Intrerupere sarcina avansata
Raspunsuri - Pagina 4
claudela spune:
Si eu cred ca nu suntem cele mai in masura sa judecam decizia unuia sau a altuia...fiecare face cum crede de cuvinta...e cineva acolo Sus care ne "monitorizeaza" fiecare pas...Sfatul meu e sa nu renunte la copil...e chiar un pacat...
Cel mai bine e sa incerce sa ia legatura cu un duhovnicul...el e cel mai in masura sa ii ofere sprijinul in astfel de momente...
Multa sanatate si intelepciune!
VREM O MINUNE IN VIATA NOASTRA!
slimatei spune:
olim..tonul meu nu era pt a judeca..am incercat doar sa-i dau niste exemple...sper din sufletul sa inteleaga si sa-si dea seama ...
Doamne ajuta aceasta creatura!
...si cand te gandesti totusi la femei care se chinuie...sa ramana insarcinate..sau sa pastreze sarcina...offff
clau multumim
Stefania jr.(22.12.07) avem o lunita 
...si o broscutza 
Stefania X2 " una mamma a tempo pieno...la pił bella cosa"
Siminaf spune:
ma_doare, mama ta te va ajuta cu siguranta! Iar pe bebele tau il/o va iubi enorm de mult! Ai sa vezi! Chiar daca la inceput poate vor fi socati, sigur te vor intelege si ajuta si iubi in continuare!
Pe unde stai? In ce stat esti? Poti sa-mi scrii pe privat daca nu vrei sa faci public totul.
gudinde spune:
quote:
Originally posted by ma_doare
Nu ma acuzati pentru faptul ca vreau sa renunt...in viziunea mea un copil trebuie sa aiba si mama si tata iar ca sa-l cresc singura....imi va fi foarte greu si asta nu din punct de vedere financiar, aici am tot ce-mi trebuie. Imi va fi infinit mai greu uitandu-ma la el, stiind ca tatal lui ne-a abandonat, nepasandu-i ca i-am daruit cel mai de pret dar, un copil.
Atunci cand am aflat ca sunt insarcinata am crezut ca viata noatra va avea cel mai fericit parcurs, ne-am facut atatea planuri legate de casa, de viata noastra impreuna.
Stiu ca un copil este o binecuvantare, Dumnezeu m-a ales sa fiu mama acestui sufletel, sa am grija de el...nu-l pot omori, n-am acest drept, stiu asta. Este o situatie in care n-am crezut vreodata ca voi intra, am sperat mereu ca o sa fiu fericita, ca o sa am familia mea si sotul meu, copiii mei. Inca mai simt acest lucru, am 27 de ani, sunt inca tanara, n-am pierdut trenul vietii si nici n-am sa ma las vreodata batuta dar simt ca trebuie sa fac aceasta intrerupere de sarcina. Vreau sa o iau de la inceput...
ma_doare,
Spui ca vrei sa fi fericita, sa ai familia ta, sotul tau, copiii tai. Vrei sa o iei de la inceput.
Te-ai gandit ca acest copil poate fi un nou inceput in viata ta? Ca poti avea in viitor familia ta, sotul tau si alti copii cu el? Copilul pe care-l porti nu este o piedica in calea viitorului pe care ti-l doresti.
quote:
In alta ordine de idei: subiectul meu ar fi putut sa sune sec: ati fost vreuna nevoite sa faceti intrerupere de sarcina mai tarziu de 12 saptamani? Sec, scurt si la obiect. Daca mi-am deschis sufletul si v-am spus ceea ce gandesc va rog sa nu ma condamnati. Am crezut ca gasesc in voi niste prietene, nicidecum niste acuzatoare.
Ca sa-ti raspund strict la intrebare: nu am fost nevoita sa renunt la nici o sarcina.
Insa, tu nu esti nevoita sa renunti la sarcina. Avortul la care te gandesti tu nu este unul terapeutic, ci unul la cerere.
In privinta "Am crezut ca gasesc in voi niste prietene, nicidecum niste acuzatoare." sa sti ca prietenii nu sunt cei care-ti spun ceea ce vrei sa auzi, ci ceea ce trebuie sa auzi. Si uneori un dus rece face bine.
Cu siguranta esti intr-un moment dificil in viata, esti la rascruce de drumuri. Viata ta nu va mai fi niciodata la fel indiferent de alegerea luata, si va fi foarte diferita in functie de calea pe care o sa o alegi. Iti doresc din suflet sa ai puterea, taria si intelepciunea sa alegi calea corecta, si nu "the easy way out".
ma_doare spune:
quote:
Originally posted by Sibylle
Pai, doamnelor, sa ne intelegem : tipa asta nu isi dorea un copil, ci isi dorea un certificat de siguranta ca domnul ala isi va lasa nevasta si va ramane cu ea. Ca in orice poveste de dragoste! Si uite-asa s-a gandit ea ca un copil e o sigurantza. Insa domnul si-a luat catrafusele si a plecat, asa ca si ea doreste acum sa scape de sarcina. Ca doar nu-i mai foloseste la nimic.
Sunt scandalizata de tupeul de a intra pe un forum de mamici si femei insarcinate cu o astfel de poveste.
Chiar ma gandesc daca pt copilul ala e bine sa se nasca cu o astfel de mama...
Si as mai vrea sa adaug ceva: mama me, gravida fiind, a facut tot ce a putut sa scape de sarcina si nu a reusit, cand a ajuns la spital sa nasca credea ca inca poate avorta, de a ras tot spitalul de ea. A fost o iresponsabila toata viata! Si e trist cand te gandesti ca asa e si acum, iar SINGURA realizare buna din viata ei sunt EU. Gandeste-te bine la ceea ce vei face!
Sibylle saptamana 22
Nasterea ariciului junior Poze cu noi si Vladimir
Draga mea, inainte sa faci astfel de afirmatii eu zic ca trebuie sa cunosti macar a mia parte din ceea ce afirmi despre acea pesoana. Nu mai face supozitii demne de dispret, ca sunt o tipa care am facut acest copil in speranta ca-l voi tine langa mine pe acel barbat. Stii ce? Ma doare undeva de acel barbat, am crezut in el si atat. Nu sper sa se intoarca, nu mai sper la o viata impreuna. Din moment ce-a plecat...pentru mine plecat este! Nu mai face afirmatii nelelocul lor pentru ca nu e frumos. Nu cred ca am spus ca vreau sa tin un barbat langa mine cu orice pret, daca vroiam sa-l tin nu ma mai gandeam la nicio intrerupere, faceam copilul si il legam de mine pentru toata viata. Chiar daca pleca...lagatura mea cu el ramanea prin acest copil.
Da, am venit pe acest forum, nu-ti place nu citi. Nu raspunde la subiecte daca n-ai nimic de spus. Daca vrei sa deschizi subiecte de vorba...deschide-ti propriul subiect si spune-ti acolo indignarile.
Iar pentru faptul ca am postat unde trebuia sta marturie aprobarea moderatorilor.
Este un forum public, special creat pentru a ne expune sentimentele, trairile, nu peste tot gasesti numai lapte si miere, mai sunt si situatii in care esti pus/a fara ca macar o clipa sa te gandesti ca vei trece prin asa ceva.
Am gasit la voi cuvintele blande de care aveam nevoie, va multumesc din inima celor care ati inteles perfect scopul postarii mele. Am vrut niste sfaturi...si atat! Nu am vrut caracterizari in legatura cu viata mea personala...la urma urmei fiecare si-o traieste asa cum vrea.
Mult mai bine decat mie tuturor celor care cititi!
Sheannamp spune:
A fi insarcinata, a naste, a fi mama este cel mai greu lucru de pe pamant...si cel mai minunat.
"Odiseea sarcinii in 40 de saptamani" nu inseamna doar locul cu floricele, amorasi de la lippy care anunta ca au mai ramas 2 luni, 5 zile si 40 de minute pana cand acel bebe de 3 kile si ceva si nota 10 la nastere isi va face aparitia......
Odiseea inseamna, de fapt, multa lupta si nu intotdeauna victorii....
sau, mai bine zis, multa, multa lupta...
Asa cum a si specificat, ma_doare a venit aici pentru ca are nevoie de prietene nu de acuzatoare care sa arunce cu pietre si anateme....
E o viitoare mamica singura, care nu are cu cine sa vorbeasca despre asta, singura si speriata...., nu are nevoie de acuzatii ci de cineva care sa o ia de mana, sa ii zambeasca si sa ii spuna cu rabdare si mult TACT ca se pregateste pentru ceva minunat, unic si incomparabil...
Toata lumea a aruncat cu pietre si nimeni nu a stat sa o asculte cu adevarat si sa se intrebe de ce....
Ma_doare, ma bucur din suflet pentru ultimul mesaj pe care l-ai scris.
Procesul de formare a unei mame este dificil si aceasta transformare nu se intampla peste noapte, sa ai ezitari, sa ti se faca frica, sa te intrebi, e normal......
Eu nu iti doresc decat sa ai un copil sanatos....restul se uita...
iar tati se gasesc...si soti la fel....
Multa sanatate si putere si, asa ca o rugaminte personala, urmatorul topic pe care il deschizi pe DC sa fie aici
http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=3
honey79 spune:
Mai, in afara faptului ca te gandesti, "sa-l am,sa nu-l am" (pe bebe)....pe mine ma cam..irita o chestie.
Zici ca n-ai spus parintilor despre sarcina. Ti-e teama??? De ce???
Pana la urma ai 27 de ani, dupa cum zici.
S-apoi...scuza-ma... dar, mai zici tu cum ca.. ati stat la un moment dat cu parintii tai. Apoi..ei nu stiau ca e insurat?? Adica, ar accepta ca tu sa stai cu el, in casa lor.. cu un barbat insurat...dar, n-ar accepta un bebe??? Un copil nevinovat???
Ca acum, oameni suntem, adulti ne chemam: stand cu el...doar nu faceai castele de nisip si te jucai cu plastilina.E absolut firesc ca la un moment dat, spermatozoidul jucaus sa se prinda si.... sa se dezvolte... astfel incat, rezultatul: un bebe.
Apoi, ia fii tu un pic cu capul pe umeri si gandeste-te... de ce .. chiuretajele se fac pana la implinirea celor 3 luni de sarcina???
La 12 saptamani cat ai tu acum, deja eu n-as mai numi trwaba asta un ..avort... ci... o nastere prematura.
Restul, l-au zis fetele.
Dar..pe mine ma rodea treaba cu zisul lui mama si lui tata. Ce treaba au ei pana la urma??? Ca doar n-ai 16-17 ani si-ai facut familia de ras.
Si... cu neuronu' meu avariat.... deh... zic ca.. atata timp cat ti-au acceptat relatia cu un barbat insurat, de ce n-ar accepta un bebe total nevinovat? Un sufletel, o mica mare minune???
www.genjerdan.com/private/Baby/" target="_blank">poze
bebe de Honey
Pozici de tot felu'
39+ sapt
Vali
AMR : 1 WEEK ???!!!
ankalaura spune:
Nu pot decat sa ma bucur ca ai luat decizia de a pastra bebelusul, si sper sa fie asa, sa nu fi spus asta numai pentru ca am sarit noi in sus 
Ma bucur ca ai cautat aici un sfat si niste prietene, dar sa stii ca si sora mea daca erai, tot acelasi lucru ti l-as fi spus. Nu pentru a te judeca, ci pentru a te zgaltai putin, ca sa te trezesti si sa iei haturile vietii tale in maini.
Iubeste cat poti tu de mult aceasta mica viata care este deja in tine. maine-poimaine ii vei simti manutele si piciorusele impingandu-te. Vorbeste-i si maingaie-l, sunteti VOI DOI!
Sa fie sanatos in primul rand iti doresc, si sunt sigura ca vei fi cea mai grozava mamica din lume, doar sa vrei!
Anca 20+ 
Didi81 spune:
Ma bucur nespus ca ai luat decizia corecta. Vei vedea ca viata pe care o aduci pe lume iti va aduce enorm de multa fericire . Sper din tot sufletul sa nu revii asupra acestei decizii. Prietene poti sa gesesti meru in randurile noastre, dar cred ca stiai si tu cand ai postat aici ca nici o fata de la odisee nu te va incuraja sa faci avort, ci va incerca din rasputeri sa te convinga sa pastrezi copilul (poate ca asta si vroiai sa auzi, pana la urma ). Inca o data, ma bucur ca ai luat decizia cea buna.
Didi 18+
Chuny spune:
Ma doare, nu pot sa cred ca tu asteptai sustinere de la niste femei gravide. E imposibil sa crezi ca niste femei care poate au asteptat ani pt a avea copil sau altele care poate au probleme si lupta in fiecare zi pt a pastra o sarcina te vor sustine in ideea unui avort.
Nu sunt deloc de acord cu ideea ca nu avem dreptul sa judecam. Ba avem dreptul, din moment ce avem un creier care functioneaza avem posibilitatea de a judeca faptele celorlalti.
Si mai cred ca decizia de a avea sau nu un copil o faci inainte de a fi insarcinata si nu pe parcursul sarcinii, chiar daca datele problemei se schimba. Si ma refer strict la problemele externe, nu la cele ce pun in pericol viata bebelui sau a mamei.
Iti urez multa minte si lumina in suflet! Asa cum spunea si Ankalaura, nici daca erai prietena mea cea mai buna nu te-as fi mangaiat pe cap si sustinut in caz de avort... sunt mama si nu as putea face asta. Asta sunt si mai mult nu pot pot!
Sibylle saptamana 22
Nasterea ariciului junior Poze cu noi si Vladimir