M-am hotarat.........adoptie(45)
Raspunsuri - Pagina 7
nicoll75 spune:
Sant in procedurile pentru atestare.Sper in aprilie sa am atestatul si poate pana atunci vreo veste buna de la maternitate sau din alta parte.Sant putin dezamagita de felul cum se misca cei de la DPC dar nu pot face nimic,trebuie sa ma conformez.
Vine el soarele si pe strada noastra.
vicar spune:
Bravo voua,sinteti super avansati.
Ai gasit vreun bebelus/copilas?
nicoll75 spune:
Deocamdata nu,dar am antenutele intinse peste tot.
Sant destul de optimista si cred ca nu va dura prea mult pana imi voi tine in brate copilasul.
vicar spune:
Daca vrei am sa intreb pe o prietena care lucreaza la un spital de copii din Bucuresti,sa vada acolo la asistenta sociala ce poti face mai repede( femeile alea stiu cam ce se poate face),asta numai daca vrei.
Oricum tinem legatura 
nicoll75 spune:
Orice sfat este binevenit,probabil pentru toata lumea.Am citit cam tot ce au scris fetele pe forum si am prins curaj si incredere ca totul se va rezolva.Fiecare om are un drum in viata si probabil este un timp anume pentru fiecare pas pe care vrem sa-l facem.
Ali-clau spune:
Nicoll75 noi avem deja atestatul din august 2007 ,am tot asteptat vesti din partea celor de la DPC ,dar ne tot duc cu vorba ,iar cand am gasit un copilas in spital au spus ca nu se poate acorda plasamentul de urgenta in paralel cu adoptia ,ceea ce ulterior am aflat ca totusi e posibil .Oricum urmeaza sa le facem o vizita doamnelor de la DPC sa vedem ce se mai intampla.
Vicar ,imi pare rau pentru situatia prin care treci ,dar trebuie sa ai rabdare ca lucrurile se vor rezolva de la sine .Nici la noi sotul nu era decis la inceput cand tot vorbeam de posibilitatea de a adopta ,dar vazand ce ma chinuiesc cu tratamente ,doctori ,stres si asa mai departe ,el s-a ambitionat si a umblat dupa acte si s-a grabit sa depunem dosarul. Eu zic ca intr-o familie comunicarea e importanta .
Mult succes tuturor !
cons spune:
Diciu, multumesc mult pentru comlimente. Si voi sunteti o familie superba. De la Lau meu pentru Teodora ta multe
Donna, multumesc frumos, si eu cred ca-mi seamana. Ai grija ce-ti doresti pentru ca de multe ori viata iti ofera ceea ce ai sperat. Eu iti doresc pentru inceput sa-ti dea Dumnezeu, un copil pe cale naturala. Apoi,..... o sa mai vorbim si de cealalta dorinta a ta.
vicar spune:
Ali multumesc,spre sa reusesc mai repede,chestia asta cu convinsu" ma omoara,dar sper in sufletul meu sa reusesc.
Nicoll miine ma intilnesc cu fata aia si stau de vorba cu ea.
Cind aflu ceva,cit de putin te anunt imediat.
andrada77 spune:
Am o intrebare,fetele...
Daca gasesc un bebe in materniate,si reusesc sa-l iau in plasament,un judecator poate sa-l declare adoptabil in ciuda situatiei lui?Stiti voi,daca cunosti judecatorul,e mai simplu?Stiti vreun caz?
donna79 spune:
quote:
Originally posted by cons
Diciu, multumesc mult pentru comlimente. Si voi sunteti o familie superba. De la Lau meu pentru Teodora ta multe
Donna, multumesc frumos, si eu cred ca-mi seamana. Ai grija ce-ti doresti pentru ca de multe ori viata iti ofera ceea ce ai sperat. Eu iti doresc pentru inceput sa-ti dea Dumnezeu, un copil pe cale naturala. Apoi,..... o sa mai vorbim si de cealalta dorinta a ta.
Cons...e uimitor...ce spui tu imi spune mereu sotul meu, ca se va intampla ceea ce imi doresc mai tare si sa fiu atenta in ce directie imi indrept speranta! Toate ar fi bune daca am putea realiza ceea ce ne punem in cap.
Asa credeam si eu acum un an... Pe 22 martie 2007 s-a intamplat minunea asteptata de 2 ani...am vazut doua liniute! pe 28 martie aveam deja primele semne de alarma, ecografic nu arata ca o sarcina normala, si asa m-am tarat cu teste pt betaHCG la doua zile si eco la 7 zile pana pe 26 aprilie cand dr meu a zis ca e oprita din evolutie si ca mai statea agatat de mine saculetul acela numai datorita tratamentului de sustinere...si asa a venit si a trecut cea mai frumoasa perioada din viata mea, In anul care a trecut am avut timp sa parcurg toate fazele, de negare, de respingere a ideii de a mai avea o sarcina, de disperare. Din pacate nu sunt un om inzestrat cu stoicism sau cu o vointa care muta muntii...sunt doar eu si vreau un copil acum, nu dupa ani de tratamente si chinuri. Si nu vreau sa repet o asemenea experienta. Stiu ca sunt femei care trec poate prin momente mult mai negre si ma rog sa aiba puterea de a le depasi, dar nu pot nega ca inca mai sufar dupa sarcina pierduta si ca nu vreau sa mai astept.
Poate ca unora le e dat sa nasca si altora sa adopte. De ce sa ne punem noi impotriva vointei Domnului?