"Regretati" ca au crescut?

Poate parea ciudat ce intreb eu aici, iar mamicile cu "vechime" imi vor sari in cap. Nu am copii, cu siguranta imi doresc, dar asta nu ma impiedica sa mai imi pun unele intrebari. Mai exact...auzi la fiecare pas mamicile cu copii mici vorbind despre implinirea sufleteasca, despre energia pe care ti-o da privirea copilului care "depinde" de tine si te iubeste neconditionat etc. Parintii de adolescenti cu care am avut ocazia sa vorbesc se gandesc cu nostalgia la perioada cand cei mici erau intr-adevar...mici, cu totii spun ca din acea perioada au cele mai frumoase amintiri, parca toti au in ochi o umbra de regret fata de acele vremuri. Eu v-as intreba cum simtiti ca s-a modificat acel sentiment de "implinire materna", care sunt efectiv momentele de satisfactie la aceste varste...era mai bine cand erau mici?Nu stiu...sper sa fi reusit sa ma fac inteleasa...

bird70 spune:

Uite cum am facut eu . Am avut primul copil si planul era sa ramana singurul. Cand a crescut am inceput sa ma gandesc cu drag la vremea cand era mica, dar in loc sa-mi para rau ca a crescut , am mai facut unul ca sa-mi satisfac nevoia naturala de-a avea un copil mic. Al 2-lea copil l-am facut cand primul a inceput scoala si am simtit ca e mare si independent si nu mai are atata nevoie de mine . Acum am ajuns iarasi in situatia de-a avea amandoi copiii de scoala si tare imi lipseste unul mic-mic. Ma gandesc ca timpul trece si eu nu intineresc asa ca am inceput sa planificam al 3-lea copil. Pana ajunge si asta la scoala o sa fiu prea batrana sa mai fac copii si simt ca nici nu imi voi mai dori asta. Nu imi doresc sa am iarasi copiii mei mici, imi place cum au evoluat si ma bucur de cum au crescut si de reusitele lor. Dar imi doresc unul mic si plangacios cu suzeta si scutecel. Cred ca fetele de care vorbesti confunda dorinta fireasca si instinctiva de-a avea un copil mic cu amintirile frumoase din perioada cand copilul lor era mic.

Lemoni spune:

Sa raspund si eu , am plans cand am vazut caseta cu ei cand erau mici, intr-un fel regret ca vremurile alea au trecut , in altul ma bucura ca numai depind asa de mult de mine si imi ramine timp mai mult pt mine. Depinde cum vezi situatia.

Lo_li_Ta spune:

Cred ca asta era intrebarea mea de fapt: cand ai intr-adevar satisfactie ca mama, cand bebe e total dependent de tine sau cand vezi ca l-ai crescut bine si se descurca singur?

bird70 spune:

Satisfactie de mama ai tot timpul, doar ca odata ce creste copilul si devine independent poti sa simti din nou nevoia unui copil mic. Asta nu reduce bucuria pe care o ai cu cel mare, cu faptul ca esti mandra de reusitele pe care le are. Pentru unele femei, din cauza ca nu intra in discutie un nou copil, nevoia de a avea un copil mic este modificata si apare ca regret ca a crescut copilul pe care deja il are.

Iael spune:

Ma bucur ca a crescut mare si frumos ,implineste in curand 19 ani dar de multe ori ma gandesc la perioada cand era micutz si ma uit la fotografii , parca as vrea sa fie din nou mic si sa se intoarca acele vremuri .
Eram obisnuita sa stea mereu cocolisit la pieptul meu ,sa dorm tinandu-l in brate , sa-l ocrotesc , sa fim peste tot impreuna.
Timpul a trecut atat de repede dupa ce a inceput scoala , nici nu stiu cand au trecut anii ..
Inteleg ca mai sunt mamici care traiesc aceleasi sentimente , uneori credeam ca ceva e in neregula cu mine .

Adrianaa spune:

Eu m-am bucurat si am fost mandra de ei la toate etapele copilariei lor, iar acum cand am ramas cea mai mica din casa (si ma masor mereu cu ei ) ma bucur si mai mult. Ii mai alint ca atunci cand erau mici, diferenta este ca acum, ma mai alint si eu , inversam putin rolurile in joaca . Este un sentiment foarte placut sa-i vezi asa mari si faptul ca nu mai sunt asa dependenti de mine este un lucru perfect normal.

Cand am sa mai vreau copilasi mici, am sa le sugerez peste un nr. de ani, ca vreau sa fiu bunica... Dar toate la timpul lor...

www.trilulilu.ro/BladeBV/7fb8941079542d" target="_blank">epilog

loreen spune:

Exista o durere launtrica cand iti vezi copilul care mai ieri era un prichindel iar azi este un adolescent nonconformist,insa daca-ti place ceea ce vezi,daca are ceea ce se numeste coloana vertebrala cladita pe cei 7 ani de-acasa atunci regretele sunt unele placute si cum spunea si Adrianaa ,daca dorul de bebelusi e mare apara nepotii...
Diferenta intre fetele mele e de aproape 9 ani ...nu mi-am dorit sa trec de doua ori prin pubertate la diferenta asa mare,dar acuma la al doilea o sa am experienta si intelepciunea care nu o am acuma la primul...si e placut sa ai copii la orice varsta cu toate riscurile asumate...

Loreen cu BIANCA si DELIA
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"