dezamagirea in cuplu

Nu am reusit sa inteleg nici pina acum de ce facem altora ce noua nu ne ar place sa ne faca altul!Cred ca este si ma grav cind siuatii de genul asta se intimpla intr o familie unde lucrurile ar tebui sa fie clare.Sunt multe semne de intrebare retorice.Am mai scris despre mine si unii dintre voi i mi cunoasteti situatia.Sotul meu a trecut printr o situatie f. neplacuta la servici i s a comis o nedreptate.Ce am facut eu?L am sustinut sa depaseasca momentul cu toata intelegerea si dragostea mea chiar daca de multe ori in ultimii 3 ani eu si copilul meu am avut de suferit din pricina slujbei lui.Acum urma sa plec si eu de acasa la un job temporar urmiand ca sotul meu sa ma ajute cu copilul nostru.Dupa discutii multe legate de cum vom actiona in aceasta perioada,cu 4 zile innainte vine acasa si mi spune ca i s a ivit o afacere buna cu succese in viitor si ca pentru asta trebuie sa plece in italia exact in perioada in care trebuia sa ma inlocuiasca.Nu cred ca mai trebuie spus mai mult de atit.M am trezit din nou singura cu copilul pe care l am facut impreuna incercind sa ma descurc singura sa nu dezamagesc pe altul cum am fist eu dezamagita.Ma voi descurca,dar ma intreb oare m ai am nevoie de un astfel de partener?Astept parerile voastre si vreau sa stiti ca ma doare atit de tare sufletul incit mi e greu sa discut acest subiect,mi a fost mai usor sa va scriu voua.

Oliv75 spune:

Cu totii credem ca muncim mai mult decat cei de langa noi poate asa e sau doar ni se pare, cert e ca atunci cand regulile de convietuire nu par sa mai vina de la sine, ar trebui stabilite cu creionul pe hartie, discutate si aprobate, ca sa nu mai existe loc de interpretari. Daca accepti n compromisuri, intr-adevar esti de condamnat daca nu-l accepti si pe n+1. E prea mult spus daca mai ai sau nu nevoie de acest partener, ca doar nu-ti era partener de afaceri care nu a fost fairplay la un moment dat. Poate ca problemele voastre sunt mai ample si trebuie discutat si rediscutat rolul fiecaruia in familie.

adi_dalma spune:

Nu cred ca este normal cum procedeaza dar eu as incerca sa privesc lucrurile si altfel... poate prin noua afacere vrea sa se revanseze in fata voastra.. poate spera ca vor veni bani si va vor asigura un trai mai bun? nu stiu ....

oanademunck spune:

ernestine, pamantul e plin de egoisti!si poti sta cu cineva o viatza sub acelasi acoperis fara sa cunosti persoana respectiva. uneori la 'de ce-'uri e bine sa le raspunzi si atat sa nu el lasi sa se inmulteasca si sa iti devina propria viata o intrebare. Vezi mai degraba punctul urmator pe lista decat sa iei lista de la capat
bafta!

alessia105 spune:

ernestine sincer din cate spui tu eu cred ca intre voi nu exista nici un fel de comunicare ... adica tu il asculti pe el ..il ajuti cand se poate ..dar nu ii spui ceea ce simti ...ce te face sa simti slujba lui ..actiunea lui ..sau neimplicarea lui , iar el face ce vrea muschiu' lui tocmai ptr ca crede ca iti e indiferent .(Scuze dar asta imi inspira textul topicului tau )
Spre ex : l-ai intrebat ce ar trebui sa faci cu copilu' in perioda respectiva? Ati incercat IMPREUNA sa gasiti o solutie? Sau ai incercat sa il cooptezi in gasirea unei solutii? sau el a zis " Plec in Italia" si tu ai strambat din nas (la propriu) si fara nici un cuvant te-ai apucat sa speli vasele gandindute ce o sa faci cu copilu ,unde sa il duci , la cine , oare cum o sa fie etc etc etc ?
Sicer o plecare in Italia ar trebui sa fie problema a 2 oameni care se numesc cuplu ,nu a unuia singur ..oricat de egoist ar fi sau workoolic mi se pare o decizie de luat in 2 ...si ok e ff egoist face numai ce vrea el ..dar oare tu nu ai chiar nici un cuvant de spus????
Deci pe cine esti mai dezamagita pe el sau pe tine? sau pe amandoi?
Scuze ca is asa de transanta ...dar eu consider ca intr-un cuplu este format din 2 persoane ... iar cand ceva nu merge nu este vina exclusiva a unuia ,ci e vina amandoura si atata vreme cat nu intelegi toate cauzele nu ai cum sa gasesti cea mai buna solutie.

----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman

Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu

O parte din mine

betiana spune:

Sunt de aceeasi parere cu alessia.O decizie se ia in cuplu impreuna.Numai ca intre voi exista o bariera in comunicare.Sunteti intr-un impas afectiv.Un cuplu inseamna parteneri afectivi, motivati sa-si creeze un viitor .O astfel de relatie ar trebui sa stea sub semnul celor trei de R : respect pentru sine, respect pentru celalalt si responsabilitate.Invata sa-l asculti ! Invata-l sa te asculte! Incercati sa fiti responsabili pentru ca la mijloc este si un copil

ernestine spune:

Multumesc pentru raspunsurile voastre.Situatia este din ce in ce mai rea,nu este constient de gresala facuta.Eu ma gindesc serios la un divort iar lui i se pare o timpenie.Probabil si voi ve ti crede la fel dar am trecut prin multe dezamagiri din partea lui si probabil asta a fost picatura.De a lungul casnuciei noastre in situatiile in care nu am fost de acord, de fiecare data s a sfirsit prost convingindu se si el ca am avut dreptate.In urma cu o luna a fost demis dintr o functie de conducere pe care a obtinut o sacrificindu ne pe noi:sotia si copilul lui.Am sperat ca trecind prin asa ceva nu voi mai fii in situatia de a fii data la o parte si de a nu avea prioritate in fata altei slujbe.Si iata ca mi se intimpla in cel mai urit mod posibil,pentru un job care nici macar nu exista momentan.Poate fii sau poate nu fii in viitor!Eu am pierdut o sarcina de suparare pentru suferinta ,singuratatea si ignoranta prin care am trecut degeaba.Si acum ce sa fac sa trec din nou,cum sa l privesc pe omul de linga mine?

CristinaT spune:

Eu zxic sa nu o iei chiar asa...

In definitiv sunt atea femei care isi cresc copii singure chiar fara sa fie divortate. Pentru asta exista bonele sau cineva din familie. Banuiesc ca tu cand spuneai - cereai ajutor din partea lui asta nu insemna sa pleci tu de acasa, nu?? O sa va descurcati. Si nu stiu de ce slujba ta trebuie sa o excluda pe a lui. Incercati sa cresteti impreuna, de ce sa se sacrifice cineva?


www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

amelie-chan spune:

eu nu am inteles prea bine. Daca el pleaca in Italia , tu ai sa te mai duci la job-ul pe care l-ai gasit? el ce a zis ,sa mai mergi la job sau sa stai acasa ca pleca el la munca si se descurca pt. voi toti?! tu , ai incredere in el ca se va descurca?

alessia105 spune:

ernestine te mai intreb odata ..tu esti sigura ca el stie ce e in sufletul tau ? tu esti sigura ca el stie ca tu te simti singura? ai stat vreodata de vorba cu el calm fara tipete urlete si reprosuri sa ii zici "uite mai baiatu'meu eu asta simt ..si asta ..si asta ...ma simt singura ..obosita ..hai sa gasim o solutie comuna"???De divortat /separat/despartit e fff usor .. mai greu e sa iti asumi si tu responsabilitatea si sa faci cuplul vostru sa mearga ( daca consideri ca iti iubesti sotul si familia voastra merita ) .
Al meu era la fel ..numai ce vroia muschiu' lui facea ...zburau banii pe fereastra si facea greseala dupa greseala si io ca proasta taceam ca deee credeam ca pacea aparenta e mai ok in familia noastra ..pana am pierdut tot acum exact ( azi se fac ) 2 ani ...acum un an jumatate eram aproape sa ne despartim ..pur si simplu ne uram unu pe altu ...pana intr-o zi cand i-am scris un e-mail( nu vb intre noi ) si i-am spus tot ceeea ce aveam pe suflet ..TOT.. stii care a fost raspunsul lui ?" nu am stiut ca simti asa ",apoi am inceput sa recladim AMANDOI tot ceea ce distrusesem cu mandria noastra ... pot sa iti spun ca din omul care niciodata nu asculta ce spun eu ,acum singur vine si cere sfatul ..nu ma intereseaza afacerile lui ...nu ma intereseaza unde se duce si de ce ...nu ii mai caut in pc ..in telefon ...ptr ca numai e nevoie ..omul meu vine si spune singur ...cere parerea "uite mami am afacerrea asta ce zici de ea ?" sau "am problema asta ,cum o rezolvam ? ( desi ii afacerea lui si ar trebui sa ma doare in dos )...ne consultam chiar daca nu suntem pe aceeasi lungime de unda ..gasim mereu calea de mijloc si pot sa iti spun ca de 1 an si un pic nu ne-am mai certat deloc ... deloc ... am ceva de reprosat ...o spun in fatza ..el la fel ... incercam amandoi sa facem compromisuri .Avem greutati ..si? suntem sanatosi , suntem impreuna , nu exista sa nu iesim la liman ..azi ,maine , peste 1-2-10 luni/ani ...are o gramada de lucruri pe care le urasc la el si pe care le uraste la mine ...asta e ..nimeni nu e perfect ..si incercam se ne acceptam asa cum suntem ca chestiile astea le aveam amandoi din momentul in care ne-am indragostit ...asa ca daca atunci le-am acceptat de ce nu am accepta si acu ...
E usor sa zici eu am dreptate ..eu sunt victima ..adio ,good bye ,pa ...dar de pe cealanta parte "a baricadei " lucrurile s se vada altfel ..si l-ai pierdut pe cel iubit pentru ca nu ai stiut sa vezi viata si prin ochii lui ..cum ti-am zis si in postul anterior ..in cuplu exista 2 oameni .

----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman

Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu

O parte din mine

ernestine spune:

Intodeauna am discutat despre framintarile si nemultumirile noastre.Comunicare exista din plin.De multe ori chiar este constient de greselile facute si cu toate astea continua sa le faca.Aseara am avut un schim de replici dure dupa care am considerat ca gindurile pe care vi le am scris voua sunt cele mai clare.AM PRINTAT ACESTE RINDURI SI I LE AM LASAT sa le citeasca dimineata.Reactia lui a fost urmatoarea:m a trezit la 6 dim. olingind si spunindu mi ca nu mai pleaca nicaieri pentru ca nu vrea sa ne piarda.Nici acum el nu a inteles ca nu plecarea in sine ci hotarirea pe care a luat o de unul singut este problema.Am ajuns la concluzia ca nu ma cunoaste si nu pentru ca nu am vorbit ci pentru ca ma trateaza cu superficialitate.Nu analizeaza totul atit de profund ca si mine.Sa fie indiferenta, superficialitate sau obisnuinta de a trece usor peste orice problema a mea?