Cum a reactionat sotul cand ai intrat in travaliu

Sunt sigura ca fiecare dintre voi are o poveste . Am sa incep insa cu a mea. La cel mare nu am prea multe de spus m-a dus la spital m-a lasat acolo si a mai venit la mine dimineatza era pe vremea lui ceasca si daca vroia sa ramina tot nu putea dar la cel mic am avut o gramada de peripeti.
Eram numai in luna a 8a si m-a apucat o durere de mijloc ingrozitoare , am stat toata noaptea treaza , nu imi facem probleme ca doar mai aveam o luna de sarcina asa ca nu are rost sa chem doctorul. Am stat si am citit spre dimineatza mai imi trecuse asa ca am mers la somnic. Era duminica sotul meu trebuia sa plece la servici , asa ca inainte sa plece m-a trezit si eu sa vad cum ma mai simt , am fost la toaleta si vad ca sangerasem ups nu-i de bine lasa serviciul fugi repede si adu doctorul , norocul meu ca statea la doua case de noi.Vine sotul meu inapoi acasa si alerga pe scari ca turbatul , il rugam sa-mi aduca geanta pe care o pregatisem pt spital si el tot imi explica ca nu are rost ca sunt abia in 8 luni si uite asa se ducea sus in dormitor , cobora dar tot fara geanta mea .Am uracat si mi-am adus-o singura ca el oricum intrase in panica.Ok eram sigura ca ma ia la spital ca ceva nu era tocmai bine asa ca am asteptat doctorul pregatita .Tipul a venit mi-a zis sa mergem la spital ca nasc deja eram dilatata vre-o 5cm.Acum consoarta trebuia sa duca baiatul cel mare care avea vre-o 4 ani pe atunci la un prieten.Acesta avea un somn foarte aduc si nu l-a auzit . Norocul nostru ca a auzit vecina de palier cu care eram prieteni, explicandu-i situatia a luat baiatul fara nici o problema dar era intirziere in plan.

De cate ori facusem planul cum o sa decurga tot , pe mine ma duce doctorul la spital tu iei baiatul si camera video si vi dupa mine la spital orasul era mititel in 20 de minute mergeai de la cap la coada.
Dar stiti cum e planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ.
Deci eu am plecat de acasa pe la 9.20am ajunge si barbatul la mine intr-un final pe la 10.30 cand ma uit nu vad camera video, era sa mor nu alta . Ii promit ca strang picioarele bine si nu nasc pana nu vine el, dupa mii de insitente cedeaza si fuge repede acasa , se intoarce pe la 11 am inapoi era att de epuizat parca el statea sa nasca fatza lui terminata ma sperie asteptam sa imi zica ca , camera video nu are baterie ca il mancam! Nu, nu aveam baterie multumesc lui dumnezeu si asa la 11 .20 am nascut al doilea baiat.Cu un barbat topit langa mine care a trebuit tot eu sa-i dau curaj!

Luna75 spune:

aici sotii nu au permisiunea sa asiste la nastere,de video/fotografii nici nu se poate vorbi
eu am avut o situatie privilegiata datorita faptului ca el e dr.si i s-a ingaduit sa stea cu mine mai ales ca sala de travaliu este si cel al nasterii (fiecare femeie avand o camera special amenajata in acest sens)
din pacate cand aveam cea mai mare nevoie de el - l-a apucat plansul si a dat bir cu fugitii si nu l-am mai vazut decat dupa nastere

Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.

nikole spune:

Pentru noi, ziua de 3 august 2007 a fost cu siguranta o zi pliiina si de neuitat.
De la ora 9 dimineata si pana seara la ora 22:00, nu am stat nici macar 5 minute locului.Eram deja in sapt 41...
de dimineata am mers pe la ambasada, am urcat/coborat toate scarile ce mi s-au ivit in fata, am mers pe jos distante destul de lungi..tocmai sa-l ajut pe bebe sa coboare, sa nasc odata.
A culminat cu cumparaturile de seara , cand a venit al meu de la munca si cu caratul majoritatii sacoselor de la market pana acasa...vreo 10 minute de mers pe jos.
Toti japonezii se uiatu la noi, mai mult la al meu acuzator...eu gravida cu 4 sacose in mana si el cu doua...si cele mai usurele!
Dar am urmat sfatul medicului...sa merg pe jos, sa ridic greutati, etc etc...
la un moment dat, ajunsi acasa, tocmai ma pregateasm sa fac dus, dau drumul la apa in cada, si ma asez cateva minute langa al meu in pat, sa ne uitam la un inceput de film...
m-am rugat sa nu nasc in seara aceea, eram franta, nu reuseam nici sa ma mai tin pe picioare de oboseala...al meu la fel, dupa 14 ore de munca.
La un moment dat, cum stateam noi in pat,aud o pocnitura, care a venit insotita de o durere crunta si destul de luuunga, careia nu i-am rezistat(m-a luat si pe nepregatite) si am tipat odat' de a sarit al meu din pat speriat, a inceput sa tremure...
am strigat sa-mi aduca un prosop repede, mi se rupsese apa, si ...nu mai dau detalii, stiti banui cam ce inseamna asta...
mi-aduce omul prosopul(soacrei, ca pe ala l-a nimerit)...si vine langa mine...statea in picioare langa pat si se uita la mine...bucuros, cu ochii usor inlacrimati...
i-am spus sa sune la spital, intre timp merg la dus...nu-s ce face ce nu face, cand ies din baie,el era la calculator...deja trimisese 13 mesaje la prietenii din Brasil, sunase pe mama-sa, pe tata-su, tot familionul... era mandru nevoie mare, de para el se pregatea sa nasca...
numai la spital nu sunase.
In cele din urma...imi iau geanta, mergem la banca(era langa bloc), scoatem banii ptr nastere, si merg la spital..imi da moasa o camera , si...asteapta.Al meu mai atipea, cand ma mai auzea gemand, sarea ca ars si ma mai masa pe spate, desi mai rau ma enerva, ma irita fantastic...pana la urma i-am zis sa doarma sa faca ce vrea , dar sa nu ma atinga...s-a cam intristat el, dar s-a supus...a dat drumul la tv si ma privea cu coada ochiului...
la un momet dat,( sa scurtez ca m-am lungit )...merg in sala de nasteri ptr un control, dupa 12 ore de travaliu, dilatatie 1,2 doar!
Ma intorc , mai stau 30 minute, deja nu mai rezistam eram f obosita...al meu merge la moasa si ii spune ca mi se face rau, ma ia cu lesin(exagereri), sa-mi faca neaparat ceva.
Intru iar in sala, imi pune oxigenul la nas, perfuziile, si ma lasa acolo o ora...
dupa o ora si jumate, vin moasele si ...incepem...dilatatie maxima, hai sa incercam sa aducem pe lume pe bebe, imi zic ele.
Grea munca...dupa 2 ore de incercari, nimic, Albastrel nu vroia sa iasa sub nici o forma, contractiile s-au rarit, in fine...si numai ce-l aud pe al meu ca bate destul de violent in usa, ca el vrea sa intre, ca ce se intampla, deja stau de 3 ore acolo.
Moasa ii spune ca nu are voie, iese la el, incearca sa-l lamureasca, n-ai pe cine...
numai il aud ca tipa la moasa, ori ii da un halat si o masca, ori intra asa...femeia intra in sala, ma intreaba daca sunt de acord cu prezenta lui, zic da, ce aveam sa mai fac...
intra barbatelul meu si incepe sa-mi reciteasca din carte...si sa ma invete el pe mine cum trebuie sa respir in momentul expulziei...ba mai mult imi sufla in ceafa, si imi creea o stare de nervi...nu pot exprima in cuvinte, am zis ca-l strang de gat, ii fac ceva...
pana la urma probabil prezenta lui a fost de bun augur, caci de nervi sau mai stiu eu de ce, am impins cu toata puterea ce o mai aveam, si din doua contractii a iesit Albastrel al nostru la lumina...
atunci l-am vazut pe al meu ptr a doua oara de cand suntem impreuna ca si-a facut o mare cruce , si cu ochii umezi l-a sarutat pe Albastrel...
apoi a iesit din sala, si binenteles mandru nevoie mare, deja a chemat tot familionul, si a povestit ve n-spe mii de ori ce a vazut el in sala de nasteri


Nikole,mami lui albastrel

mychydutza spune:

nikole, frumoasa poveste! uitasem cum ai nascut tu......

*mihaela*

alra spune:

eu l-am trimis acasa pe la 10 seara (mi se rupsese apa si eram in spital fara contractii, fara nimic)

pe la 5.30 m-a pus moasa sa il sun sa il chem sa ajute sa imi monteze epidurala (aici barbatii isi tin consoartele fixate sa nu se miste cand baga acul). aveam deja contractii foarte dureroase, insa nu i-am zis ca da pe foc caci stiu ca se zapaceste tare sub stres si urma sa conduca pana la spital. omul meu a inteles ca poa sa mai astepte, asa ca a pus de cafea si sandwichuri si pe la 6 cand am sunat eu isterica el mesteca linistit.

singura grija pe care am avut-o inainte de nastere a fost sa le zic asistentelor sa se asigure ca a mancat ceva de pranz ca sa nu i se faca rau. in sala de nasteri nici el nu mai tine minte daca a fost invitat sau nu, sau daca ar fi avut de ales sa nu asiste, l-au luat pur si simplu pe sus cu tot cu mine. aici toti barbatii asista la nastere, inclusiv la cezariene.

ulterior mi-a zis ca mi-a admirat curajul si faptul ca am fost tot timpul stapana pe situatie (nu ma vazuse inainte de epidurala, hehe)
a fost oricum foarte mandru ca a fost acolo cand a venit fetita pe care si-a dorit-o foarte mult. a zis ca data viitoare face si poze

dulcetica spune:

Eu am avut cezariana si ma saturasem de asteptat sa se declanseze nasterea natural.Doctorul dorea sa faca operatia exact cind BB era la maturitate,numai ca de atitea medicamente de mentinut sarcina nu mai vroia sa iasa.Asa ca la 40 de saptamini si 3 zile s-a decis sa-l scoata pe minunat.In cazul asta mai e relevanta pozitia astrala?
Cind am ajuns la spital viitorul tata a uitat masina deschisa in parcare,dupa citiva pasi l-am intrebat eu daca nu o armeaza,alarma!?!Cind am ajuns la etajul cu sala de operatie il intreb unde-i camera de filmat ,aparatul de fotografiat?
-Ei, lasa asta acum!
Intru in sala ,poc imi face anestezia ,am picat imediat si n-am mai apucat sa-i atrag atentia doctorului "ochii din cap si Rares"...si ma trezesc post operator si intreb ametita:e normal,i-ai dat la mina a doua,cit a fost scorul Apgar?

Lemoni spune:

Ce barbati dulcici avem.Mai ales al tau Nikole mai distrat enorm.