Mamici de Martie-Aprilie 2008!!(96)
Raspunsuri - Pagina 5
Simo27 spune:
NATY,superba IULIA!
...deja are 2 pretendenti,nu?
Simo,mamica lui DAVID,
,
37+ cu SAMUEL
Faptul ca ai un pian ,nu te face pianist,dar faptul ca ai un copil cu siguranta te face parinte!
luny spune:
Teo, Felicitari, sa-ti triasca puiul!!!!!!!!! esti o norocoasa ca ai nascut asa repede!!!
LUNY
, in 36+ cu bebe MATEI CRISTIAN - Doamne ajuta-ne, ca mai e asa putin!..
DPN 11.03.2008
http://www.flickr.com/photos/23097488@N05/sets/
http://community.webshots.com/user/luny_lee
Life is to precious to worry about stupid Shit!
luny spune:
Naty, ai o scumpete de fetitza, pup eu pe ea!!
LUNY, in 36+ cu bebe MATEI CRISTIAN - Doamne ajuta-ne, ca mai e asa putin!..
DPN 11.03.2008
http://www.flickr.com/photos/23097488@N05/sets/
http://community.webshots.com/user/luny_lee
Life is to precious to worry about stupid Shit!
Roxana Claudia spune:
FELICITARI TEO! BINE AI SOSIT PE LUME BEBE MIHNEA! SA FII SANATOS, CUMINTE SI PAPACIOS!
Roxana 39 sapt cu 
Robert si 
Catalin (5 iunie 2006)
AMR...PANA LUNI!!!
CristinaGoji spune:
FELICITARI TEO!!! BINE AI VENIT BEBE MIHNEA!!! Nici nu am apucat sa-ti facem galerie, mama ce mi-as dori si eu sa nasc usor de data asta!
Clauclau - nici eu nu am habar cum ar trebui sa arate dopul asta,ca si mie mi s-a rupt direct apa si nu am mai stat sa monitorizez si dopul
Eu astept sa-mi culc pruncul si vreau sa-i fac la Domnu Sot o surpriza - cina romantica 
. Sper sa reusesc s-o fac fara sa-si dea seama 
Mami 31+ cu 
Daria si Vladic (17.10.2006)
Vladic
barza
clauclau spune:
OAUUUUUU, INCA UN RANDUNEL!
BINE-AI VENIT PE LUME BEBE MIHNEA, SA AI O VIATA FRUMOASA ALATURI DE PARINTII TAI !
Teo, felicitari pentru nasterea usoara!!! . Recuperare rapida si mult laptic pentru bebe!
POZE
CLAU 37 + cu Rebecca
AMR 11 ZILE !!!!!
mamica de Razvanel si acum de Rebecca!
clauclau spune:
Naty, este foarte dulce Iulia. Desi este micuta, are trasaturi foarte frumoase! 
POZE
CLAU 37 + cu Rebecca
AMR 11 ZILE !!!!!
mamica de Razvanel si acum de Rebecca!
natynic spune:
BINE AI VENIT PE LUME BEBE MIHNEA! SA-TI FIE VIATA USOARA CA UN FULG DE NEA SI SA-TI IUBESTI PARINTII CE TE-AU ASTEPTAT CU ATATA NERABDARE!
Naty
mamica Iuliei Elena
DOAMNE, ADU-O ACASA SANATOASA PE MINUNEA MEA!
natynic spune:
NASTEREA IULIEI – II
31 ianuarie
Noapte grea in reanimare, somn dificil, ganduri peste ganduri si acea durere care roade...Paradoxal, cand apas pe burta sacii de gheata durerea mai cedeaza. Am sonda urinara care se incapataneaza inca sa nu se umple, semn al suferintei puternice a rinichilor. Dimineata, anestezistul vine la mine; imi povesteste ce emotii uriase le-am dat la operatie: nu urinam, saturatia oxigenului incepuse sa-mi scada si paream a intra in edem pulmonar (plamanii plini cu apa); tensiunea se incapatana sa ramana 180/110, in ciuda medicatiei multiple; pulsul era peste 150; in burta mi-au gasit lichid (ascita); sangerarea a fost puternica, operatia greu de inchis, practic dupa scoaterea Iuliei m-au mai tinut inca aproape o ora (timp in care, afara, sotul meu innebunea). Incep sa realizez mai bine cat de aproape am fost de...
Nu am voie sa mananc nimic, ceea ce creeaza probleme mari cu diabetul meu. Din acest motiv sunt printre putinele lasate cu telefonul mobil in reanimare, ca sa comunic cu diabetologul dupa ce imi iau glicemiile si sa le indic ce sa-mi mai dea in perfuzii (dar daca nu eram medic, n-aveam medic curant si aparat de testare?...). Ni se face toaleta periodic. Asta inseamna sa ridic fundul ca sa mi se puna plosca (greeeuu), mi se scoate vata si dintre picioare incep sa se scurga lohii fara sfarsit; sunt curatata, data cu o apa cu temperatura PERFECTA-nu stiu cum reusesc sa o tina asa si apoi din nou vata; nu e voie cu chiloti sau tampon. Pe la pranz revine anestezistul, ma muta in alt pat; la ridicarea in picioare, ajutata de infirmiera, sunt in pragul lesinului de durere; ma intreb, cum ma voi putea mobiliza? El ma intreaba daca vreau sa vad copilul; bineinteles! O infirmiera vine atunci si, strangand din dinti, ma sui pe carucior si sunt dusa cu liftul un etaj mai sus, la reanimarea nou-nascutilor. Acolo, intr-un incubator, se afla micuta mea. E cel mai mic bebelus pe care l-am vazut vreodata pana acum dar ma uit, fascinata, cat de armonios e construita, cat de bine proportionata, nu e vanata sau rosie, nu are vinisoare pe pleoape, nu e umflata, doar ca e mica si nu are acea grasime in colacei de pe mainile si picioarele bebeilor. Ma uit pe date: are nr 130, la fel ca pe mana mea (de bratara nu ma voi desparti nici o clipa pana cand va veni acasa), greutate 1300 g, lungime 39 cm, s-a nascut la 20:41, pe 30 ianuarie, de Sfintii Trei Ierarhi (la propunerea soacrei am hotarat ca la botez va primi, de aceea, si al treilea nume-Ioana). Ma uit la ea si in acea prima zi parca...nu e a mea, parca e un vis.
Sunt reintoarsa in reanimare, acum zambesc fericita si trimit multe mesaje pe sub patura (caci doar cu diabetologul am voie sa vorbesc!). Raman acolo inca o noapte iar a doua zi, la 5:30, se hotaraste sa fim mutate rapid 4 femei pt ca trebuiau aduse altele. Tocmai intrasem in vorba cu vecina de pat, o tanara frumoasa cu picioarele paralizate (?) a carei fetita se nascuse la termen dar cu Apgar 7 si probleme de respiratie si care incerca EA sa ma consoleze ca adevaratii oameni mari sunt prematurii. Ulterior ne-am reintalnit in reanimarea bebeilor, am aflat ca avusese un accident de masina, ca era doctorita iar sotul preot (culmea! Eram la un moment dat 4!!! mamici doctorite la copiii gravi, 3 fiind preotese, numai eu nu eram preoteasa-apropo de zisa ca Dumnezeu incearca pe cine iubeste)
Buun, zis si facut, vine o infirmiera, inghesuie tot in geanta mea mare (ca deh, venisem la internare pt urmarire, cu probabilitatea de a sta vreo luna, nu pt nascut in aceeasi zi!), ma suie val-vartej pe carut si ma duce intr-un salon...dublu, o camera cu 4 paturi din care dadea alta, cu 5 paturi, ambele cu o toaleta, fara dus. In a doua camera pune pe jos geanta, ma da jos si ma aseaza in fund pe patul foarte inalt si...pleaca. Moment de blocaj! E intuneric, n-am nimic la indemana, intre picioare vata si atat, vreau sa merg la pipi dupa ce mi-a scos sonda. Si ma duc, tarandu-ma. La baie cand scot vata pe jos se umple de sange...iar eu de rusine. Ce sa fac? Pun vata la loc si ma tarasc afara din salon in cautarea unei infirmiere care sa spele dupa sangele meu. Nici tipenie pe hol. Imi vine sa plang...Ma intorc in salon si ma asez pe marginea patului; mi-e imposibil sa ma aplec sa ajung la geanta, sa pot scoate un chilot. Se trezeste fata de langa mine, vioaie (pleca in ziua aceea): “Ai nevoie de ceva?”-si se apleaca ea si-mi ridica geanta pe pat ca sa scotocesc. Cu chiu cu vai imi scot tot ce-mi trebuie, imi pun chilotii si un tampon si dupa cateva minute de incercari nereusite imi fac o schema de urcat si intins in pat...
La ora 6 fetele merg la alaptat; usa se incuie cu cheia, asta daca nu ramane cineva de paza in ambele saloane si cum eu eram proaspat venita ma lasa sa le pazesc lucrurile, cu geamul larg deschis, la care dupa ce se face frig nu pot ajunge, e ff inalt iar eu scunda. Ma bag sub patura dardaind ingrozitor caci nu am ce face, pana vine asistenta si ma gaseste asa. Ma cheama la pansat si toaletat, evident pe picioare caci deja e a doua zi iar acolo ma sui pe masa ginecologica...Toate astea cu dureri teribile. In acea tura (deosebit de altele) nu sunt intrebata daca vreau un calmant, ca apoi sa vad ca alte asistente de cum vin in tura intreaba pe toata lumea daca are nevoie de calmant sau altceva. Pe mine nu ma intreaba nimeni si nu indraznesc sa cer.
La pranz nu mai rezist si hotarasc sa merg la fetita. E la etajul 2, eu la 1-originalitatea nr unu a spit. Giulesti: cezarienele sunt cu un etaj mai jos si exista doar un lift de carat materiale in care daca respectivele sunt duse li se subliniaza ca li se face o favoare; in schimb cele ce nasc natural sunt la acelasi etaj cu bebeii dar...toaleta e pe hol, comuna, ca tot le sade bine cu epiziotomia proaspata sa nu se aseze pe colacul mizerabil cand isi fac nevoile...Nu, mersi, n-am nevoie de favoruri si purced pe scari. Imi ies ochii din pat dar efectul asupra recuperarii a fost miraculos din acel moment, in ciuda perdafului primit de la doctorita mea; eram invidiata de toate pentru vioiciunea mea. Si o vad pe Iulia. Si de atunci, chiar din 3 in 3 ore mergand conform programului, o iubesc mai mult si mai mult. Oare pana unde voi ajunge? Am renuntat intre timp sa ma gandesc; caci simt ca loc exista pentru aceasta dragoste; si locul asta e infinit.
Si greul nu se oprise aici...
-va urma-
Naty
mamica Iuliei Elena
DOAMNE, ADU-O ACASA SANATOASA PE MINUNEA MEA!
Simo27 spune:
NATY,draga mea...
am plans de...off!!!
Si asa e,sa stii: DUMNEZEU PE CINE IUBESTE,INCEARCA!!!
Simo,mamica lui DAVID,,37+ cu SAMUEL
Faptul ca ai un pian ,nu te face pianist,dar faptul ca ai un copil cu siguranta te face parinte!