ati face un copil pentru un prieten?
Raspunsuri - Pagina 6
alessia105 spune:
Crezi ca ai putea: duce in pantece un copil ...sa il simti cum se dezvolta ...sa ii simti fiecare miscare ..fiecare rascucire ..sa il nasi ..apoi sa il dai si sa il mai vezi crescand sub ochii tai ..cu o mama care sigur va avea alte metode de crestere ( acu ca nu toate ,dar s-ar putea sa fie anumite chestii pe care tu nu le accepti in educatia unui copil si ea le considere ok ) ...si sa stii ca e copilul tau si sa auzi cu urechile tale spunand "mama" unei doamne despre care tu stii ca nu a avut nici un rol la conceptia lui ...???
Nu prea cred sau aveti 2 cai : ori ajungeti la tribunal si sa va urati toata viata ...ori vei trai toata viata cu durerea in suflet uitandute cum copilul tau e crescut de altcineva ...esti gata ptr asta? Nu prea cred ... mai ales ca ai un copil ...Nu il consider un "cadou" ,ci mai degraba o nedreptate facuta atat tie si prietenilor vostrii ,cat mai ales copilului ...Vrei sa ii ajuti? ajuta-i sa se informeze ...fi langa ei in cautarea solutiei adecvate lor . Mult succes si minte lipede in gasirea cai de urmat
----------------------------------------------------
Alessia
,Dezbracatu'
si Spiderman 
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
S_daniela spune:
Nu cred ca e cea mai bun decizie pe care ar trebui sa o iei pt ca in primul rand nu ai putea sa-ti dai copilul si in al doilea rand poate ai face o fapta buna pt acei prieteni dar ei au destinul lor nu7 e o intamplare ca nu pot avea copii e ceea ce trebuie sa se intample "cineva"acolo sus stie de ce e asa,iar tu nu cred ca esti in masura sa ii ajuti indiferent cat de mult te-au ajutat ei pe tine,singurul mod in care ii poti ajuta e sa le doresti tot binele si sa fii alaturi de ei pt ca niciodata nu se stie incercarea moarte n-are asa ca poate vor avea un copil in cele din urma.
Bafta si cat mai multa luciditate in decizia pe care urmeaza sa o iei!
magduta-sv spune:
Octami, am citit toate raspunsurile care le-ai primit si sint de acord cu fetele.Nici o mamica nu ar putea renunta la puiul ei, iar faptul ca sinteti prieteni buni va distruge relatia voastra, indiferent daca renunti sau nu la bb.
Eu fac parte din categoria aspirantelor de 9 ani la titlul de mamica, dar nu am clacat. Multe fete spuneau ca ar dona ovule, eu chiar am facut acest lucru pentru acele fete care au probleme medicale si din lipsa ovarelor, a ovulatiei nu pot avea un micut. Poate undeva bate deja jumatate din inima mea, dar nu voi afla niciodata acest lucru.
Daca prietena vrea un bebe, care sa aiba macar taticul lui adevarat, pot apela la fertilizare in vitro cu donare de ovule. Inclusiv spitalul Giulesti are banca de ovule.
Sper sa fi adus o mica speranta in inima lor.
Si noi tot am sperat sa avem un bb al nostru, daca nu va fi , vom apela la adoptie. Fiecare are dreptul sa spere.
http://news.webshots.com/album/561332501UFlQsF
gabi_fer spune:
Eu am fot in aceeasi situatie cu tine, sora mea incearca de 10 ani sa faca un bb, 4 fertiizari si nimic..., cand l-am nascut eu pe Alex, copilasul meu, a fost f greu ptr ea. Asta a facut-o sa clacheze....si mi-a cerut sa-i fiu mama purtatoare. Am refuzat categoric ea s-a suparat f tare pe mine. Acum, dupa doi ani de zile, il iubeste pe Alex enorm dar nu asa cum il iubesc eu. Regreta ca mi-a cerut asa ceva, vede cat il iubesc eu pe Alex, ce relatie exista intre noi si isi da seama ca relatia mama-copil este ceva unic, nu ar fi putut ea sa rupa acesta relatie ce se formeaza din pantec. Sora mea este o persoana f deschisa, imi vb mereu despre ce simtea ea in acea perioada...este ingrozitor....dar nu tb sa cedezi in fata disperarii.
Gabi si Alexandru-Ionut
19.04.2006
http://www.flickr.com/gp/21142377@N06/24fZYR
http://community.webshots.com/user/gabi_fer
"Invata-mi mintea sa priceapa ce inima nu vrea sa intelega..."
ruxij spune:
Eu as duce o sarcina pt. sora mea sau pt. cineva f. drag, DAR sa nu fie ovulul meu. Spre deosebire de alte fete de aici, pentru mine e mai important ovulul/genele decat sarcina in sine.
ariel_7000 spune:
nu as putea sa fac asta...cat de mult mi-as iubi prietenii, nu as putea sa nu iubesc copilasul din burtica ca si cum ar fi al meu 100%...acum sunt la a 2 a sarcina si imi iubesc enorm burtica, vorbesc cu ea in fiecare clipa, ii pun muzica, o ador:)) cred ca imiva fi greu sa ma despart de ea, cand voi ajunge la termen...dar abia astept sa-mi tin bebele in brate, sa-l sarut, sa-i dau laptic...
in schimb, as incerca sa imi conving prietenii sa adopte un copil, un sufletel care are nevoie de parinti la fel de mult cum au ei nevoie de un copil...mai cred ca daca cineva isi doreste cu atat de multa disperare un copil, nu mai conteaza al cui au fost spermatozoidul si ovulul...sunt atatia copilasi nevinovati abandonati si atatia adulti nefericiti ca nu au copii...cred ca s-ar rezolva durerile in ambele parti...
alexutza aproape 5 ani +si 
34+ 
Teodor Mihai
TEODOR
POZE
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5207ed359c8adf213e5f23" target="_blank">alexutza 2003-2004
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=5221eb237d9db27ce0b939" target="_blank">alexutza2005
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=522454e8697e14d6ce6966" target="_blank">alexutza2006
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=52253cfdd7ccfda00914d4" target="_blank">alexutza2007
witeflower spune:
Fetelor, parerea mea e ca...in probleme asa de "grele", una e sa zici, alta e sa poti face ce-ai zis.
1. Donarea unui ovul - primul gand ar fi sa zic da, mai ales dc e pt cineva foarte drag. Dar apoi apa gandurile legate de "acea particica din mine" - si inca nu am dat-o. Stiu eu cum as reactiona dupa ce as fi dat-o?
2. Purtarea unei sarcini pt altcineva - eu zic nu din prima. Dar sunt si care ar zice "da", pt cineva f. apropiat...sau pt bani. Dar a vorbit cineva cu o femeie care a facut asta? Cred ca trebuie sa fie cumplit. Eu una as fi in stare sa o iau razna.
3. Infierea unui copil - uite, la asta as fi zis "da" oricand (si chiar am avut momente in viata cand imi spuneam ca eu nu voi face copii, ci voi infia...). Dupa ce l-am avut pe al meu insa, am inteles de ce nu e acelasi lucru. Si-acum o parte din mine isi mai doreste un copil infiat, dar stiu ca nu e asa usor in fapt precum in vorbe, ganduri sau dorinte...
4. Iubirea unui copil care nu-ti apartine biologic - ai zice ca nu e la fel ca pt copilul conceput de tine. Dar, daca il iei de mic, daca il veghezi zi si noapte, daca il inveti primii pasi, daca tie iti ofera primele zambete si prima imbratisare - cum poti sa nu-l iubesti? Nu l-ai purtat noua luni in burtica, dar l-ai purtat in brate...Eu una cred ca in cateva saptamani n-as mai putea sa ma despart de el.
voinea spune:
Sub nici o forma nu as putea sa donez un ovul pentru ca m-as gandi ca undeva in lume traieste copilul meu si spune mama altcuiva si nimeni nu are mai multa grija de el decat mine. Deci asta exclude si sa fiu insarcinata cu un alt barbat decat sotul meu si apoi sa mai imi si dau copilul.
Daaar, daca nu ar leza sentimental pe nimeni (copiii mei, sotul meu) as putea sa port in pantec copilul prietenei mele cu conditia sa nu fie nimic biologic de la mine (gene, ovul). Mi se pare un gest de omenie, si eu pun problema asa: nu este copilul meu. Il ajut sa vina pe lume si atat. Simplificand la maxim lucrurile e ca si cand as avea grija de copilul acela cat timp parintii sunt plecati in concediu, deci daca sta la mine pentru o perioada nu inseamna ca este al meu.
Dar aici trebuie luat in considerare si restul familiei. Riscul pe care ti-l asumi pentru tine si pentru intreaga familie: riscul de a muri la nastere. Sanse mici, dar exista.
Cred ca cel mai greu i-ar fi copilului tau care nu poate sa inteleaga cum vine asta: esti insarcinata dar nu vine un fratior ci un copil al prietenilor pe care o sa il si vada des... Eu asta consider ca e partea cea mai grea, nu ca misca copilul in tine si ii auzi primul tipat (care nu m-ar sensibiliza asa de tare cum ma sensibilizeaza cel al copiilor mei. Vezi tu, toate femeile care au raspuns aici sunt mamici ale copiilor lor, deci e normal sa cada pe spate cand aud inimioara sau primul tipat, sau cand se misca bebe).
In cazul de fata, parerea mea e sa le sugerezi prietenilor sa mearga la leagan si sa vada ca sunt atatea suflete care cauta mangaiere... Nasii mei nu au putut avea copii si au hotarat sa mearga Separat la leagan sa vada copiii (sa nu ma intrebati de ce separat pentru ca nu stiu si nici nu am inteles). Si-au ales fiecare cate un copil. Cand au mers impreuna au constatat ca alesesera de fapt acelasi copil. Deci asa era sortit.
Mamica de Alex 02.04.2003 si Iris 17.08.2007
-> Album foto <- Iris Eva - Dragoste la prima vedere iris, prima zi acasa 19 aug 2007
iris la baita - prima luna
nadira spune:
Eu cred ca doar tu poti sa-ti raspunzi unei asemenea intrebari. Esti mama, nu? Si cred ca sti ce inseamna asta. Poti sa-ti inabusesti iubirea fata de copilul tau in favoarea unei prietenii? Ma indoiesc. Eu cred ca gestul acesta e o veritabila minune pentru cei care nu pot avea un copil, dar nu mi se pare corect sa-ti ceara cineva asa ceva cu atat mai putin sa-l accepte. Eu in locul acelei familii as infia un copil pentru ca in acest fel as face un bine fara sa sacrific pe nimeni si nimic...
Dar tu sti cel mai bine...
moruna spune:
nobil gand!dar greu de dus la indeplinire...eu nu as putea sa fac asta pentru nimeni si nu din alte motive ci pentru ca mi-ar fi imposibil dupa 9 luni sa renunt la el.sa il simt ca misca,sa trec prin nastere si apoi sa renunt la el?!nu as avea cum.oricum suntem diferite toate.mi-ar placea sa am pe cineva atat de important pentru mine in afara de sot ,copil,mama pentru care sa fiu in stare de un asemenea sacrificiu;dar nu am.nu stiu...dar sunt sigura ca as fi daramata emotional dupa aceea si stiu ca prietenia mea cu acea persoana ar fi in pericol pentru ca dupa aceea ar trebui sa stau la distanta....nu...nu as putea.sotului tau i-a venit ideea si ti-a prezentat-o cu usurinta pentru ca ei barbatii percep altfel sarcina si atata timp cat nue sperma lor nu e nici o problema pentru ei,dar tu ca mama?