Dulceturi si papanasi de sept-oct 2007 (89)
Raspunsuri - Pagina 4
isabeluta spune:
Monitorul meu super lcd si-a dat obstescul sfarsit...motivez lipsa! Acum recuperez in pauzele de lucru pentru job capitolele pierdute...
Sa scoateti va rog iepurasul din dreptul numelui lui Vladutz! Inca nu avem dintisor... e in stand-by, dar anuntam!!! Stam in funduletz insa bine-bine, stateam si inainte cu un pic de ajutor, dar acum...papam carnita de ieri si ne-am trezit cu o frumusete de dermatita de la atata frecat gingiile. Cam atat despre noi!
Isabela de
Vlad Matei (22 septembrie 2007)
cecilia L spune:
Acum ca m-am trezit sa urez si eu "La multi ani!" tuturor sarbatoritilor de azi
papanasilor si dulcetelelor care azi implinesc 6 sau 5 lunite
sa cresteti mari, sanatosi, norocosi si frumosi
tata lui Stefan de Sim
sa fi sanatos, sa le oferi toata dragostea ta celor doua comori
tata de Sabina, bunicul lui bebe Ghe
sa fi sanatos si sa te bucuri de nepoti.
Cecilia si bebe Cristian Matei(07.09.2007)
isabeluta spune:
Incerc sa raspund pe franturi...
Sim imi pare rau pentru pierderea timpurie a prietenului. Imi amintesc pe la 20 de ani cum m-am simtit cand am aflat de un coleg de scoala...uffff
Betty s-ar zice ca Mario e super ok cu papica, daca suporta asa bine schimbarile rapide.
Cecilia al meu face parte din categoria...I love carrots...
Si apropo de intrat in hainele dinaintea sarcinii...si eu si eu, dar nu in toate...in pun speranta in intorsul la job si alergatura de rigoare...si apropo eu nu cred ca o sa ma odihnesc prea tare dupa ce incep jobul chiar ma gandeam zilele astea ca-s tareee obosita si sper sa fac fata la foc dublu! Sefu` mai in gluma mai in serios cand a vazut ca nu raspund la un tel pe la ora pranzului a zis ca se apropie vremea cand nu voi mai putea sa dorm dupa-amiaza...nu va spun ce m-am ofticat...nici nu mai tin minte de cand nu am mai dormit ziua, iar noaptea...
Isabela de
Vlad Matei (22 septembrie 2007)
devylla spune:
Am scos fata la aer.Acum doarme fericita.
Betty ai tu dreptate ca esti " in mana"...hmmm,sa ma mai gandesc.Initial am vrut sa las decat un an intre bebei.Insa a avut Erika o perioada de la 3 luni incepand,cand eram foarte obosita.Atunci m-am razgandit.
Jurnal de mogalneata-click login,user:septoct2007@yahoo.com ,parola o stiti.
www.flickr.com/photos/54445410@N00/" target="_blank">Japonia prin ochii unui amator
Sabina Y. si Erika(31 august 2007)
melaniatud spune:
Am vazut ca ati povestit majoritatea cum au decurs lucrurile cu nasterea bebicilor.
Si povestea mea e destul de interesanta asa ca m-am hotarat sa o impartasesc si forumistelor.
Povestea incepe cu decizia de a avea un bebe la destul de mult timp dupa casatorie (in 2002, eu aveam 22 de ani, sotul 25) mai precis pe la sfarsitul lui 2005. Cu toate ca aveam toate analizele facute si dpdv clinic eram ok si eu si sotul, sarcina mult dorita intarzia sa apara.Am pus acest lucru pe seama stresului de la serviciu.
Intre timp ne-am mutat din Bucuresti la Iasi - orasul natal al sotului, deoarece sotul meu pusese pe picioare o afacere proprie pe care nu o putea conduce de la distanta.
Dar sarcina tot nu aparea...iar analize...iar investigatii...nimic.
In 2 ianuarie 2007 am facut un tur al orasului impreuna cu niste prieteni care au petrecut revelionul cu noi la Iasi si evident ne-am oprit la Mitropolie la moastele Sf.Parascheva.Aici cumnatul meu ne spune ia puneti-va toti o dorinta sa vedem daca se indeplineste.
Zis si facut... evident dorinta mea era sa am un copil pana la sfarsitul anului.
Surpriza a venit exact de ziua mea, pe 15 februarie 2007, cand am aflat ca sunt insarcinata.Eram amandoi in culmea fericirii...parca nu ne venea sa credem...am facut mai multe teste si toate il confirmau pe primul...vom avea un copil.
Sarcina a decurs fara probleme, eu ma simteam bine, luasem 15 kg in greutate, bebe era ok.
Am mers la serviciu pe caldurile alea insuportabile si la 40 de grade.Colegii si sefii ma trimiteau acasa de teama sa nu mi se faca rau...ei nu stiau cat de mult iubesc eu caldura
In saptamana 37 medicul a observat ca bebe nu prea mai are loc sa creasca iar placenta cam imbatranea.Am decis sa facem cezariana pe 5 oct (saptamana 38) mai ales ca uterul meu este deviat spre stanga si ar fi fost dificil pt bebelus sa se nasca natural.
Imi amintesc perfect dimineata aceea ...eu eram f linistita abia asteptam sa-i vad fata baiatului meu.In schimb sotul nu dormise toata noaptea, soacra mea plangea de emotii, socru si-a luat pastilele de inima, mama si tata si-au luat liber, fratele meu avea dureri de stomac....isterie in masa numai mami si bb erau ok.
M-am internat, m-am dus la un ultim control si ultima eco apoi m-a trimis d-na doctor in camera de reanimare sa ma pregateasca asistenta pt nastere.
Tin sa mentionez ca in tot acest timp sotul meu era in permanenta langa mine...a mituit portarul, liftiera,a convins-o pe asistenta de serviciu, si-a luat un halat de la un student la medicina sa pare de-al casei si s-a postat in fata salii de operatii.
Pana m-am pregatit eu de nastere (clisma, schimbat etc) sotul meu a asistat din intamplare la 2 nasteri naturale alaturi de un grup de studenti. Ma mir cum de nu a lesinat.
Pe la 9 si ceva vine doamna doctor si zice Melania hai mergi in sala de operatii ca tu esti curajoasa si te pregatim acolo. Mi-am sarutat sotul...a fost cea mai dureroasa despartire cred pt el...ma intorsesem cu spatele ii simteam privirea inlacrimata si parca ii auzeam bataile inimii.
Ajunsa in sala de operatii...hopa sus pe masa ... apropos e ff ingusta masa.
M-au rastignit asistentele acolo, au bagat sonda, branula....niste super asistente n-am simtit aproape nimic.
Aaaa si anestezista f draguta mi-a explicat ce se va intampla si m-a linistit, m-a asigurat ca totul va fi ok.
Eu nu am simtit nici o urma de teama abia asteptam si pana sa ma gandesc prea mult am luat somn.
Am auzit doar plansetul copilului si apoi cum tipa anestezista la mine Melania hai trezeste-te si incearca sa respiri...nu stiu de ce m-a trezit din anestezie generala pe masa de operatie... in fine eu zic ca a fost mai bine.
In 2 minute ajung pe patul de reanumare si ies din sala...la usa sotul ma privea ingrozit... am aflat apoi ca inainte sa ma scoata pe mine a iesit o infirmiera cu niste cearsafuri patate de sange si cred ca atunci a realizat si el ce s-a intamplat.
La reanimare eram deja treaza, aveam doar ceva dificultati de vorbire dar intelegeam tot ce se petrece in jur. Sotul meu era in culmea fericirii mi-a aratat primele poze cu Tudor Paraschiv - asa decisesem sa-l cheme ca pe Sf care ni l-a daruit.
Am trecut usor peste prima noapte in comparatie cu celelalte colege de salon. Ele se vaitau de dureri de cap, de spate, de burta, de insomnii, de sete...in fine eu m-am simtit f bine. Doar ca nu am dormit pt ca salonul meu era langa sala de nasteri si toata noapte s-au auzit urlete ....m-am ingrozit, ma felicitam ca nu am ajuns sa nasc natural.
Sotul ma asigurase ca bb e ok, la fel si doctorita dar eu vroiam sa-l vad si parca mi se ascundea ceva... asa simteam... de instinctul matern nu joaca feste.
Dimineata a venit o infirmiera sa ma ajute sa cobor din pat. Cine a facut cezariana stie ce inseamna acest moment...parca ma taia cineva in doua... parca sufletul imi parasea trupul.... ingrozitoare durere. Mi s-a facut rau evident si nu am putut merge sa-mi vad ingerasul.
Sotul a venit cu poze noi...era in dreptul nasului cu o masca de oxigen... am simtit ca innebunesc si au inceput sa curga intrebariel> ce are? ce s-a intamplat?
Sotul m-a asigurat ca are o pb de adaptare la viata extrauterina si ca respira haotic si ca sa fie siguri ca el primeste suficient oxigen medicii neonatologi au decis sa-l tina sub observatie la post terapie cu mascuta de oxigen.
Niciun moment nu mi-a trecut prin cap ca abia de atunci va incepe calvarul nostru... Tudor chiar avea pb de respiratie.
M-am mutat intr-o rezerva cu plata pt ca aveam conditii mai bune, televizor si nu eram cu alte mame cu copii ok ...exista riscul ca devin depresiva. A doua zi seara mi s-a permis sa-l vad... a fost cel mai greu moment din viata mea: imi vedeam copilul inconjurat de aparate cu perfuzie si capsorul intr-un glob cu oxigen.... nu era incubator dar imaginea era traumatizanta.
Am rezistat eroic pt ca l-am avut pe sotul meu alaturi in permanenta... nici acum nu stiu asistentele ca el dormea noptile cu mine in rezerva, desi era interzis, ca sa putem trece mai usor peste o asemenea lovitura. El era mai increzator eu eram aproape moarta....
Zilele treceau iar starea lui nu se imbunatatea... cel putin asa vedeam eu caci medicii spuneau ca isi revine. Mi s-a spus ca a fost scos prea devreme si ca, de fapt, era la limita cu prematuritatea.
Nu doresc nimanui sa simta durerea care imi sfasia sufletul cand vedeam ca mamici care nascusera dupa mine plecau acasa si eu ramaneam cu el acolo. Le-am disperat pe asistentele de la post terapie pt ca eram acolo aproape non stop... ele ma trimiteau sa ma odihnesc ca baiatul este ok.
Acolo am intalnit mamici cu situatii mai dificile ca a mea dar nu-mi puteam gasi puterea necesara sa trec peste....vorbeam cu bb si il tineam de mana si ii spuneam ca mami si tati il iubesc si il asteapta acasa...
Si acum plang cand imi amintesc.... groaznic, nu doresc nimanui!!!
Cand i-a dat masca de oxigen jos (era pusa cu intermitente atunci cand obosea sa respire singur) parca ma nascusem inca o data.
Am stat in total 11 zile in spital. Eu m-am refacut bine din prima zi ...nu am luat decat in prima noapte calmante ... dar preferam sa sufar eu dublu decat sa-l vad pe Tudor la post terapie.
Am avut noroc ca Sectia de Neonatologie din Iasi este dotata la cele mai inalte standarde si personalul este minunat si f bine pregatit.
Copilul meu si-a revenit complet pe 14 oct (cand se sarbatoreste Sf Parascheva)... de atunci nu mai avea nici perfuzie, papa lapte de la mine si mascuta de oxigen era istorie de 3 zile.
M-am gandit poate a fost o pedeapsa de la Sf Parascheva pt ca termenul preconizat de nastere era 14 oct nu 5 si poate ar fi fost mai bine daca lasam lucrurile sa decurga normal desi m-am speriat ca placenta imbatranise.... nu stiu ce sa mai zic acum daca a fost bine sau nu.
De atunci Tudor este ok, nu s-a imbolnavit niciodata desi l-am scos afara si la minus 6 grade (la Iasi e frig). A luat in greutate, e vioi, e f bine dezvoltat psihomotor si neurologic....in final, dupa ce am mai citit si eu am ajuns la concluzia ca nu era f f grav dar atunci am perceput totul ca pe o tragedie.
Asta e povestea venirii pe lume a lui Tudor ...cu un final fericit in cele din urma.
Abia cand am ajuns acasa m-am putut bucura cu adevarat ac sunt mamica.
Si acum cand imi amintesc de acele momente nu inteleg cum de a putut sotul meu sa fie asa de tare si increzator si sa-mi ridice moralul...daca nu era el o luam razna sigur.
Si acum imi spune...vezi ce fraiera erai? ti-am spus ca va fi bine!!!
Melania, mami de Tudor Paraschiv va doreste sa nu treceti prin ce a trecut ea!!!
Piciulika spune:
quote:
Originally posted by melaniatud
Numia eu sunt nelinistita pt ca Tudor a facut vaccinul ieri si i-a scazut drastic apetitul. Am vazut ca asta e prima reactie trecuta in prospect dar tot ma ingrijorez pt ca a papat 300 ml de lapte ieri, pireul de mar si 100 ml cu cereale.Dar azi dimineata de cand s/a trezit refuza orice ii ofer desi a baut 160 ml la 2 noaptea.
A mai patit cineva asa?
Ce sa-i fac?
Are si putina febra (37 cu 6) ...i-am dat Panadol... el e vioi dar nu mananca.
Cat dureaza simptomele astea?
Melania, stii ca si noi am fost ieri la vaccin. Medicul a spus ca febra e 38.5 (masurata rectal); abia de la 38.2 sa ii dau supozitorul de paracetamol. Si al meu are 37.6 si nu am intreprins nimic - ocazional, atata avea si in alte masiuratori de rutina, fara vaccin sau raceli.
De mancat, ca de obicei: mai cu pofta, mai fara. Acuma cica papa bine.
Eu cred ca prea stai tu cu ochii pe el si interpretezi. Stai linistita ca e ok Tudorica!
Piciulika, mami de Michael (8.10.2007) www.unserbaby.ch/geomo/content.html" target="_blank">
Situl lui Michael - parola o stim toate
melaniatud spune:
Piciulika parca esti barbatamiu
Cred ca ai dreptate ca exagerez dar sper sa-i revina apetitul ca el de fel papa cam putin. Asta ma ingrijoreaza.
Temperatura e 37.6 intrarectal... mi-a zis medicul sa-i dau Panadol daca depaseste aceasta valoare. Eu i-am dat totusi pt ca ardea si el de fel nu are temperatura asta.
Acum doarme mititelul... a mia fost si eclipsa de luna noaptea trecuta... nu va speriati daca aveti bebici mai agitati.
Piciulika dar sa-l scot afara pot nu? E cald si soare mi-ar parea rau!!
Poze
http://community.webshots.com/user/melaniatud
Piciulika spune:
Melania, ff frumos povestit! Sa-tzi traiasca micutzul si sa va aduca bucurii peste bucurii!
Piciulika, mami de Michael (8.10.2007) www.unserbaby.ch/geomo/content.html" target="_blank">
Situl lui Michael - parola o stim toate
Piciulika spune:
Scoate-l, scoate-l, nu-i bolnav.
Insa nu in malluri, spatzii inchise - ca totusi, imunitatea lui are acum de furca ku vaccinul, sa nu-l mai incerce si alte lighioane...
Piciulika, mami de Michael (8.10.2007) www.unserbaby.ch/geomo/content.html" target="_blank">
Situl lui Michael - parola o stim toate
Piciulika spune:
Melania, pai vad ca eu am un pui mai hot! Suna-ne, suntem fierbintzi.
Mei, si doctorii astia - de ce pe-al meu il lasa neamtzu doctor in pace, ca ist gut, si al tau zishi ca nu-i bini...?!?
Piciulika, mami de Michael (8.10.2007) www.unserbaby.ch/geomo/content.html" target="_blank">
Situl lui Michael - parola o stim toate