ati face un copil pentru un prieten?

Buna !
Ciudat titlu,aveti sa spuneti...
Sunt intr-o dilema;am un copil de 7 ani , suntem o familie fericita si sicer imi doresc sa mai aiba un fratior dar problemele financiare m-au facut sa aman decizia;pe de alta parte ,avem o familie prietena care nu poate avea copii -au incercat in fel si chip dar ea e infertila-si isi doersc enorm un copil avand posibilitati financiare deosebite.Sotul meu mi-a lansat ideea de a face un copil pentru ei -(le suntem foarte indatorati deoarece ne-au ajutat candva sa ne schimbam destinul)prin fertilizare in vitro cu ovulul meu si sperma de la acest prieten ,eu sa fiu si mama purtatoare -sa-l nasc si sa il adopte ei imediat;
Sunt bulversata ,ma gandesc la toate implicatiile si mai pun si raul in fata-am 36 ani-si as vrea sa va impartasesc asta...Ce ati face?
pe de alta parte gandesc ca un astfel de gest m-ar innobila si ar fi ceva exceptional sa ii ajut in felul asta ,dar,greu de decis ..
Ma gandesc si la parintii mei si la baiatul meu ,ar intelege?

Cristina_A spune:

Sa stii ca acest copil nu va fi al cuplului prieten. Va fi al barbatului care face parte din acel cuplu si al tau. Va fi copilul tau. Esti sigura ca vrei sa-l faci "cadou" altora pe copilul tau?
De ce nu apeleaza cuplul de prieteni la o donatoare anonima?

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************

szivarvany spune:

Eu iti pot spune ca am fost in partea ai`lalta. Si cand prietena mea s-a oferit sa ma ajute asa, am fost atata de fericita, mi s-a parut cel mai extraordinar lucru de pe pamant. Am avut norocul sa nu ajungem pana acolo, insa gandul ca ar face asta pt mine, stiind cat imi doream un copil, a fost extraordinar.
Asa k, trecand peste aceasta experienta, dorinta nebuneasca de a avea un copil, la randul meu as face un asemenea gest. Cu tot ce ar implica acest lucru.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani Alba ca Zapada

ellej spune:

quote:

---

Originally posted by Cristina_A

Sa stii ca acest copil nu va fi al cuplului prieten. Va fi al barbatului care face parte din acel cuplu si al tau. Va fi copilul tau. Esti sigura ca vrei sa-l faci "cadou" altora pe copilul tau?
De ce nu apeleaza cuplul de prieteni la o donatoare anonima?

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************

---

Parerea mea e ca un copil e al cui il creste, nu al cui il face. Sunt mame care-si abandoneaza copii, sau mai rau - acei copii nu sunt ai lor, ci ai celor care ii adopta si ii iubesc.

Nu cred ca as putea sa fiu mama purtatoare, m-as gandi mereu ca undeva pe lumea asta e un copil al meu pe care il creste altcineva. Daca tu insa te poti detasa, adica iti poti spune ca nu e copilul tau ci al lor si ai incredere ca ei il vor creste bine, ar fi un gest frumos. Insa trebuie sa fii foarte sigura de decizia ta.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

Eliza5 spune:

Chiar daca ai lua decizia de a face acest gest nobil, se poate intampla ca dupa nasterea propriu-zisa sa nu poti sa te desparti de copil... Cred ca ar fi sfasietor..
Ma gandesc ca este extrem de dificil dupa ce a crescut in tine, pieptul iti pocneste de lapte, i-ai auzit primul strigat, stii ca e parte din tine... si sa trebuiasca sa te desparti de el.. Eu una nu as putea.

Ica 1975 spune:

quote:

---

Originally posted by ellej

quote:

---

Originally posted by Cristina_A

Sa stii ca acest copil nu va fi al cuplului prieten. Va fi al barbatului care face parte din acel cuplu si al tau. Va fi copilul tau. Esti sigura ca vrei sa-l faci "cadou" altora pe copilul tau?
De ce nu apeleaza cuplul de prieteni la o donatoare anonima?

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************

---

Parerea mea e ca un copil e al cui il creste, nu al cui il face. Sunt mame care-si abandoneaza copii, sau mai rau - acei copii nu sunt ai lor, ci ai celor care ii adopta si ii iubesc.

Nu cred ca as putea sa fiu mama purtatoare, m-as gandi mereu ca undeva pe lumea asta e un copil al meu pe care il creste altcineva. Daca tu insa te poti detasa, adica iti poti spune ca nu e copilul tau ci al lor si ai incredere ca ei il vor creste bine, ar fi un gest frumos. Insa trebuie sa fii foarte sigura de decizia ta.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

---

Eu cred ca un copil, desi crescut de alt cuplu, ramane totusi copilul mamei biologice, deci si copilul tau. Esti sigura ca nu te vei atasa de el? Eu n-as putea face gestul asta, este ca si cum ii fac cadou unei bune prietene copilul meu, chiar conceput cu sotul ei (ma rog nu in mod direct ) pentru a-i multumi. Nu judec pe nimeni, insa ptr mine ar fi imposibil, oricat de indatorata m-as simti.

Noi

Ce faci te si face.

marius spune:

Opinia mea este ca nu ar fi bine. Nu faptul in sine ci scenariul nu este potrivit. Dincolo de fapte suntem oameni si aici intervine problema.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

crinuta spune:

Eu NU as face asa ceva. Ar fi si copilul meu, din ovulul meu, si nu l-as putea niciodata da, niciodata.
Daca insa ar fi ovulul ei, m-as mai gandi, dar per ansamblu, eu nu sunt de acord cu asta....,implica prea multe riscuri...

Crinuta si Rayan



Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

Amaya spune:

Nici eu n-as putea! Chiar si in cazul in care nici ovulul nu ar fi al meu! Pe parcursul sarcinii se creaza acea legatura fantastica, mistica, speciala intre mama si puiul din burtica. Pur si simplu n-as putea! Dar, daca isi doresc atat de mult un copil de ce nu infiaza unul?

Oana, nazdravanul Andrei (18.02.2005) si Cristina (8.02.2007)

Comorile mele

Va astept la www.bijuterii-cadouri.ro

cristiama spune:

Sa auziti si parerea cuiva din tabara "adversa":
Eu am 38 de ani, cateva sarcini pierdute, ani de incercari, tratamente,etc. Cu posibilitati materiale. Ca sa fie cineva in situatia prietenei tale.

Si rapunsul e NU! Nu vreau un copil facut de sotul meu cu alta. Nu as putea sa-l cresc si sa-l iubesc asa cum merita sa fie iubit un copil, din toata inima.
In mod cert as rupe orice relatie cu mama purtatoare.

Cred ca prietena ta e disperata, probabil are nevoie de terapie dar mie mi se pare o solutie total inacceptabila.

nu cred ca poti fi atat de indatorat cuiva. I-ai dona un rinichi, inima, ca de indataorat.

Si propunerea sotului e cel putin bizar, ca sa zic asa!

Cristina_C spune:

Decat sa faci asta, mai bine faci un copil al vostru care sa ramana al vostru, faci si tu si face si sotul un efort financiar si il cresteti, copilasul tau mai mare are un fratior sau o surioara si gata. Gandeste-te, daca, din intamplare, ai ramane gravida, nu l-ai pastra?
Cat despre "datoriile" de care vorbesti, sa fim seriosi: nimic nu se poate "plati" cu propriul copil. Si destinul nu ti-l poate schimba decat Dumnezeu, asa cred. Eu, sincer, m-as supara pe sot daca mi-ar propune asa ceva. Adica nu facem un copil pentru noi, dar facem pentru prieteni! NO way, totul are o limita, pana aici! Pot sa adopte copilul altcuiva, sau un copil abandonat, sunt atatia care n-au parinti, sau pot gasi o alta mama purtatoare daca vor ca macar pe jumatate sa fie al lor, deci solutii mai sunt. Sfatul meu este: vezi-ti de viata ta asa cum e acum, de copilul tau si de sotul tau. In locul prietenilor eu nici n-as accepta aceasta "oferta", as opta pentru una din solutiile enumerate mai sus.
Tu ai mai fost gravida si stii cat de mult te atasezi de copil in timpul sarcinii, cum ii simti miscarile, cate emotii ai pe masura ce se apropie termenul. Ce s-ar intampla cu instinctul tau matern, te-ai gandit? Cum te-ai simti sa-l dai de langa tine imediat dupa ce-l nasti? Nu, in mod sigur, eu n-as fi in stare. Asta e...