am un baiat de 16 ani

sunt intr-o mare incurcatura!am un baiat de 16 ani care nu vrea sa mai mearga la scoala.anul trecut in primul semestru din cls a 10 a m-a mintit ca se duce la scoala, dar a reusit sa faca 86 de absente si a fost in prag de exmatriculare, conditia a fost sa-l mut la alt liceu, pentru a nu pierde anul scolar.dorinta lui apriga a fost sa-l mut la un singur liceu, unde se afla un fost coleg din sc. generala.am reusit sa gasesc intelegere la liceul respectiv si am reusit sa-l mut.acum exista alt impediment pentru care nu se duce la scoala, doreste sa-i cumpar un telefon foarte scump,doar asa se va duce la scoala.doresc sa precizez ca si in cls. a 10 a primul semestru la fel a procedat, si-a dorit haine de firma , i le-am luat cu multe sacrificii,promitandu-mi ca se duce la scoala.m-am trezit in aceasta situatie fara iesire, pur si simplu sunt stresata, nedormita, plansa, pentru ca nu ma pot intelege cu el.se comporta exact ca un copil de 4 ani care tot cere , cere, obtine si nu ofera nimic in schimb.

bird70 spune:

Daca nu merge la scoala trimite-l la munca . Cu banii munciti poate sa-si cumpere ce doreste. Trebuie sa-i dai de ales intre scoala si munca. Atat timp cat merge la scoala si invata tu ii dai bani de buzunar si ii cumperi haine decente (nu scumpe de firma), daca alege sa nu mearga la scoala atunci ii vei da doar mancare si ii vei asigura locuinta, daca doreste haine si bani de buzunar trebuie sa munceasca. Poate ti se pare prea dur, dar cateodata trebuie sa le facem bine cu forta.

mama lia spune:

sincer....nu stiu de fapt ce sa iti spun....eu am o fata de 14 ani si nu imi face chestii de genul asta....mai are incercari, dar daca sare calul discut cu ea mai intii, ii explic de ce "nu" si ramine ca mine....

un exemplu e cu internetul, nu am pus nici pina in ziua de azi...i-am explicat ca ii pun cind va intra la liceu si nu imi intorc cuvintul....

ideea este ca asa am procedat cu ea de mica...nu am lasat-o sa ma santajeze cu nimic....am fost destul de dura la capitolul asta deoarece am divortat de tatal ei cind avea 2 ani si a trebuit sa "joc" rol dublu...

ai spus ca el cere si nu ofera nimic...ce vrei sa ofere??? eu ii spun si fetei mele ca invatatul, cititul, sunt chestii pe care le face pentru ea, nu pentru mine...ca fiecare pasare pe limba ei piere....stii proverbul "ce folos ca tata-i domn daca eu nu's om"....

sunt de acord cu bird, trimite-l la munca....vrea haine de firma, sa si le cistige singur!!!

avem o singura viata.....si sacrificand-o pentru un copil nerecunoscator ...nu se merita....da, te sacrifici pentru copil sa ii pui mincare pe masa, sa aiba strictul necesar, sa ii oferi o educatie corespunzatoare...dar telefon cu fitze...nu face parte din genul de sacrificiu pe care sa il inteleg....

pe copii trebuie sa ii educi de mici in spirit disciplinat, sa ajunga "oameni", dar in primul rind trebuie sa ii tratezi si pe ei cu respect, sa ii faci sa fie responsabili, sa le oferi iubire neconditionata si sa le fii cel mai bun prieten.

imi pare rau ca nu ti-am dat o solutie la problema ta, baiatul e destul de mare acum si nu cred ca poti face ceva cu una cu doua...ai nevoie de ajutor atit din partea sotului cat si (poate) un ajutor specializat....

miru777 spune:

va multumesc mult pentru ca mi-ati raspuns.am uitat sa precizez ca tatal lui e decedat, deci nu prea si-l aminteste foarte bine , avea doar 6 ani, si de fapt eram divortati cand a decedat.si inca un lucru destul de important este faptul ca parintii mei(bunicii materni) ii satisfac placerile, mai exact raspund cu bani santajului si ma critica pe mine ca nu-i dau bani si de aceea nu se duce la scoala.el e foarte profitor de situatie si se da dupa cum bate vantul.noi suntem prinsi intr-un program de consiliere familiala, la care particip deocamdata doar eu, el considerand ca nu are nevoie.am avut noroc sa dau de un consilier psiholog foarte bun, care m-a ajutat sa trec mai usor peste situatia de criza si sper sa reusesc sa-l conving pe fiul meu sa mearga si el la sedinte.mi-e teama totusi ca a intrat intr-un anturaj nepotrivit si eu nu am posibilitatea sa-l urmaresc.am incredere in Dumnezeu ca o voi scoate la capat!

mara03 spune:

miru,

eu n-o sa-ti dau sfaturi, pentru ca problema ta e una mult prea complexa ca sa-mi pot permite sa-ti dau sfaturi in legautra cu ceea ce-ar trebui sau n-ar trebui sa faci.
totusi te sfatuiesc cu inima deschisa sa mergi la un psiholog.
faptul ca ai spus ca baiatul tau e ca un copil de 4 ani m-a determinat sa-ti scriu. baietelul meu, tudor, are 4 ani. pana acum i-am facut toate mofturile fara sa ne dam seama ca-l transformam intr-un mic tiran. acum a ajuns la varsta la care stie sa speculeze totul. si au inceput problemele. pana intr-o zi cand m-am dat batuta si am zis ca nu se mai poate, trebuie sa merg (cu el) la un psiholog (constienta fiind ca problema porneste 99% din cauza noastra ca parinti). si asa am facut. ne-a ajutat atat de mult incat de-acum incolo am spus ca o sa recomand oricui are probleme, fie ele cat de mici, sa ceara un ajutor specializat.
primul lucru pe care l-a facut psihologul a fost sa ne felicite ca am mers devreme si sa ne spuna ca sunt pariniti care merg prea tarziu sa ceara ajutorul, cand situatia a scapat de sub contrul.
eu sper doar ca situatia sa nu fi scapat de sub control in cazul vostru si sa puteti sa rezolvati problema relativ usor.
daca el nu vrea sa mearga cu tine, sau cu voi (parintii) la o intalnire cu psihologul mergeti doar voi si poate va sfatuieste cum sa puneti problema si cum sa-l faceti sa mearga si el, sau daca nu sa-l ajute prin intermediul vostru.
copilul meu e altul, si mai ales NOI ca si parinti suntem altii de cand am fost la psiholog. eu nu m-am asteptat sa vad asemenea rezultate. stiu ca problema voastra e mult mai delicata si mai complexa insa sunt sigura ca solutii exista pentru toate, sau aproape toate problemele.

mult succes indiferent care va fi decizia ta! si sa mai vii sa ne spui ce mai faceti.

va pup!

filofteia spune:

Mara ai vorbit asa de frumos!

Nici eu nu ma simt in masura sa dau sfaturi.
Mie foarte grav nu mi se pare ca nu vrea sa mearga la scoala ci faptul ca te santajeaza cu asta.
Am permanent pe birou un articol taiat dintr-un ziar de pe vremea cand nici nu eram mama si care se numeste "Cum iti asterni, asa dormi" si din care vreau sa citez numai atat "Iar daca ea/el va fi un copil rasfatat, mult prea rasfatat, incapabil sa inteleaga/accepte un refuz, vinovat vei fi, tu, ca parinte, ca nu ai fost la timp capabil sa dai sens negatiei, in egala masura ca si afirmatiei".
Nu mai pierde timpul si in loc sa te lamentezi si sa plangi, mergeti la un specialist care sa va ajute sa iesiti din situatia creata, acum cat se mai poate.

bird70 spune:

Miru,
rolul nostru de parinti nu este sa castigam un concurs de popularitate, cel mai misto parinte din cartier. Rolul nostru este ca la sfarsitul celor 18 ani sa dam drumul in lume la un adult echilibrat si capabil sa se descurce singur in viata.

miru777 spune:

cat adevar exista in ceea ce mi-ati scris, eu m-am lasat coplesita de probleme si am avut impresia ca nu mai exista iesire.foarte mult conteaza comunicarea si sfaturile pe care le poti gasi la persoane care s-au lovit sau nu de astfel de probleme, dar care au o judecata sanatoasa.deja am inceput sa nu ma mai las impresionata de santajul ca nu merge la scoala dak nu il las sa faca una sau alta , ii raspund pur si simplu ca trebuie sa se hotarasca dak vrea sa invete sau sa munceasca, e decizia lui dar una din doua trebuie sa faca.o sa merg in continuare la psiholog si cine stie...poate va merge si el.o sa va scriu in ce stadiu mai sunt in relatia cu el.

mama lia spune:

eu pe linga psiholog ti-as recomanda sa vorbesti si cu un preot....ti-l recomand din inima pe parintele Mihai de la Manastirea Antim, este un om blind si intelept, cu mult har. pe mine m-a ajutat foarte mult sa stau de vorba cu dinsul!!!

Dumnezeu sa te ajute si sa ii lumneze mintea copilului tau!!!

Lo_li_Ta spune:

Eu cred ca este important si sa aiba un model masculin care sa impuna respect...dar nu cineva care sa faca pe autoritarul cu el, ci un om pe care sa-l admire si astfel sa-l influenteze. E cam complicat de gasit, dar...incearca sa-l dai la un sport. Ceva de echipa, care sa presupuna si disciplina. Poti avea norocul sa gaseasca un antrenor care sa indeplineasca acest rol, sa poata sta de vorba cu el. Am vazut cazuri destule. Ti-as recomanda artele martiale. Facute ca la carte lucreaza si mintea si trupul.

dulcetica spune:

Miru vorbeste-i din suflet,calm si explica-i cit de important pentru tine este sa nu ajunga un ratat.Spune-i cit va cistiga dintr-o munca necalificata,ce va face(sapat santuri,spalat masini,incarcat vagoane ,etc) si fa-i un calcul cit inseamna cheltuielile lui lunare daca ar fi sa se intretina.Arata-i ca din veniturile lui nu-si va permite niciodata hainele de firma pe care si le doreste. Explica-i insa cit poate cistiga o persoana educata ,ce masina poate sa conduca,ce vacante poate avea.Totul depinde numai de el!Toata viata are timp sa munceasca,nu-l retine nimeni.Tu nu-l fortezi,ii explici doar ce optiuni are si fiindca-i existenta lui in joc sa faca bine sa mediteze profund.Pune-l sa-si faca proiectii in timp cu familia care-o sa o aiba,copii...cum se vede el.
Ce cerc de prieteni are?Si de aici vin influente proaste.Nu are o prietena care sa-l stimuleze? Vad prin filmele americane ca se cultiva munca din adolescenta.Am mai remarcat si formulele de adresare a copiilor in relatia cu parintii"sir,doamna" care reflecta mult respect. Ne omoara genul Gigi Becali si faptul ca societatea noastra nu promoveaza exemple de bun simt,cu oameni care-si cistiga existenta echilibrat si decent.Manelisti,fotbalisti ,dizeuze si parveniti.
Regret ca nu mai e vacanta sa-l angajezi 2 saptamini sa vada ca nu e deloc amuzant.
Imi pare tare rau ca treci prin asa necazuri!