Nasterea unei stele... numita Stefania

Nasterea unei stele ...numita Stefania!


editez: pentru modificari si corectari.
cand am scris povestea, am scris-o cu cea mai mare graba, de frica parca sa nu uit cumva vreo emotie ceva
si pentru ca, peste o saptamana, fiica mea, va implini 3 ani, mi-a starnit ceva reactii si melancolii...
nu stiu cand au trecut acesti ani..a crescut si ne-a umplut casa de bucurii mereu !!! si as dori sa-i ramana ca amintire, mai frumos scris ca un cadouas pe cand va fi mai mare, sa citeasca !

Sa incep cu inceputul…

Conceperea!

Vroiam acest copilas cu toata inima mea si deja trecuse 4-5 ani si nimic…
Imi zic : "ei, n-am incercat destul… hai sa <muncim mai mult>"…
Vine in sfarsit, dar n-a fost sa fie… (este o poveste trista de care nu vreau sa vorbesc) poate asa a fost sa fie.. si poate nu era cine este acum…cine stie… Cel de Sus.
Oricum nu ne-am lasat.

Am recuperat fortele si am reincercat…
au urmat: multe analize, multe luni de asteptare, precum: multe sperante si multe teste.
Cand eram in pragul de a ne lasa pagubasi, intarzie … zile.." ei, ce sa fie?… simptome nimic;
eram mereu somnoroasa si obosita dar am crezut ca din cauza muncii.

Eram in prima zi de Pasti, cand imi trece inspiratia "sa mai stric un test" ....m-a trezit cu 2 liniutze.
Prima reactie, nu-mi venea sa cred..
a doua: intrasem in panica...
O parte din mine nu credea si o parte , se întreba "..si acum ce trebuie sa fac?"
Tremuram...imi tot repetam "voi fi mamica"
Nu stiam ce-i cu mine.
Imi era frica. De ce? Nustiu, de necunoscut.. pentru ca eu imi doream tare mult.

Sotul meu inca dormea. Eu ma trezisem cu noaptea'n cap.
Il trezesc, ca nu mai puteam astepta, si ii spun: " - Vei fi tatic!"
Si el, foarte linistit, îmi zice:"- Foarte bine!"
Ce înseamna asta? Nici tu entuziasm, o reactie cat de cat de entuziasm, nimic..
Nu ma asteptam la reactia asta. De parca ar fi stiut de inainte si eu ca si cum nu-as fi spus o noutate.

In fine, am trecut peste, am pus pe baza faptului ca e somnoros si stiu ca el de felul lui e calm mereu.
Ce ma asteptam sa imi sara'n brate? Mda, poate ca da.
Orice femeie cred, ca ar vrea, ca prima reactie a viitorului tata sa fie ceva extraordinar, atunci cand ii dai vestea, ca ii porti in pantece "rodul iubiri".

Dupa ce s-a trezit si s-a dezmeticit, bineinteles a "rumegat" stirea, a fost divers.
Am inceput sa vorbim si sa ne facem planuri.
Eram bucurosi, dar un pic si sceptici..

A doua zi, am fost la laboratorul de analize, unde am primit confirmarea: 21 de zile!
Wow...deja maricea bobita mea!
Dar acum incepeam sa ma preocup de altele. Eu sarbatorisem, fumasem si nici nu-mi aduceam aminte, daca nu cumva luasem vreo pastila.In fine, multe ganduri...

Nici nu stiu cum am rezistat pana la 7 saptamani, sa o pot vedea la ecografie.
I-am vazut si auzit inimioara. Batea tare-tare ,si decisa, iar pe ecran am vazut un punctulet mic, mic cat un varf de pix. Dar pulsa!
O emotie ce aveam!!!! nu-mi mai incapeam, dar si frica a venit dupa, sa nu patesc ca cealalta data. Defapt frica, mi-am purtat-o pana in clipa cand nu mi-am vazut-o in brate.
Incepusem sa o las mai moale cu munca, sa ma odihnesc mai mult, sa mananc mult mai sanatos si multe altele..ceea ce poate face o viitoare mamica pentru puiul sau!

Asta a fost primul pas, cu emotiile sale de atunci si bineinteles neinlocuitele dubii si incertete.
Au urmat emotiile primelor miscari si prima ecografie morfofetala, mandria(mea) de a sti ca e "roz".
wow... O fetitza sanatoasa!
ceva probleme pe langa(un fibrom care ar fi putut sa-i dea probleme, daca crestea impreuna cu sarcina) dar...am incercat din rasputeri sa nu ma gandesc decat la bine, ca nu aveam incotro!
Mai apoi , au urmat si greutatile dimensiunilor mele , caci cresteam vazand cu ochii, mai ales pentru ca intrerupsesem orice activitate sportiva si munca fizica de pana atunci.
Si bineinteles au urmat, stresul tuturor intrebarilor lumii: "cand mai nasc?", pentru ca ma vedeau asa crescuta

A fost o sarcina fara probleme. Aparte cateva contractii, pe la 4 luni. Si dat fiind faptul, ca avusem experienta negativa, doctorul a decis sa iau tratament preventiv sa opresc orice activitate si sa stau cat mai linistita, si la pat pana cand trec contractiile. Dupa, puteam face doar plimbari, ca efort.
Daca nu ar fi fost pentru aceste inconveniente care ma tineau "aprinsa", sa-i zic asa, si daca nu ar fi fost pentru "marimea" mea, adica sa se cunoasca kilele, care ma faceau din ce in ce mai greoaie, nici nu as fi zis ca sunt insarcinata.
Trecute contractiile, nu au mai fost nici un fel de probleme.
Totul a decurs frumos pana a venit ziua nasterii. Ea venise,dar fetita ba. Junioara mea nu vroia sa dea nici un semn.

Asa s-au facut 41+ de saptamani, cand am mers la spital sa vad cum e micuta, iar medicii au decis ca ar fi cazul sa-mi provoace nasterea.
Totusi, m-au mai last cateva zile (bineinteles sub ochii lor si super-controlata) poate, poate vine de la sine. Dar n-a vrut.Asa ca, am fost nevoiti sa luam masuri artificiale.
La un moment dat, am simtit cateva contractii nedureroase.
Incet, incet au venit si celelalte contractii cu dureri.Deveneau din ce in ce mai dureroase. Dar eu tot nu aveam dilatatie.
Doctorii si infirmierele incercau sa ma linisteasca , ca eu nu nasc in ziua aia. Venita seara, imi ziceau: " - maine o luam de la capat si daca nu vrea si nu vrea ne gandim serios la cezariana.(dat fiind faptul ca eram aproape in 42 de saptamani)
La inceput nici nu vroiam sa aud, nuu eu trebuie sa reusesc sa nasc natural, asta pana cand nu au devenit durerile groaznice. Dupa mi-o doream eu. Si macar de s-ar fi vazut vr-un semn ca as naste.
Dupa cateva ore in dureri, ma controleaza din nou. Monitoraje peste monitoraje, nimik, totul ok, dilatatie 0.


Mi-aduc aminte ca asistentele incercau sa ma linisteasca
"- Asta e doar inceputul! relaxeaza-te! astea nu’s nimic!
Daca tu crezi ca astea's dureri, imagineaza-ti cum vor fi cele ce vor veni cand incepi sa ai dilatatie ! "
Sa ma relaxez...
Le-am spus : "- e absolut imposibil! sa am dureri mai mari, eu sunt rezistenta la dureri, dar astea pot fi maximul.
Mi-aduc aminte, cum urcam si coboram scarile la maternitate, saream si topaiam pe trepte, ma plimbam intr-una, poate poate.
Eu obosita eram, dar de asteptare sa-mi vad printesa.
La un moment dat, mi-au injectat un antidolorific, ziceau ca macar sa ma linisteasca peste noapte, sa pot dormi si a doua zi, sa am forta sa o iau de la capat.
In fine, vazand ca ei sunt asa hotarati, am incercat sa ma linistesc, zicandu-mi ca daca si asa trebuie sa mai trec inca o zi prin asta, macar sa dorm. Dar de unde? eu incercam sa ma relaxez, dar cum stateam asa linistita intinsa,cum incepeau si mai tare sa ma ia. Nu ma puteam linisti cu nimic, in zadar incercam sa ma amagesc, trebuia sa sar din pat.
I-am implorat sa faca ceva, macar sa vada daca e vreo schimbare.
Ei, convinsi ca nu sunt si ca eu nu voi nastea in noaptea aceea.
Eu mi-o simteam. Totusi, imi trimisesem sotul acasa, daca ei ziceau ca nici urma de travaliu.(sotul meu trebuia sa asiste la nastere)
La insistentele mele, m-au pus din nou la monitoreje... nimic.
Contractii normale si nici macar nu erau regulate, dar cand m-au controlat, deja incepeam sa ma dilatez.
Nu va zic ce fericita devenisem !!!
Aveam dilatatie 2, care in scurt timp a devenit 5 (eu dureri ioc! unde's durerile alea de care vorbeau?)
Ma asteptam sa fie, asa cum au spus ei, muuuult mai rau.
Da’ de unde? eu nu mai aveam dureri!!!
Mi-au zis ca pot anunta sotul sa vina inapoi, doar ca nu se stie cand voi naste. poate dura ceva timp.
Eu asa cum am spus "mi-o simteam", si i-am sus : "- Vino repede ca nasc!
Ce sa mai spun ...
De acasa , pan' la spital cu masina, nu faceam in modul cel mai lent, mai mult de juma' de ora si iote ca n-a prins momentul
Nu a reusit. Eu tare as fi vrut sa fie prezent. Asistentele ma tot intrebau: " - Da de ce vrei tu ca el sa fie prezent?"
" - cum de ce? sa pot si eu sa-i scap macar o injuratura, si sa zic ca e de la dureri, caci nustiu alt motiv mai potrivit, el e perfect si niciodata nu-i pot reprosa nimic"
Si cum spuneam, m-am dilat imediat, nu se stie cand am ajuns la 10.
Ma tot gandesc asa, daca ar fi fost sa-mi faca epidurala, cred ca o strica degeaba, caci eu parca aveam anestezie "de la mine".
Nu pot sti de unde, dar cu siguranta de la Cel de sus.
Socant,curios ,nustiu cum sa-i spun, caci nici nu am realizat. Totul a durat o ora. Sotul, nu a mai avut rost sa intre.In momentul cand el a ajuns, fetita deja iesea
Cred ca a fost o experienta unica si pentru ei, cei de acolo, sa vada asa "fenomen".
Din momentul in care, am inceput sa ma dilat pentru mine, au fost momentele cele mai usoare.
Nici nu mi-am dat seama cand am nascut.
Ei bine, sa nu ma laud degeaba, ca nu e meritul meu ,fiica mea e protagonista si m-a ajutat cel mai mult.
Ea a fost cea care a luptat,impins.
Cred ca zicea: "- daca tot m-ati provocat sa ies, acum scoteti-ma si nu asa, repede!!!"
Cu doar doua impinsaturi si din partea mea "s-a rezolvat" totul.
Asta inseamna,zic eu, sa pornesti la drum deja hotarat!
Dar si eu pe tot parcursul sarcinii, nu mi-a fost deloc frica de nastere ca voi naste greu. Am plecat din capul locului cu ideia asta.
Voi naste usor si asa a fost!
Sincer, sincer mai mult imi era frica de vre'o complicatie, ce stiu eu, sa nu cumva sa ajung la cezariana; ca de rest, barbatoasa am plecat la drum.(mai mult ma gandeam ce voi face dupa; daca ma voi descurca cu micuta, parca nu ma vedeam capabila)

Cel mai mult a durat procedimentul de dupa,curatat si cusut(a fost necesar) dar n-am avut timp sa ma dezmeticesc bine ca mi-au si pus-o pe piept. Ce emotii!!!!!!!!!!!


Nu mai zic cat ma simteam de linistita si deloc obosita si chiar aveam chef de o cafea si o tigara, dar desi eu ma simteam in stare sa fi mers si pe jos in camera, nu m-au lasat.
Dupa ei, dupa nastere esti slabit si m-au dus in scaun.
M-au lasat sa ma odihnesc, dar jur ca eu nu ma simteam deloc obosita.
Mi-au spus ca am avut noroc. Am avut o nastere ,ca la al 3-lea copilas.

Sentimentele si gandurile de dupa, deja nu mi le mai amintesc exact. Toate se adunau si se amestecau si simteam ca explodez de fericire!!! Ma simteam goala pe din'auntru, dar inca nu realizam... Am nascut o fetita!!! Eu? A mea? Wow, am reusit!!!
Cine ar fi crezut? eu una, nu!
Ei, si multe altele, dar important e ca s-a terminat totul cu bine!

Si cum nu reuseam sa adorm, am inceput sa trimit mesaje.


Sa dea Dumnezeu sa fie si celelalte nasteri la fel de usoare!
si urez tuturor gravidutelor o nastere cat mai usoara!

Era frumoasa! Cea mai frumoasa! Minunata!
E copilasul meu cel mult asteptat!!!

Si acum, ma uit la ea cum creste, se face in fiecare zi tot mai frumoasa !!!
Si nu pot sa nu-i multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi, ca mi-a dat-o in grija! e superba si e a mea!!!!!!!!!!

Toate femeile ar trebui sa treaca macar printr-o singura experienta asemanatoare(a da viata unei fiinte - nu se compara cu nimic pe lume! )

Doresc tuturor femeilor , care nu au avut aceasta ocazie, ca Dumnezeu sa le ajute !
sa poata povesti mai departe experienta de neuitat!!


Stefania X2 mami si... junioara " una mamma a tempo pieno...la piů bella cosa"

Ninia81 spune:

Slimatei, FELICITARI pt minunata fetita! Esti o mama adevarat! Bravo!

Ninia
http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/k8fVp2.png

pet.cost2005 spune:

Felicitari, frumoasa poveste! Sa iti traiasca broscuta !!!!

*************************
Petronela si Silvia

IreneCAM spune:

Stefania, f frumos... mamica curajoasa si junioara broscutza.

"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb

ramyteo spune:

Wow Stefi cand am citit parca m-au apucat emotiile si chiar ca esti o norocoasa. Chiar fara dureri? Wow Eu am avut fara pauze din cauza perfuzilor.
Felicitari! Sa fiti sanatoase sa cresca mare si desteapta si sa fie o norocoasa ca mamica
VA pup

si cate o

Teo
Perlute
O viata traita de pe o zi pe alta

Aralia spune:

Frumoasa poveste! Fiecare nastere e un miracol si ca femeie ai sansa sa infaptuiesti acest miracol cu ajutorul lui Dumnezeu. Cum sa refuzi asa o sansa?
Asa de tare ma bucur cand vad ca se nasc copii doriti de parinti!
Stefania!

Alexia Diana
5 Nov. 2007
poze
www.youtube.com/watch?v=fHuyBOXikpM" target="_blank">Alexia in centrul de activitate

katiapam spune:

Slimatei-felicitari!!!!
sa fie sanatoasa brocutzica si ma bucur mult pt voi
e cea mai mare realizare in viata
sa daruiesti o viata e minunat



ticker
mamicŕde GIULIA
mai dire mai

gianina spune:

Felicitari mamico!

Gianina, mami de Simona Andreea (24.07.2003) si Adelina Elena (15.11.2007)

micio spune:

Felicitari....Stefania sa fie sanatoasa si norocosa!

A_Iulia spune:

Bravo mamico! Sa-ti traiasca printesa! Felicitari!

Adina + Olivia Q1.04

mami_papatot spune:

sa iti traiasca fetita cea frumoasa!

Doar 6 saptamani pana cand o vom strange in bratzuca pe
fetitza noastra iubita, Honey Ioana !
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=51be13e67dfb912b27f7f1&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">POVESTE FARA SFARSIT
mami_papatot +34 Honey Bunny
POZICI
Sunt cucoana-n casa mea!
BEBE-N BURTICA