Mamici si viitoare mamici de gemeni & tripleti 19

thea_m spune:

Anna multe pentru tine si pentru Laura. Sunt de acord cu ideea voastra de "mama", de asta discut si cu al meu sot in contradictoriu cand ii spun ca un bebelus asa mic nu stie sa se rasfete si ca militaria nu-i deloc potrivita ca forma de educatie ( eu cred ca nici acum nici mai tarziu) si ca e nevoie de multa rabadare si dragoste pentru a o putea face oameni mari din niste oameni mici .

Teodora
mami fericita de Tiberiu si Daria
Tiberiu si Daria 4 luni

www.flickr.com/photos/10361025@N06/sets/72157602674414404/" target="_blank">poze botez

ainia spune:

Ca tot am o "pauza" pana vineri, cand am ultimul examen, o sa incerc sa va postez cateva din lucrurile pe care le-am invatat si pe care le-am considerat extrem de interesante (unele noi pt mine, altele nu, iar pe altele le simteam prin instinct si prin intuitie). Pentru fetele care nu stiu, zilele astea am avut 9 examene, dintre care psihologia COPILULUI, a PERSONALITATII, a Adolescentului si a Adultului si Psihopedagogia jocului. Deci, credeti-ma ca ce va voi spune sunt lucruri bine fundamentate.
* " Pedagogic, trebuie sa se retina ca dragostea care il inconjoara il invata pe copil sa iubeasca pe altii. Chiar mai mult: dragostea ii face sa se simta ca sunt cineva, le dezvolta o atitudine de sine, componenta esentiala a sentimentului de siguranta, de incredere. Afectivitatea sta la baza sociabilitatii exprimata in diferite manifestari.
Pe masura ce copilul se dezvolta,formeaza ma multe atasamente care difera calitativ unele de altele. Atentia copilului se indreapta, de obicei, catre o singura persoana, de cele mai multe ori aceasta este mama. Teoria lui Bowlby subliniaza ca monotropia-atasamentul fata de o singura persoana, de obicei de sex feminin-este sursa de siguranta si de formare a altor tipuri de comportamente. Daca monotropia sufera, se intrerupe, daca este despartit de mama, copilul va avea afectivitatea zdruncinata serios. Astfel, teoria privarii materne a lui John Bowlby subliniaza ca este esentiala legatura mama-copil in primii 5 ani de viata."
* " Viata sugarului este dominata de satisfacerea trebuintelor care reprezinta forta motrica a dezvoltarii psihice. Trebuintele activeaza intregul potential psihic al nou-nascutului. Mai mult, trebuintele determina inceputul organizarii vietii psihice, sustin dezvoltarea acesteia, contribuind la aparitia unor noi structuri psihocomportamentale. La sugar se disting doua mari categorii de trebuinte:
- fiziologice, cu caracter ciclic: aer, hrana, somn, apa, caldura;
- psihologice, cu caracter permanent: orientare comunicare, investigare, vocalizare."
Sunt si o gramada de alte lucruri extrem de interesante (despre capacitatile intelectuale, despre senzatiile si perceptiile copilului. O sa va mai scriu, strecurate pe ici-pe colo.
Acum o sa va povestesc o chestie importanta ce mi s-a intamplat mie la cursul pe psihopedagogia jocului la care am avut o profesoara toba de carte si de experiente. Ne vorbea despre copilul sugar si la un moment dat intreaba: " Stie cineva de ce sugarul de cateva lunisoare arunca jucaria ?" La care eu, cu gura mare zic: "Se joaca!" Si ea: "Vedeti, nu aveti habar ce inseamna copilul! Nu cunoasteti psihologia copilului!!! Nu, copilul arunca jucaria nu ca sa i-o dai tu inapoi! El nu se joaca!! El isi formeaza reprezentari! EL INVATA! El asimileaza cunostinte, in cazul acesta imaginea obiectului pe care il arunca! Pe el nu-l intereseaza ca tu i-l dai inapoi sau oricine altcineva. Pe el in intereseaza ca obiectul pe care l-a aruncat apare dupa ce a disparut din raza campului sau vizual, el retine imaginea obiectului!El se bucura nu ca i-l dai tu inapoi, ci ca in campul sau vizual apare obiectul pe care el l-a "pozat cu mintea", cu care el se familiarizeaza! Este exact ca atunci cand el loveste cu manuta jucaria atarnata deasupra patultului. NU O LOVESTE INTENTIONAT, SA SE JOACE! Nu se joaca! INVATA! Da o data cu manuta-jucaria scoate un zgomot! A doua oara , intamplator da iar cu manuta si iar aude zgomotul! El invata ca daca o loveste, aceasta scoate un zgomot! "
In mare acestea au fost cuvintele doamnei, cred ca, in ciuda exprimarii mele, ati inteles ce am vrut sa spun.


In legatura cu Lachi, imi spun si eu parerea. Nu o cunosc precum fetele care au afirmat asta, insa , parerea mea, la afirmatia DURA " urla CA O DESCREIERATA" era normal sa primeasca reactii dure, cum a fost cea a Laurei. Si eu am simtit exprimarea lui Lachi ca fiind extrem de violenta. Pe de alta parte ii acord si circumstante atenuante pt ca ii inteleg oboseala , tensiunea si stresul acumulat si sunt sigura ca a fost o reactie de moment si de disperare. Nu o sa ma apuc acum sa spun ca si eu..... si mie mi s-a intamplat....O sa spun doar ca e foarte important sa ne gasim echilibrul! O sa spun ca e foarte important sa ne gandim ca maine va fi mai bine ca azi! E foarte important sa nu ne lasam coplesite de greu si sa ne gandim ca noi suntem centrul universului pentru aceste mici fapturi NEAJUTORATE si ca noi suntem cele de care depinde CUM ESTE COPILUL NOSTRU, cum se poarta, cum vorbeste, cum se joaca, cum se descurca in viata! Ganditi-va , fetelor, va veni ziua in care ii vom lasa SINGURI la gradinita(fara mama!!!), la scoala, la liceu..... in viata!!!! Oare se va descurca singur? Oare va avea o familie fericita? Oare va fi apreciat de ceilalti? Oare pe ce drum o va apuca? Oare va fi fericit?


Fetelor, va pup pe amandoua cu mult drag, si pe tine Lachi si pe tine Laura care pui atata suflet in tot ce faci!

Lavinia
pozele mele Andrei (25.01.2001) Tea si Rares (12.07.2006)
franturi din viata

monica_b spune:

quote:

---

Originally posted by Sheannamp
Da, cand incepe sa inteleaga, sa aiba cat de cat notiuni integrative, cand incepe sa exploreze atat locurile cat si limitele sale in raport cu ale parintilor, cand pentru ca i-ai refuzat un lucru se tranteste cu fundul de pamant si urla isteric, potolindu-se ca prin senin la satisfacerea moftului, da atunci poti si trebuie sa ignori dar asemenea comportamente apar mai tarziu, dupa 1 an jumate.

---

Aha! Si daca se trinteste cu fundul de pamint la 10 luni? Fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare (fizica, psihica sau intelectuala). Daca dintii pot apare si la 4, dar si la 12 luni si e normal, daca un copil poate incepe sa vorbeasca si la 9 luni, dar si la 2 ani, de ce nu e normal rasfatul la un copil si la 8, dar si la 18 luni?
Pot sa bag mina in foc pt. Uca mea ca de rasfat se da cu fundul de pamint biziind si intinzind bratele sa fie luata pe sus. Si asta mult dinainte de a face 11 luni. Personal mi se pare o mica cruzime sa-i satisfaci toate mofturile pina la 1 an jumate si dupa aceea sa incepi "educatia". Cum justifici copilului ca nu mai primeste ceea ce a primit pina atunci? De ce ieri da si astazi nu? Am inteles (din carti, de la alte mamici cu vechime) ca un lucru esential in educatie este consecventa. Si atunci?

elyanne spune:

Mai nu stiu ce zic cartile... dar intre Mihai si Andrei exista diferente clare de rasfat sau nu.
Mihai se rasfata si se rasfata de mult.
Bazaie cum nu-i convine ceva, ulra isteric ca-i iei ceva din mana (ce prinde din greseala si nu e pt. el)... urla cand ma vede ca plec de-acasa... Inca nu se da cu fundu de pamant pt. ca nu o poate face... dar daca ar putea sigur ar face-o...
Andrei este cuminte si de cele mai multe ori nu "comenteaza" cand il pun undeva, cand ii iau o jucarie care nu-i pt. el (de-ale Elenei... din alea mici)...
Mihai a primit mai multa atentie atunci cand avea 2-3 luni pt. ca il durea burta de la colici, spre dosebire de Andrei, care f. rar l-a durut butica... Si atunci a speculat si a tinut minte ca daca urla este luat in brate...

Din ce am obs. la mamicile de martie-aprilie... cele care ziceau ca pana la 3 luni un copil nu se rasfata si plange din diferite motive, bb-ei care adormea in brate, leganati... acu' se plang ca piticii tot asa adorm si acum au personalitate si mai puternica... si e si mai grav daca-i lasa 1 minute neleganati a adoarma la ei in pat...

Am prietene care si-au culcat copiii de la bun inceput leganati pe picioare si acum, la 3 ani tot asa adorm.
Elena intr-adevar nu doarme singura in pat mai nou, dar niciodata leganata. Pana la 2 ani n-a suportat sa doarma cu noi in pat... si era tragedie daca era bolnava si vroiam s-o tin langa mine sa-i verifica mai usor temperatura...

Eliana cu Elena (23.10.04) Andrei si Mihai (03.03.07) | Poze | www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra | De 3x... mamica

Sheannamp spune:

Ainia, pentru ce ai scris!
Sper ca iti dai seama ca de-acum o sa tabaram pe tine cu intrebarile de fiecare data cand avem nevoie de consultanta psihologica.
Pentru copii, pentru noi, pentru soti....


Monica, asa cum un bebelus de 6 luni nu poate merge, indiferent cat de precoce ar fi, pentru ca inca nu are dezvoltate caile nervoase necesare pentru a putea face acest lucru tot asa un bebelus de 7 si chiar 10 luni nu poate sa faca crize de isterie (in adevaratul sens al cuvantului) pentru ca nu are inca dezvoltate conexiunile neuronale capabile de asa ceva.
Aici nu e vorba de precocitate si de neuroanatomie iar in cazul acesta lucrurile sunt destul de stricte.
Nu cred, desi nu am o pregatire de specialitate, ca educatia se face prin restrictii si pedepse si "militarie". Si nu se incepe de la 1 an jumate ci din momentul in care se naste, de atunci iti asculti copii si ii consideri indivizi de sine statatori si nu papusile tale care trebuie sa te asculte orbeste si sa faca doar ce vrei tu.
Citeam undeva (din pacate numai stiu unde) ca nici macar la 1 an nu e bine sa ii spui copilului NU prea des. El trebuie sa exploreze nu ca sa se joace sau ca sa te enerveze pe tine ci ca sa invete (vezi ce spunea si Ainia).
El nu vrea sa iti faca rau, nu vrea sa te tachineze pentru ca notiunile de bine si rau ii sunt inca straine.
El stie insa de durere, fizica si psihica.
Invata repede ca daca plange "isteric" este pedepsit sau chiar batut. invata de frica. Si isi va construi cu timpul intregul caracter pe baza aceasta: pedepasa si recompensa. Si e posibil sa aplice, involuntar, ulterior aceasi teorie in viata....

teoria este teorie. Nici eu nu ma pot abtine de a ridica glasul si a-mi certa baietii atunci cand scuipa mancarea sau inchid pentru a zecea oara televizorul. Stiu ca e gresit dar sunt om nu masina perfecta.
Incerc insa sa ii invat de pe acum ce e bine si ce e rau si, mai ales, de ce nu e bine si e rau.
Dar oricat de educativa incerc sa fiu nu ii pot lasa sa planga. Nu am putut niciodata sa ii las singuri sa planga, mi se pare mult prea crud.
E adevarat, noi stam la garsoniera, dormim toti intr-o camera, cand a fost cazul i-am luat in pat cu mine, cand erau mici trebuiau sa suga obligatoriu inainte de a adormi iar Ioan a avut perioade lungi in care nu adormea decat leganat.
Au trecut aceste perioade si nu o sa mai revina niciodata.....Si deja simt ca am pierdut ceva, ca baietii mei si-au inceput drumul spre independenta de mine.....

Si ce daca ii rasfatam? Ce daca ii leganam si la 3 ani pe picioare?
Cat o sa mai putem sa ii rasfatam? Eu zic ca merita, atat noi cat si ei, acest rasfat.
Au o viata intreaga in fatza sa invete ce e datoria, sa invete ca nu pot face doar ce doresc.....

Eu cred ca acei copii-problema de mai tarziu pec are ii vedem la televizor si in filme provin din copiii care nu au fost "rasfatati" cand erau bebelusi decat din cei care au fost tinuti langa mama atata cat au vrut....
Ainia, tu ce parere ai?

ainia spune:

Eliana, uite inca un lucru pe care habar nu l-am stiut: TEMPERAMENTUL este innascut! Si nu se schimba! Uite un paradox: temperamentul este o componenta a personalitatii si, cu toate ca temperamentul ramane relativ stabil, fix, personalitatea se modifica in functie de factorii de mediu, de educatie.
Asa si cu baietii tai. Fiecare dintre ei are un alt tip de temperament. Asa si ai mei: Tea pare sa aibe temperament coleric, Rares flegmatic. Andrei bate mai mult spre melancolic. Si in fiecare dintre ei exista o combinatie unica a componentelor personalitatii, individuala.

Lavinia
pozele mele Andrei (25.01.2001) Tea si Rares (12.07.2006)
franturi din viata

andreeaUK spune:

Buna ziua fetelor!!

Va multumesc foarte mult pentru sfaturile voastre despre cerclaj. Am programare la gino miercuri si o sa vorbesc mai multe cu el atunci despre acest subiect. Totusi mi-am dat seama ca este mai bine sa fac cerclajul preventiv decat sa am probleme mai tarziu in sarcina. Oricum va multumesc din suflet pentru parerile voastre.

Cu greturile inca nu este deloc bine. Eu sunt mai plinuta de fel (sunt norocoasa ca sunt si inalta) dar cand am aflat ca sunt gravida aveam in jur de 87 de kg si acum, m-am cantarit azi dimineata, am 75 de kg. Mi se pare ca am slabit mult prea mult. Totusi totul este bine, mananc cat de cat si intre vomitat mai tin si in mine, doctorii au zis ca copii sunt bine si ca nu trebuie sa ma puna in perfuzii etc inca decat daca se agraveaza situatia. Sper sa fie totul ok!!

Va pup si va doresc o zii frumoasa,


Andreea 10+

elyanne spune:

Ok... inseamna ca aveti (avem copii cuminti)... si sa va zic de ce... pe rand.
Sa nu ma intelegeti gresi... ca nu-mi rasfat copiii, dar nu in orice situatie... de ex. Elena rasfatata-rasfatatelor nu mananca nici acum cum trebuie, pt. ca de la bun inceput la capitolul masa am stat si-n cap numai sa manance...
Ce se intampla la gradinita? Mananca tot, fara mutre... de ce? pt. ca nimeni nu ii face tate poftele.
Aici am gresit mult la Elena si acum am dre-o la baieti... Daca nu am porcedat la fel si i-am "Educat" de la bun inceput, acum mananca fara mofturi si talente, f. bine... si asta e in avantajul lor.
La fel si cu dormitul... aici toti 3 au fost "educati" de la bun inceput... si dorm f. bine... sunt odihniti si gata de joaca in rest...

Iar acum comparatia cu un bb rasfatat (dupa parerea mea) al unei prietene... cae toata nopatea urla... toata noapte... de aproape un an de zile. Si nu are absolut nimic... i-a facut tot felul de analize, l-au consultat dr. Aceiasi concluzie... rasfat la maxim.
La inceput a crezut ca e vb de intoleranta la lactoza... daca dupa 20 de minute fix se punea pe urlat... nici vorba... Copilul este sanatos.
Nu doarme decat langa mama lui (nu ar fi o tragedie asat), deact catva ore ziua, noaptea deloc. Nu sta decat in bratele mamei... urla cum incearca sa-l mai ia careva... sa o mai ajute. Nu se poate... Plange pana se invineteste.

Acum... ziceti si voi??? Nu-i vorba deloc de rasfat?
Si daca se rasfata ce? ... nimic... doar ca saraca nu are nici cand sa manance, sa-si faca un dus... si nu dorm noptile aproape deloc de 1 an de zile... Doar atat...

Imi rafat copiii, dar in alte feluri... nu sa-i las sa faca oabsolut tot ce vor... pai daca Mihai urla ca-i iau o jucarie kinder din mana ce ar trebui sa-i fac? Sa-l las? S-o bage in gura si sa se innece? Ca sa n usupar copiul si sa-l rasfat?

Si asta trebe facuta dupa parerea mea cu limite... chiar de la bun inceput...
Elena e mai mult decat rasfatat si ni se urca in cap uneori... pt. ca nu am fixat niste limite la timp... si are doar 3 ani.. incerc s-o temperez si sa o fac sa-ntelega ca nu orice e permis, in special ce-i face rau... sau cand face rau cuiva.
Pur si simplu nu ma asculta cand ii spun sa faca ceva... se uita la mine luuuung si continua ca si cum n-as fi acolo...

Eliana cu Elena (23.10.04) Andrei si Mihai (03.03.07) | Poze | www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra | De 3x... mamica

ainia spune:

Anna, la copiii-problema de prin filme situatia e mai complexa. Aici e vorba de multe aspecte , cred. Da, este vorba de afectiune.Poate fi vorba si de mosteniri genetice, insa cel mai probabil este vorba despre mediu. Si cand zic mediu ma refer la familie si la scoala. Adica la educatie.
Familia este foarte importanta pentru ca in familie se regasesc "cei 7 ani de acasa" -si asta nu-i o vorba intamplatoare. In primii 7 ani de viata ai copilului are loc cea mai intensa dezvoltare psihica -se insusesc pana la 75 la suta din cunostintele care-i sunt de folos toata viata(ca sa spun asa) , restul de 25 la suta le asimileaza in restul vietii , multe din cunostintele ce vin peste 7 ani fiind doar imbunatatiri ale celor acumulate deja. Iata cat e de important ceea ce "sadim " in copil in acesti 7 ani. Iata cat de importanta este familia in care copilul invata sa vorbeasca , sa manance, sa se imbrace, sa iubeasca, sa se comporte. Ganditi-va la mintea copilului ca la o tablita goala . Asa este el, nu are nimic scris. Voi scrieti pe ea. Si ceea ce se scrie la aceasta varsta, pai ramas ramane, nu se mai sterge. Sau ca la un burete. Mintea copilului este ca un burete care absoarbe. Absoarbe tot ce i se da. El nu face distinctia dintre un lucru bun sau rau. Spunea profa de psiho ca este de ajuns ca un bebelus sa ramana intr-un orfelinat 6 luni de zile, e suficient doar o jumatate de an ca el, bebelusul , sa fie pierdut, sa fie socotit deja un copil irecuperabil din punct de vedere emotional, afectiv.
Si in afara de familie un rol la fel de important este al educatiei. Educatia are un rol mai important decat mostenirea genetica. Prin educatie il modelezi si ii oferi valori morale(prin care isi formeaza caracterul, trasaturile de caracter), prin educatie ii modelezi aptitudinile(poti descoperi aptitudini de care nu stiai ), prin educatie temperezi temperamentul ( daca are un temperament coleric poate invata sa se stapaneasca, sa-si infraneze pornirile agresive, impulsivitatea), prin educatie dezvolti creativitatea, prin educatie dezvolti inteligenta. Practic educatia are rol in formarea personalitatii.
Intotdeauna, in fiecare caz-problema exista o hiba. E vorba de copii abuzati fizic, chiar psihic, e vorba de copii proveniti din familii destramate, e vorba de copii fara educatie. Fiecare dintre ei are o poveste trista.
Am vazut o emisiune in care spunea psihologul: "COPIII SUNT VICTIMELE PARINTILOR!" Si cata dreptate avea si are!
Dezvoltarea personalitatii are loc toata viata, uneori mai lent alteori mai repede. Se spune, Eliana, ca la varsta de 3 ani exista o curba ascendenta in dezvoltarea ei. Acum, la 3 ani, Elena trece printr-o perioada de maxima dezvoltare a personalitatii. Inca o perioada foarte grea este cea din adolescenta, cand tanarul isi cauta propria identitate - refuza sa-si asculte parintii, este obraznic, rebel in comportare si in vestimentatie, fuge de acasa etc. Daca se suprapune aceasta perioada grea, a adolescentei , cu "capcanele ' enumerate mai sus, se poate ajunge in cazuri nefericite in care isi impusca colegii/profesorii, se sinucid sau omoara ei insusi pe cineva.
Da, Anna, afectiunea joaca un rol extrem de important in formarea personalitatii. Cand e mic, sugarul are cea mai mare nevoie de ea. Pe masura ce creste, ea trebuie imbinata cu talent si mare maiestrie in formare de deprinderi si in formarea de cunostinte,in modelarea personalitatii micutului . Si e foarte important sa se tina cont de temperamentul copilului.
Va pup!
Sper sa nu mai scriu asa mult, sa nu mai plictisesc pe nimeni.

PS. Sa stiti ca sunt o persoana blanda, linistita, cu spirit autocritic. Cred ca nimeni nu se schimba de dragul altora, ci doar daca si cand el doreste asta. Si as vrea sa intelegeti ca nu doresc sa dau lectii nimanui, ci doar sa impartasesc din experienta proprie. Nimeni nu-i perfect, nimeni nu s-a nascut invatat si fiecare este receptiv in felul sau.

Lavinia
pozele mele Andrei (25.01.2001) Tea si Rares (12.07.2006)
franturi din viata

elyanne spune:

Sunt suparata ne-am intors de la dr. cu diagnostic de: pneumonie interstitiala
Cum or fi reusit... numai ei stiu... Elena inca nu da semne... am fost doar cu baietii, pt. ca ei au facut febra...
Joi ne prezentam iar, sa vada cum raspund la tratament... Si o iau si pe Elena la verificat, daca nu da semne intretimp.
Sper sa fie mai bine... ca nu vreau sa ajungem pe la spital.
Dr. nostru oricum evita cat se poate sa ne trimita la spital... daca avem cum sa tratam acasa...
Cel mai greu este ca vomita la cel mai mic semn de tuse... si atunci mi-e tare teama ca vomita si medicamentele... si nici nu pot sa le dau din nou, pt. ca nici nu stiu daca sigur au vomat si medicamentele...
Le dau cam cu jumatate de ora inainte de masa... ca daca le vine vreo idee... sper sa se asimileze ce le-am dat.



Eliana cu Elena (23.10.04) Andrei si Mihai (03.03.07) | Poze | www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena – iubita noastra | De 3x... mamica