa fiti fericiti si sa va traiasca baietzelul!
dragoste la prima vedere a fost si la mine
rezultatul: 2 copii superbi!