agonie si extaz

Am 29 de ani si ne gandim sotul si eu la al 2-lea bebe!Ce frumos ar fi dar si ce dificil ....
In fine ne hotaram si trecem la treaba .Dupa 2 luni aflu ca sunt insarcinata si e mare fericire in familia noastra!Mai ales prima mea fetita care acum are 7 ani [ANDA]e in al noualea cer!
Urmeaza vizita la medic unde se banuieste ca as avea sarcina gemelara datorita dimensiunii mai crescute a uterului si sunt trimisa sa fac echo unde se infirma ipoteza aceasta.Sunt fericita ca il vad pe bebe si putin dezamagita ca nu i s-a vazut sexul copilului.(imi doream ffffff mult inca o fetitza)
In fine timpul a trecut si ma simteam din ce in ce mai greoaie .Toata lumea credea ca am cu 2 luni mai mult in sarcina asa burtica mare aveam.
Si....in ianuarie a inceput agonia si anume pe data de 12 am o puternica criza de' rinichi'?si ajung de urgenta la spital unde mi se si face internarea.sunt consultata a 2a zi si de profesor care e de parere ca am hidramnios[lichid amniotic ]in exces si decide sa imi faca o amniocenteza si apoi sa trimita prin intermediul familiei mele lichidul la analizat.In 2 zile reiese ca ar cam fi o problema si ca o analiza AFP [alfafetoproteina ]e usor crescuta si....sunt intrebata daca vreau sa fac o microcezariana si...nici nu vreau sa ma gandesc sunt indignata si de sugestia lor,tot timpul ma gandeam la sufletelul mic din burta mea care imi raspundea cand puneam mana pe burtica si ei erau in stare sa imi sugereze alternativa de ai curma viata?
Sunt hotarata si eu si sotul sa mergem mai departe indiferent de riscuri .Aveam 25 de saptamani de sarcina atunci.
In martie iar am o problema renala [hematurie ]si sunt iar internata si la 36 de saptamanani cat aveam pe 21 martie mi se mai face o amniocenteza cu rol evacuator ptr ca iar aveam lichid in exces si eram in pericol si eu si fetitza ptr ca aflasem deja ca va fi tot fetita.
Sunt vazuta echografic de catre profesor si in urma discutiei care a avuto cu medicul meu si cu acordul meu se decide sa se incerce o declansare de travaliu in data de 26 martie intro zi de luni.
In dimineata zilei de luni imi iau bagajele si ma mut la sala de nasteri unde mi se monteaza perfuzia si mi se da calciu sa beau, mi se face clisma si incepe distractia .
Dupa 2 ore de contractii puternice sunt controlata si dilatatie ioc,stagnam,dr sta pe ganduri si apoi ma cheama la echograf iar.
Copilul era bine,arata de 42 de saptvorbeste cu dr sefa de garda si aceasta din urma isi da acceptul ptr cezariana ptr ca era foarte riscant ptr mine deoarece nu mai eliminam lichide deloc[risc de prolabare de cordon]ma intreaba si pe mine daca sunt de acord ii raspund afirmativ cu gandul ca sunt pregatita sa fac orice numai sa fie bine.
Acum cand ma gandesc la ce a fost, realizez ca decizia a fost luata si datorita riscurilor de malformatii ale copilului, caci am uitat sa va spun ca asta se banuia, era suspecta bebitza mea de atrezie de esofag,spina bifida si alte boli grave!
In sfarsit am intrat in operatie,am nascut o fetitza de 3,900kg si 52 de cm care am aflat apoi ca a fost infiltrata si ea cu lichide din cauza mea si cu usoare probleme de respiratie care s-au ameliorat repede.
A fost tinuta la incubator,perfuzata si i s-a dat putin furosemid sa o mai dezumfle .a stat acolo 4 zile timp in care a fost supravegheata si au vazut ca are scaun,papa si ca totul e ok.
Am aflat apoi de la sora mea care a fost tot timpul alaturi de mine ca erau pregatiti sa o duca de urgenta la spitalul MARIE CURIE daca era gasita cu probleme grave.
Imi cer scuze ,poate nu am fost prea coerenta in povestit dar am ramas marcata pe toata viata si sunt sigura ca nu imi voi reveni niciodata ptr ca povestea a continuat si in scurt timp am observat ca ii aparusera mai multe pete cafenii pe pielicica,am fost la spitalul de dermato si mi s-a spus ca e suspecta de neurofibromatoza ceea ce eu nu vreau sa ma gandesc ca ar putea avea din 2 motive:1- e o afectiune genetica ereditara si noi in familie nu avem pe nimeni cu asa ceva.2-nu exista tratament
Am inceput nici sa nu mai ma gandesc la asa ceva si intotdeauna ma rog la Dumnezeu sa o lase langa noi indiferent cum ar fi pentru ca ea este darul Lui si o iubesc din tot sufletul meu de mama!
acum are aproape 11 luni si impreuna cu ANDA ,RAMONA, este sufletul meu si ratiunea mea de a trai!

comorile melesi..eu...Daniela

Tecky spune:

Daniela impresionanta povestea ta.Inainte sa ramai gravida nu ai avut niciodata probleme cu rinichii?
Sa-ti traiasca ambele fete!!!

elpower spune:

Dani, impresionant si, intr-adevar, ai ales un titlu perfect pentru povestea nasterii Ramonei. Te pupicesc mult detot si Doamne Doamne sa fie alaturi de voi asa cum a fost mereu.


pentru tot !

Ela si Thea, darul meu de la Dumnezeu - 26 martie 2007

Poze Thea-Ioana
Thea-Ioana slideshow

claudela spune:

Daniela, sanatate multa va doresc si eu iar Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va aduca numai fericire!

VREM O MINUNE IN VIATA NOASTRA!