noaptea dintre azi si maine
Raspunsuri - Pagina 5
Elise spune:
da, imi pare rau ca nu l-am cunoscut pe L. in alt context - eventual in alta viata... Atit.
In rest, nu. In rest, sint doar zapacita, dar incep sa ma dezmeticesc.
Elise & BBLisa
ladyJ spune:
quote:
Originally posted by Elise
da, imi pare rau ca nu l-am cunoscut pe L. in alt context - eventual in alta viata... Atit.
In rest, nu. In rest, sint doar zapacita, dar incep sa ma dezmeticesc.
Elise & BBLisa
Elise,daca vrei sa-mi spui,spune-mi,daca nu ,nu.Imi cer scuze daca ti se pare ca intru cu bocancii in povestea ta,chiar nu vreau asta.Doresc doar sa scrii,sa dai totul(ce poti da) afara din tine,sa inlaturi intrebarile,nesiguranta.
De ce,dar chiar de ce nu se putea continua relatia cu L?De ce spui ca ar fi plecat el,daca nu plecai tu?Tu il iubesti pe L?
annnna35 spune:
quote:
Originally posted by Elise
Am ajuns la ziua de ieri, mai exact noaptea de ieri, in care, cu o expresie de drogata in sevraj, am ciocnit calm si elegant un pahar de vin rosu. Era un pahar de cristal, fin, dragut, cu picior. Tin minte detaliul pentru ca ma straduiam sa il tin drept, sa nu se vada ca imi tremura mina...si sa nu-l string cit sa il sparg... desi l-as fi infipt direct in vena, dar trebuia sa fiu o doamna.... Mi-as fi dat jumatate de viata ca macar pentru citeva secunde sa imi dispara undeva in neant TOATE amintirile din ultimul an. Sau sa le fac SA TACA. Urlau in toata fiinta mea, si totusi eu stateam acolo, cu o masca impeturbabila, si ii explicam ca o sa ma impac cu sotul meu si sa traim fericiti pina la adinci batrineti.
Daca ar fi sa sumarizez aceasta relatie, as spune ca a fost VIOLENTA. Si atit. Mi-a scapat de sub control. M-am implicat mai mult decit as fi vrut, m-am impiedecat in propriile minciuni pina la punctul in care n-am mai avut de ales, n-am fost sincera cu el nici macar un moment, i-am spus tot ce vroia sa auda si am facut tot ce am putut sa dispar eu, sau sa dispara el, pentru ca ma speria.
A avut o influenta ciudata si nefasta asupra mea, aveam o nevoie disperata sa il vad - sa il vad si atit. Si uram aceasta nevoie, si ma simteam ca o insecta proasta care alearga spre lumina, fara sa stie ca lumina arde, sau fara sa-i pese... Nimic din ce am trait in aceste luni n-a fost cerebral. Si nimic n-a fost asa cum as fi dorit sa fie.
Am iesit din restaurant, mi-a deschis portiera, m-am urcat in masina mea proaspat polishata, i-am mai aruncat un zimbet de complezenta.
A inchis portiera.
S-a intors.
A plecat.
In acel moment m-am prabusit.
Am plins in hohote jumatate de ora. Am plins cu sughituri, ca un copil, blestemindu-mi soarta, viata, anii, faptul ca m-am nascut femeie si toate neamurile care au contribuit la mostenirea mea genetica de rahat care m-a adus in punctul asta... Nu plingeam DUPA el. Era o descarcare nervoasa. Dupa jumatate de ora, am iesit din masina si am plecat acasa pe jos. N-as fi putut sa conduc, simteam nevoia sa merg, sa fac pas dupa pas, sa fumez tigara dupa tigara, sa ma pierd in multime, sa dispar, sa ma volatizez.
...prea mult seamana ce ai scris tu aici cu ce am facut eu azi, ca sa nu te citez. Si pe cuvant ca m-am gandit un pic la tine cand am luat hotararea, citisem subiectul de cand a aparut. Ai exprimat atat de bine ce am simtit si eu, sufletul sfasiat in timp ce buzele zambeau, plecarea pe drumuri fara tinta, tigarile. A fost o relatie pe care eu am numit-o azi de "neiubire", am simtit ca nu sunt si nu pot fi iubita vreodata de omul asta si am hotarat sa renunt. El nici n-a stiut si n-o sa stie ca mi-as fi dorit sa ma iubeasca... Si atunci..am hotarat sa las "neiubirea" sa plece...sa ma lase cu vantul rece de afara suierand si la mine in suflet, cu speranta ca...ma va iubi altcineva intr-o zi si ..ca o sa am ce sa-i mai ofer.
Numai bine, Elise, esti o femeie curajoasa. Si multumesc pentru "incurajarile" tale indirecte!
Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Mariaa spune:
quote:
Originally posted by Elise
da, imi pare rau ca nu l-am cunoscut pe L. in alt context - eventual in alta viata... Atit.
o prietena imi spunea odata asa:
chestia asta e ca si cum intr-o zi maninci o prajitura buna. da' buna de tot!
a doua zi te trezesti si trebuie sa 'uiti' ca ai mancat-o!
insa cu gustul ei iti vei ramane toata viata.
pentru Emma
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=1" target="_blank"> Agonie si Extaz, Lyme
noi, impreuna
"Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul! " by Doris
bobocel_07 spune:
Nici mie nu mi-a venit sa cred cand ti-am citit postarea.Intotdeauna te-am admirat pentru curajul si puterea de a trece peste multe lucruri.As vrea sa fiu si eu ca tine te invidiez pentru curajul tau de a lasa totul in urma si de a lua-o de la capat.As vrea si eu sa las totul in urma dar imi lipseste curajul.Vei trece peste toate atata timp cat o ai pe BBLisa langa tine, ea este un motiv suficient pentru a merge mai departe.Pupici si iti doresc sa treci peste toate cu bine.
alexia_07
Nerantula spune:
Elise, si eu sunt una dintre cele care 'sorbeam postarile tale', inteligente, sincere, directe, armonioase, umane, care reuseau atat de bine sa puna in cuvinte sentimente pe care multe dintre noi le pastram in cotloane de suflet, dar nu stim sa le rostim, sa le eliberam. Din cand in cand intram pe blog sa vad ce ai mai scris, cu aceeasi dorinta de a te intampina pe care o am cu o alta buna 'voce' a sufletului meu, care aduce cam acelasi ecou: Alice Nastase. Te-am admirat, te-am inteles, te-am cautat, te-am asteptat ... insa trebuie sa spun, ca multe care au spus deja, ca m-a intrigat cu un lucru intotdeauna: cum ai ramas atata vreme intr-o relatie care nu te ridica nici un deget, care te consuma, fara sa te provoace, care te traia, fara sa o traiesti, care te limita.
Mi-am spus ca perspectiva mea e incompleta, ca esenta acestei relatii e numai intre voi doi si ca eu nu am acces la ea, ca trebuie sa existe acel unic acolo care ramane nespus in cuvinte ... si stiti voi care; n-am considerat-o niciodata o slabiciune.
Acum, cu lacrimile siroind pe obraz de emotie, ma simt usurata! Nu stiu daca asta trebuia sa faci, nu e treaba mea sa apreciez, dar asta imi doream eu pentru Elise pe care o cunosteam pe forum.
Pentru Elise cea reala: sunt absolut convinsa ca viata ta cea mai frumoasa va incepe cu aceasta primavara, sa fiti fericite, pentru ca meritati din plin pentru forta cu care traiti aceasta viata, tu si Bebelisa ta!
Si mai am o imensa rugaminte: ramai si cu noi, forumistele, oriunde pasii tasi se vor indrepta!
10+
Liniuta noastra
larissa_79 spune:
Elise, complicat! Si am avut un feeling legat de postarile tale. Reiesea clar ca nu ai o casatorie fericita si mai reiesea ca oricand ai fi dispusa sa iubesti din nou. De fapt chiar iubeai!
Eu sunt sigura ca apele se vor linisti intr-un fel sau altul!
Bblisa e alaturi de tine si asta e cel mai important lucru. Iti va da puteri...aripi!
Larisa si Alexia (13 iulie 2006)
http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/
www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!
Elise spune:
ladyJ,
L e casatorit, eu casatorita - ma rog, pseudocasatorita, dar el n-a stiut asta. Pentru ca eu i-am spus ce a vrut sa auda, si ce vroia sa auda era ca toate lucrurile merg bine acasa.
Ne-am trezit implicati intr-o poveste la care nu ne asteptam. Nu ma asteptam nici eu, nu se astepta nici el.
Mi-a spus din start ca nu vrea sa imi faca rau, mai bine punem punct. Pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, frinturi de zile nu vor mai fi suficiente pentru unul dintre noi.
A fost momentul decisiv - in care el a incercat sa gindeasca in perspectiva. Si a facut un pas inapoi. Iar eu am facut un pas inainte.Si i-am spus, zimbind, ca din partea mea nu e nici o problema.Ma cunosc. Nu dramatizez, nu sufar, nu am 16 ani.
In situatia asta, si in situatia in care el a vazut ca oricum m-am implicat mai mult decit e cazul, pot sa ii spun ca sint in prag de divort?
Si pot sa ii spun si ca nimic din ce stia despre mine nu era adevarat? Ca am jucat un rol doar asa, ca sa il mai vad inca o zi? Si inca o zi? Si ca nu m-am intilnit cu el la ore tirzii, desi statea in masina in fata blocului si incerca sa ma convinga, ca sa ii dau impresia ca am un barbat acasa - de fapt, n-aveam?
Si ca nu-i raspundeam la telefon, stateam si ma holbam la ecram, din acelasi motiv?
Si ca n-am putut merge impreuna nicaieri, in nici un weekend, nu pentru ca i-as fi dat de banuit vreunui barbat ipotetic, ci pentru ca i-as fi dat de banuit lui?
Si ca n-am vrut sa stie ca nu accept niste reguli pe care am spus ca le accept, si ca n-am vrut sa stie ca ma indrept tinta spre ce m-a rugat el sa nu ma indrept?
Si ca, da, depind de el, ma agat de el, si asta am facut in tot timpul asta, dar n-am vrut sa stie?
Sau sa mint in continuare?
Cind deja ce ii spun lui nu mai are absolut nici o legatura cu realitatea?
Cind o sa am alt nume si alt domiciliu, o sa ajung sa ii spun ca ma cheama altfel, si sa ma lase cu masina in fata altui bloc, si dupa ce pleaca sa iau metroul sa ma duc acasa? Si sa fac pe indiferenta, ca sa nu isi dea seama cit ma dau eu cu capul de pereti?
Sau... ce sa mai fac, de la punctul asta?
Da, il iubesc, dar l-am mintit cit cuprinde, am ajuns exact unde a prevazut el: sufar ca proasta, nu as putea decit sa prelungesc un episod care doare mai mult decit vindeca. Nu e vina lui, e vina mea - daca stiam ca sint pe un teren instabil, nu trebuia sa las lucrurile sa ia amploare.
Elise & BBLisa
MissParker spune:
Nu stiu cine a mutat subiectul de la bloguri, dar bine a facut, altfel nu dadeam de el si nu aveam azi ocazia sa plang si sa rad: sa plang mai intai, identificandu-ma cu toata suferinta ta (acumulata in atata timp si care trebuia sa explodeze odata!!) si apoi sa rad de fericire ca ai luat cea mai buna decizie pentru tine!!
Stiu ca ai luat cea mai buna hotarare, pentru ca si eu sunt Scorpion, si eu am trait ani de zile intr-o relatie de compromis, in care ma faceam ca sunt fericita (fara sa realizez ca nu eram - tu esti mult mai lucida decat am putut fi eu si tocmai de-aia ma miram ca inca mai rezisti!), si eu am avut o relatie lunga in care nu eram eu, in care ofeream fara sa primesc si ma faceam ca nu vad acest lucru, in care orice echilibru era distrus si criteriile de supravietuire erau impuse de constient: "pai te-a luat cand erai azilanta, nu bea, nu fumeaza, are servici, ajuta in casa, nu se opune sa trimiti bani in Romania, e politicos si civilizat" si alte variatiuni pe aceeasi tema jalnica a mediocritatii si a resemnarii.
Imi amintesc de reactia mamei mele, cand - la cateva luni dupa despartirea de Manfred - l-am cunoscut pe Bogdan: "Da, dar Manfred era mai dragut" Cam asa si comentariile celor din jurul tau referitor la deciziile "aproape sinucigase". Ai incredere in propriile tale criterii, caci cu tine insati vei trai o viata intreaga de acum incolo!
Dupa parerea mea, si cu L. ai luat decizia buna. Ar fi fost poate un pansament bun, o perioada, dar mai e nevoie de ceva timp ca sa se cristalizeze si sa se manifeste adevaratele tale nevoi emotionale. Vei vedea la momentul potrivit daca ar fi fost el sau un altul sau poate nici unul.
Stiu ca unii vor spune ca la spartul targului multi viteji se arata, dar cred ca ne cunoastem virtual destul de bine incat tu ma vei crede. Am avut in ultimele 6 luni mai multe impulsuri de a-ti scrie PM-uri in care - cum ma ironizeaza unii - sa te psihanalizez putin, sa-ti scriu ce simteam eu in ce priveste relatia ta (din multe postari ale tale parca revedeam cu ochii mintii relatia mea cu fostul sot), sa-ti scriu ca TU ai puterea si forta interioara si luciditatea si maturitatea sa te rupi cu de la tine putere si sa te implor s-o faci (eu am fost presata si de imprejurari, dupa ce descoperisem ca musiu experimenta cu cocaina, ca frecventa bordeluri etc.), voiam sa-ti scriu ca te simt ca pe o sora de suferinta care nu merita viata searbada pe care o duce, ca ma doare sa vad cum te multumesti cu firimituri si ca e pacat, fiindca - spre deosebire de majoritatea celor cu mentalitatea victimei eterne - TU esti altfel, am simtit asta dintotdeauna si te-am admirat cum nu-ti poti imagina. Apoi am decis sa tac si sa am incredere ca in viitor, candva, vei reusi sa faci ceea ce ai facut pe acest 29 de februarie memorabil.
Am ras si m-am bucurat din toata inima pentru tine, pentru actiunea de eliberare a sufletului tau!! Daca m-ar lasa pepenasul asta pe care-l port acum in burtica, zau ca as face un dans din ala dracesc, à la Zorba, de fericire ca am citit postarea ta.
Neamtul are o vorba inteligenta: "Wachstum ist schmerzhaft", adica orice dezvoltare personala este dureroasa, deoarece numai experientele negative pe care suntem capabili sa le initiem si sa le gestionam in mod matur ne ajuta sa ne dezvoltam potentialul uman, sa mai urcam o treapta de constientizare.
Te imbratisez din toata inima si ... you made my day!! Ce noroc ca te-ai hotarat sa dai noroc cu ca sa pot sa ma alatur si eu celor care vor bea un pahar in cinstea primaverii care sunt sigura ca va veni in viata ta si iti va aduce fericirea pe care o meriti!
Sa ne traiesti, ca ne trebuiesti!!
Felicia 23+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
coltofeanu spune:
"A fost momentul decisiv - in care el a incercat sa gindeasca in perspectiva. Si a facut un pas inapoi. Iar eu am facut un pas inainte.Si i-am spus, zimbind, ca din partea mea nu e nici o problema.Ma cunosc. Nu dramatizez, nu sufar, nu am 16 ani."
Si toate astea pentru un strop de fericire, o amagire....
Elise ai facut atatea compromisuri, ai fost un actor care a jucat un rol doar pentru a primi ca recompensa o picatura de dragoste pentru ca aveai atata nevoie de ea. Sunt sigura ca acel barbat ( L) nici nu merita atentia ta, dar a fost mai puternica dorinta ta de iubi si a fii iubita.
Tu esti mult mai desteapta ca sa te multumesti doar cu jumatati de masura...
.. esti puternica si curajoasa... si dupa parerea mea ai luat deciziile corecte.