Pozele vorbesc
Raspunsuri - Pagina 4
Happy_in_TO spune:
MissParker, despre voi era vorba in exemplul meu (tu si Bogdan!) iar acum, dupa ce am vazut si celelalte poze ale tale nu pot face altceva decit sa ma minuntez si mai mult!... Multumesc ca ai postat si ca impartasesti din experientele tale! 
O adunatura de intimplari m-a facut sa ma gindesc la chestia cu pozele care vorbesc...
Faptul ca am fost la un pozar de unde am ridicat niste poze facute la gradinita fetitei mele prin Ocombrie cred dar pe care am tot aminat in fiecare saptamina sa le ridic desi erau deja platite de atunci. Deci am fost saptamina trecuta pentru ca am iesit de la munca mai devreme. Si acolo, in atelierul acela am vazut mai multe poze de cununie. Era aglomerat un pic, isi faceau unii poze de pasaport iar eu ma uitam curioasa la portretele de cununie... Wow... parca vorbeau!
Apoi faptul ca am cautat niste acte si am dat de o cutie mare si prafuita cu poze. Am stat ore in sir si m-am uitat mirata prin ele, le-am luat in ordine cronologica si atunci am vazut ca ruptura era acolo, in poze, inainte ca ea sa apara sau sa fie constientizata de mine...
Am vazut albumul altei fete de aici, care trece printr-o perioada grea, cu sotul care a plecat de acasa. si ... wow... se vedea si acolo acea ruptura, el cu privirea afara din cadru, zimbitor dar absent totodata.
De aceea m-am gindit ca este interesant de vazut in poze ceea ce nu suntem in stare sa vedem in relatie, in noi.
A_Iulia spune:
Offtopic: Vreau si eu sa o felicit pe Miss Parker pentru ca se potriveste minunat cu sotul ei. Un cuplu foarte reusit! Felicitari!
Adina + Olivia Q1.04
Rufus spune:
Mi-a placut ideea cu cercetatul pozelor, insa nu m-am decis daca nu cumva sunt subiectiv. Si apoi, in poze, (aproape) toti zambim, sa dea bine...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
Cristina_A spune:
Miss Parker, incepusem sa citesc acest subiect acum doua zile seara si de-aici am intrat pe albumul tau. Iti marturisesc ca m-a apucat 12 noaptea tot uitandu-ma la poze, atat am fost de uimita de ceea ce vedeam.
Am vazut totul: tristetea, suferinta fara sfarsit, perfectionismul de mai tarziu... Apoi momentul de cotitura, in care destinul si-a schimbat directia si pe chipul tau se vad fericirea, vitalitatea, frumusetea (da!), increderea in sine.
Nu numai ca diferenta este enorma, dar parca odata cu fericirea s-a dezvaluit intr-un fel adevaratul chip al Feliciei.
Sunt curioasa oare cum o arata adevaratul meu chip? Am speranta ca voi afla intr-o buna zi. Chiar cred asa.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************
Elise spune:
da, socanta diferenta intre fotografii :)
Mai ales ca si cele "before" sint facute la modul "smile!"- si degeaba, se vede masca....
Elise & BBLisa
MissParker spune:
ariel_7000, chiar ca inainte fusesem omida 
si ce e mai trist este ca mai ales in interior eram asa si nici nu realizam... De aceea lupt din rasputeri pe forumul asta, ca sa conving cat mai multe femei sa nu ramana in situatii de compromis, sa constientizeze cand sunt nefericite, tocmai pentru ca eu la vremea respectiva nu am putut... 
Cronologic a fost asa: mai intai a venit despartirea de Manfred, provocata indirect de el si executata direct de mine. Dupa aceea au trecut cateva luni in care eram convinsa ca voi imbatrani singura, asa de scarbita eram de toti barbatii... Cand l-am cunoscut pe Bogdan, el nu a fost genul meu si eu nu am fost genul lui. Deci apropierea initiala nu s-a facut pe criterii hormonale. Ne-am apropiat ca oameni, ne-am deschis sufletele unul fata de celalalt, am avut de depasit si niste crize datorita faptului ca tipa care-l introdusese pe el in grupul nostru l-a placut si ea (in ciuda diferentei de varsta de 14 ani - ea avea 41 de ani si el 27 pe vremea aceea), mai fusese si o alta 'candidata', care insa a renuntat din prietenie fata de mine, deci ne-am cam "batut" pe el 
si eu l-am castigat - zice el - prin onestitate, lipsa de strategii si prin faptul ca m-am aratat exact asa cum eram.
Pe scurt, am avut ocazia sa ne cunoastem caracterul inainte de a putea spune ca ne-am indragostit unul de celalalt. Iar metamorfoza mea s-a petrecut in decurs de cateva luni dupa ce l-am cunoscut pe Bogdan. Practic, iubirea lui a aprins lumina in sufletul meu.
Dahriana, nu pot sa spun cu siguranta ca eram "vindecata" de Manfred cand m-am indragostit de Bogdan, dar cert este ca prima poveste era definitiv incheiata, nu am trecut dintr-una intr-alta. Ba chiar m-am amuzat sa constat ca mi-am intalnit iubirea vietii mele intr-o perioada cand nu mai voiam sa am de-a face cu barbatii, nu mai speram nimic, nu mai asteptam nimic, nici nu ma mai gandeam la asa ceva... Si inca ceva: Bogdan era pe atunci orice altceva, dar nu genul de barbat de care ma indragosteam eu. Ba daca mi-ar fi spus cineva inainte ca voi iubi un barbat cu chelie, cu buze subtiri si cracanat, i-as fi ras in fata si i-as fi spus: "No way, Jose". La fel, nici eu pentru el nu am fost la inceput genul de femeie care sa-l dea pe spate (cam teapana, complexata, usor lipsita de feminitate, ochelarista, genul "profesoara", feminista inraita etc.). Si totusi... si totusi... sufletele s-au gasit!
Happy_in_To, pune si tu niste poze de-ale tale mai edificatoare, spre analiza, ca nu vreau sa monopolizez subiectul, chiar daca mi-am dat seama din prima ta postare ca s-ar putea sa fie vorba de albumul meu 
M-as bucura ca experientele mele sa fie luate de exemplu si mi-as dori ca toate femeile sa-si gaseasca jumatatea lor.
Rufus si Elise au mare dreptate, cei mai multi oameni zambesc in poze ca sa dea bine, dar Elise a identificat perfect existenta acelui zambet-masca, pe care voiam dealtfel sa-l evidentiez si eu. Daca stii cum sa privesti, poti vedea si dincolo de un zambet daca un om e cu adevarat fericit sau nefericit. Numai ca majoritatea nu vor sa stie.
Inainte, cand ma uitam la pozele in care zambeam (ca de, nu trebuia sa stie nimeni ce era cu adevarat in sufletul meu), as fi jurat chiar ca eram fericita.
Cristina_A, ai mare dreptate: perfectionismul ala cretin nu-mi dadea voie sa admit nici fata de mine insami cat eram de nefericita. Tocmai in asta consta tragedia atunci cand ne mintim pe noi insine. Ti-am vazut pozele si esti o draguta, ai privire calda, dar recunosc acolo si mult potential de inflorire; iti doresc din suflet sa se intample asta.
Hai, cine mai baga poze?
Felicia 
24+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Elise spune:
MissParker,
eu zic ca am spirit de observatie in ce priveste alura, postura, mimica, etc., am exersat in timp. Insa n-am vazut prea multe cazuri in care diferenta sa fie atit de elocventa. E drept ca banuiesc ca ai si triat pozele, le-ai ales pe cele mai reprezentative, dar nu stiu cite sute de mii ti-ar fi trebuit ca sa fie atit de clara concluzia.
Ce mi s-a parut ciudat... in cele "before" este o anumita indirjire, parca infruntai fotograful - ceva de genul 
. Mie mi se pare ca degaja ostilitate. Poate mi se pare mie. Sint pozele unei doamne ostile si crispate, pe care eu n-as avea curajul sa o intreb cit e ceasul.
Iar in ultimele e clara relaxarea.
Desi (nu te supara pe mine, eu asa vad ) pina la cele de la 38 este si o urma de uimire... sau de nesiguranta.
Abia in ultimele poze se citeste implinirea sufleteasca. Pina atunci, deci pina la 38, pare sa fi durat totusi procesul de dobindire a unor certitudini. Corecteaza-ma daca spun prostii.
Iar diferenta de ani... mmm, ciudat, eu as spune ca e invers, daca n-ar fi virsta marcata la fiecare poza.Iar cea mai trista... este de cind erai fetita. 
PS: m-am uitat prin pozele mele si am descoperit - abia acum - o chestie ciudata... in nici una n-am privirea "la vedere"- sau am ochelari de soare, sau ma uit in alta parte, etc.... In absolut nici una nu ma holbez si eu ca tot omul la camera!
Elise & BBLisa
monixy spune:
on topic : pe langa analiza propriei relatii de cuplu , poate fi interesant si analiza fotografica a relatiei parintilor , cine stie ce revelatii mai apar !
off topic : Miss Parker ai inflorit foarte frumos , multe fericiri sa lase urme in viata ta si a celor dragi !; pun pariu ca mama ta n-a fost niciodata atat de fericita (nu e o justificare , e doar o explicatie a comportamentului).
Mariaa spune:
de cand s-a postat subiectul am tot vrut sa ma uit si eu peste pozele din urma. ale noastre. am tot amanat de frica ca o sa descopar ceva ce e in contradictie cu ce simtim acum.
usurarea mea a fost sa vad corpurile relaxate, noi drepti,tinuti de mana, de dupa umeri, nu inclinati intr-o parte sau alta, ochii fix la aparat insa niste ochi tristi. amandoi. in toate pozele.
stiu si motivul tristetii insa in cotidian am reusit sa trecem peste el dar nu credeam ca-l voi vedea, acolo, in poze.
MissParker, cred ca poti sa-ti pui titulatura Madame Butterfly 
pentru Emma
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=1" target="_blank"> Agonie si Extaz, Lyme
noi, impreuna
"Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul! " by Doris
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Elise
Ce mi s-a parut ciudat... in cele "before" este o anumita indirjire, parca infruntai fotograful - ceva de genul
Bine-ar fi fost sa fie macar ostilitate, asta ar fi insemnat incredere in mine sau sa-i zicem un fel de aroganta, superioritate etc. Dar era mai mult crispare, nesiguranta si o incercare disperata de a parea mai tare decat eram pe dinauntru. Masca, ce vrei...
Ah, si majoritatea imi spuneau, dupa ce ma cunosteau mai bine, ca la inceput bagam spaima in ei cu privirea de profesoara care era pe cale sa-i lase repetenti.
Tot un mecanism de aparare era si ala, nu cumva sa-mi vada careva in suflet si sa ma vada cat de vulnerabila eram in realitate. Intre timp am invatat ca - din ce te deschizi mai mult - din aia oferi mai putina suprafata de atac si din aia creste probabilitatea ca vei gasi multi oameni cu care sa poti comunica de la suflet la suflet. Chiar citeam de curand intr-o carte tare draguta o chestie care mi-a placut mult: "Cuvintele sunt ferestre sau ziduri". quote:
Iar in ultimele e clara relaxarea.
Desi (nu te supara pe mine, eu asa vad ) pina la cele de la 38 este si o urma de uimire... sau de nesiguranta.
Abia in ultimele poze se citeste implinirea sufleteasca. Pina atunci, deci pina la 38, pare sa fi durat totusi procesul de dobindire a unor certitudini. Corecteaza-ma daca spun prostii.
Iar diferenta de ani... mmm, ciudat, eu as spune ca e invers, daca n-ar fi virsta marcata la fiecare poza.Iar cea mai trista... este de cind erai fetita.
Era nesiguranta, categoric. Complexe ... cat cuprinde. Iar procesul de dobandire a certitudinilor a inceput datorita aparitiei lui Bogdan in viata mea, dar s-a desfasurat in primul rand datorita terapiei. Iar apogeul este ... Daviducul pe care-l astept acum numarand zilele si orele
quote:
PS: m-am uitat prin pozele mele si am descoperit - abia acum - o chestie ciudata... in nici una n-am privirea "la vedere"- sau am ochelari de soare, sau ma uit in alta parte, etc.... In absolut nici una nu ma holbez si eu ca tot omul la camera!
Ce concluzii tragi de aici? Ca poate te-ai fi simtit "descoperita" (in sensul de naked) daca ai fi privit in camera? Ceva-ceva e acolo... poate o intentie de evadare, poate dorinta de a te face oarecum invizibila si de a nu iesi in evidenta cu nimic, sau tu ce crezi?
Hai, pui si tu niste poze?
Felicia 24+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE