profesie si mama

Am mai scris despre mine si problemele mele si cele care au citit stiu ca nu lucrez si stau acasa sa i mi cresc copilul.Nu am profesie,am terminat liceul teoretic,am lucrat ca si contabila in urma cu multi ani,am facut un curs de coafura sperand ca voi putea lucra casa,dar nu a mers.O buna perioada ne am descurcat cu salariul sotului,care a pornit de jos. Nu am incercat sa gasesc o bona di cauza ca mi a fost teama iar banii pe care i as putea cistiga eu oriunde la inceput nu cred ca se vor diferentia prea mult de salariul unei bone.Am lucrat ca vinzatoare cistigind 650 lei.Acum sunt acasa din martie 2007.Am momente cind i mi este f. greu din cauza rutinii.Sunt o femeie cocheta insa de multe ori sunt pe punctul de a ceda pentru ca ma aranjez si nu ma vede f. muulta lume.Dar asta este ceea mai neinsemnata din grijile mele.Ma gindesc la viitor,chiar la anii de pensie si ma gindesc ca nu traiesc viata unui om la 32 ani.Fetita mea este cl.1 si i mi ocupa f. mult timp,am devenit maniaca cu curatenia,tot timpul fac citeceva dar nu este suficient.Nu am solutia pentru cineva care sa o supravegheze dar simt ca nu fac suficient.Meseria de viunzatoare ma nemultumeste dar nu cred ca am prea multe sanse avind in vedere ca as avea nevoie de un anumit program.I mi este teama ca nu se vor descurca si ca fetitei mele ai va fii greu.Chiar si invatatoarea m a sfatuit sa mai am rabdare si sa mai stau cu ea acasa,dar timpul trece.Voi cum va descurcatii sa fiti si mame sa aveti si slujba.Mie mi a fost f. greu cind am lucrat.eram doar 2 fete si trebuia sa lucram una pentru alta,orice problema in viata celeilalte i mi dadea complet viata peste cap(SI A CELOR CARE MA AJUTAU CU FETITA)

marcellinna spune:

Ernestine,mi-e foarte greu sa-ti raspund in conditiile in care eu nu mai sunt in tara de cativa ani pe de o parte ,iar pe de alta nu as vrea sa fiu gresit interpretata in ceea ce-ti voi spune.
Exista intr-adevar balanta aia in care pui "salariul meu= salariul bonei" si atunci inclini sa spui,"mai bine raman acasa cu fetita".
Apare apoi balanta "salariul meu= salariul bonei, dar bona (in anumite conditii)va avea o pensie eu sigur nu".

Cred cu tarie ca e foarte important sa fii alaturi de copil,dar mai cred ca la fel de important e ,pe langa ca o inveti si ai grija de fetita,de casa,de tine si de sotul tau,ca toti ,inclusiv tu sa intelegeti ca doar colaborand veti reusi sa aveti cat de cat un echilibru.

Zici ca ai devenit o maniaca a curateniei,ca ai senzatia ca nu faci suficient.
Ma gandesc ca foarte probabil incerci sa compensezi faptul ca nu lucrezi inafara casei si nu ai un salariu, muncind in casa pana la a gasi un cusur la fiece mica imperfectiune .
Nu-i o tragedie sa-ti placa mult curatenia,din contra.
Sotul tau si fetita ta care nu mai este tocmai micutza ar putea in ideea in care ti-ai gasi un serviciu sa-ti dea o mana de ajutor iar tu sa accepti ajutorul lor fara sa cauti imperfectiuni.
In felul asta o sa-ti treaca incetul cu incetul temerile si teama ca nu se vor descurca.
Chiar trebuie sa invete sa se descurce si singuri.

O sa te bazaie un pic de ex faptul ca gunoiul va fi dus dimineatza la plecarea la serviciu si nu seara pt ca el era obosit si tu ai facut altceva,dar sti si tu ca inca pe nimeni n-a omorat un saculet de gunoi legat si lasat pe balcon pana dimineata si chiar daca dimineata inainte de a pleca la serviciu,cuvertura din dormitor nu e aliniata la dunga patului,nici asta n-a facut gaura-n cer in veci.

Draga mea,presupun ca peste noapte oricum n-o sa gasesti un serviciu.
Gandul ca la batranete nu vei avea o pensie o sa-ti dea tarcoale din ce in ce mai des si nu e vorba doar de gandul asta.
Pana cand vei gasi un serviciu care sa fie cat de cat convenabil ca program,incearca sa discuti cu sotul tau .Ar fi disponibil sa faca anumite lucruri pe care pana acum nu le-a facut,ar fi disponibil sa stimulati si fetita sa fiti toti trei pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste posibilitatea ca tu sa-ti gasesti un serviciu si mai ales tu ai fi dispusa sa incerci sa-ti alungi temerile?

Usor nu va fi,dar trebuie sa intelegeti cu totii ca din pacate nu va permiteti ca tu sa fii mereu acasa.

anca_vlad spune:

eu cred ca exista o dependenta in sens invers adica mama depinde de fetita-sa sti ca si noi celalalte care avem casa-familie avem casele curate, si eu am observat pe vremea cand eram acasa cu vl;adut eram manica sa nu fie praf firmituri pe jos sa fie fiecare lucru la locul lui, acum nu le vad decat sambata cand facem curat dimineta toata familia.

Implicai si pe ceilalti in treburile casei, fetita e destul de mare sa isi puna lucrurile l alocul lor in camera....si cum zicea si ra-mata cand eram noi copii stateam cu cheia de gat, veneam de la scoal ne incalzeam mancare singuri mancam ne schimbam de haine si ori ieseam la joaca afara ori ne apucam de lectii......asa era atunci, acum ai posibilitatea after-school de unde poti lua copilul acasa la oar 17-18.

Nu e musai vanzatoare poti sa iti gasesti o colaborare pe MLM gen Amway, TahitiNoni, Vision.......sunt multe!

Bafta si gandeste-te si la tine ca blazarea nu duce la nimica bun si incearca sa te mobilizezi psihic si ai sa vezi ca ca fetita se decurca si fara tine la tot pasul chiar o va ajuta.......si casa o vei avea la fel de curata si mancarea la fel de calda, dar in loc sa faci zilnic curat vei face o data pe saptamana in rest se intretine!

POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

alex_c spune:

Buna , eu cred ca pentru fetita nu-ti mai trebuie bona cu norma intreaga , e suficient sa o ia de la scoala , sa o bage in casa , sa-i incalzeasca mancare si in rest se poate descurca singura .Baiatul meu cel mare este acum cls a 3a dar asa am procedat din clasa 1 si a fost foarte bine pentru el. Noi pe post de "ajutor" avem o vecina de scara careia pentru deranjul de a-l lua de la scoala si a-l baga in casa ii platim 150 ron/ luna. A invatat intre timp sa-si incalzeasca singur mancare la microunde iar vecina doar se mai uita pe geam la el uneori . In rest sta singur , i-l sun si ma suna atunci cand are probleme.
Cred ca e timpul sa te gandesti putin si la tine si la viata ta .

ernestine spune:

Tot ceea ce am citit este prezent in gindurile mele zi de zi.Aveti dreptate insa mi e mi se pare greu si mi trebuie curaj sa o fac.Tocmai pentru ca am stat atita timp cu ea acasa,fetita mea este mult mai neajutorata decit multi copii de virsta ei.Tuturor celor din familie le a convenit de minune aceasta solutie scapind ei de grija ca fetita ramine nesupravegheata.Nu am fost si nici nu sunt sprijinita de familie.Sotul meu prefera sa munceasca mai mult in afara casei decit sa ma ajutel la treburile casei iar grija copilului nesupravegheat l ar stresa ingrozitor.Am avut ghinion sa cistig putin banii acolo unde am lucrat si aveea tot timpul replica ca mi da el acel salariu,numai sa stau acasa.Mi a facut o pensie privata pe care luna trecuta nu am putut o plati din cauza unor cheltuieli neprevazute.Stiu ce am de facut,ceea ce a ti spusi si voi,dar trebuie sa ma pregatesc pshihic.De aceea aveam nevoie de sustinerea voastra.Va fii greu sa suport suferinta fetitei dar stiu ca asta va ajuta la maturizarea ei si i va folosi mai tirziu.De 7 ani traiesc numai ca mama si sotie,vreau sa traiesc si ca femeie.!

Giana spune:

De multe ori am inceput sa ma gandesc si eu la aspectul acesta...servici-cariera-ceva numai nu acasa. Si sincer,la mine chiar nu-i cazul inca avand un copil de 2 ani jumate si altul de 6 luni.
Chestia e alta...dupa ce am terminat liceul,la scurt timp, am ramas insarcinata cu primul baietel...imediat a venit pe lume si cel de-al doilea...nu am apucat sa fac nimik cu studiile mele.Nici nu stiu ce vreau...Imi place ca stau cu copii deocamdata dar stiu ca nu vreau asta pt tot restul vietii. Sotul meu ma ajuta mult la treburile casnice si am si carte de munca la firma noastra..deci vechimea merge. Cu toate astea...vreau sa cladesc ceva. Nu vreau sa creasca copii si eu sa raman tot acasa.
Ma atrage psihologia.. si medicina...dar cand voi avea eu timp sa termin una din astea daca incep?

Sunt uneori putin dezamagita din cauza asta...ma intalnesc cu foste colege care au un job,au colegi...eu acasa toata ziua cu strumfii mei. Nu ma intelegeti gresit...nu asi da pe nimik viata de-acum dar o usoara nostalgie se simte.

marcellinna spune:

Fetelor eu cred ca va inteleg destul de bine.
E foarte greu sa treci de rutina aia chiar daca unii nu inteleg ce-i asa de greu.
Giana asa cum si tu ai amintit ,esti mama si esti pt ca ai vrut sa fii dar nu inseamna ca nu vrei sa fii si tu insati.
Unii zic ca una o exclude pe alta si eu una nu sunt de-acord.


Cand vremea trece si nu mai trebuie sa fii omniprezenta in casa,apare si dorinta de a iesi din casa ca femeie ce munceste pt familie in definitiv.Dar trebuie fiecare sa-si convinga propria persoana in primul rand ca nu mai e necesar sa fie vesnic in preajma copilului si a familiei si sa fie convinsi si cei din familie ca nu au nevoie de mama vesnic la doi metri de ei in casa.

Nu e usor de acceptat de aceea spun ca pana cand nu se gaseste o intelegere din partea tuturor pe toate planurile ca mama vrea sa lucreze si trebuie sa lucreze,va schiopata mereu echilibrul in familie.
Oricat ti-ar spune un sot "lasa ca-ti dau eu banii aia"sau "lasa ca-ti merge cartea de munca" nu e destul,dar asta nu inseamna ca nu esti o mama buna daca vrei si sa lucrezi si trebuie sa fii tu mama in primul rand care sa te convingi de asta.
Daca nici tu nu crezi cu tarie,atunci s-ar putea sa nu creada nici cei din jurul tau.

Giana tu inca ai copii mici,cauta sa-i stimulezi de pe acum sa devina cat mai pregatiti pt momentul in care "fiecare va avea serviciul lui".
Si asta se va intampla cand copii vor putea merge la un camin.Ala va fi serviciul lor,le va face placere,chiar daca vor fi adusi acasa de o bona si vor astepta un piculet sa ajungi si tu acasa.
Intre timp cauta sa intelegi ce-ti place sau ti-ar placea sa faci peste putini ani si daca reusesti fa ceva in sensul asta.Nu stiu daca exista posibilitatea unor cursuri prin corespondenta sau la ff.Totusi cu doi copii asa mici ca ai tai va fi greu sa incepi tocmai acum dar nu imposibil.
In fond esti tanara,nu cred ca ai mai mult de 24 de ani,asa ca nu ai pierdut toate trenurile.Sora mea si o multime din prietenii mei in tara fac facultate si acum si toti sunt trecuti binisor de 30 de ani.
Si daca-mi permiti, cauta sa nu lasi ca bunul obicei de a fi ajutata in casa de catre sot sa dispara.


Ernestine trebuie sa gasesti oarecum un mod de a vorbi cu ai tai acasa.

Eu nu sunt foarte diplomata din pacate dar ma intreb daca prin absurd as putea sa-l intreb pe sotul tau cum ramane cu banii pe care el promitea ca ti-i da in locul unui salariu al tau si cu siguranta ce ti-a promis-o facandu-ti acea asigurare la care esti restanta acum,oare ce raspuns mi-ar da?
Sunt sigura ca banii,chiar daca si tu vei lucra pt un salariu (ca si acuma lucrezi dar nu esti platita) nu vor ajunge mereu si pt libertati gen concedii in Hawaii dar macar sa-ti dea posibilitatea sa ai si tu patratzica ta acolo,mica sau mare cum o fi.Cand zic sa-ti dea posibilitatea inteleg sa te ajute chiar si in cautarea unui serviciu ,pe langa sa-si asume unele activitati in casa si cu fetita.
repet nu sunt diplomata nu stiu daca e cazul sa-i vorbesti asa sotului tau(dar tare m-as bucura daca cineva i-ar spune-o).

marimar spune:

Eu inteleg ca vrei sa faci si altceva cu viata ta, nu sa fii doar mama si sotie. Iti inteleg frustrarile desi eu experimentez acum exact inversul ( imi doresc sa stau acasa si sa fiu mama si sotie doar !!!!)
E minunat ca ai reusit sa stai acasa pina acum cind fetita e la scoala, dar daca tu iti doresti si altceva incepe prin a cauta un servici de la 8 la 12 de ex sau sa faci un curs care sa te pregateasca pt altceva decit stii ( am inteles ca ai fost si coafeza).

Gindeste-te in primul rind la ce ti-ar placea sa faci si nu renunta la visul respectiv.

-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

filofteia spune:

M-am gandit mult daca si ce anume sa scriu...
Eu nu as lasa singur acasa un copil pana la varsta de 10 ani. Si eu am stat singura si cu cheia de gat de la 6 ani si trei luni si-mi aduc aminte de cate ori am pierdut cheia, de cate ori ma culegeau vecinii din fata blocului, cate spaime am tras singura fiind acasa, ba ca nu s einchide un robinet, ba ca bate cineva la usa, etc... Pe langa toate astea, eu nu am incredere in toti vecinii...
Pe de alta parte inteleg si ca nu mai vrei sa stai acasa, surprinzator, dar esti mai odihnita cand ai si serviciu, desi munca este mai mare, dar monotonia muncii este foarte daunatoare, asa iesind din casa la orice fel de serviciu, face sa dispara acea monotonie.
Nici pe mine nu ma ajuta sotul mai deloc, acum chiar este plecat o luna, deci in general nu ma pot baza pe el. Am bona, care ia copilul de la scoala, dar care nu face nimic in casa. In schimb eu am inceput sa nu ma mai uit chiar asa la orice scama, baietelul meu are tot 7 ani si curatenia de pastreaza mai bine acum. Fac cand pot, ce pot si mai am timp si trei dupa-amiezi sa merg cu el la diverse chestii. Sambata si duminica mai intai imi fac program cu copilul si dupa aceea cam ce ar trebui facut prin casa.
Solutii care le vad eu in cazul tau:
- un serviciu de 4 ore (8-12) cum spune si marimar
- o bona partiala, o vecina, care sa se ocupe doar dupa scoala de fetita, cum spune alex_c
Eu sunt de parere ca nu conteaza cati bani vei castiga cu acel serviciu, dar faptul ca nu stai acasa, va ajuta la psihicul tau si asta este suficient. Eu nu asa renunta la serviciu nici daca ar fi sa dau toti banii pe bona...

Acum nu stiu ce-ti doresti, dar eu m-as inscrie la o facultate in primul rand. Trei ani trec foarte repede. Asta iti va permite sa stai si cu fetita acasa, si iti va aduce si o calificare.

Giana si tu gandeste-te bine...pana la toamna puiul mic va fi destul de mare ca sa urmezi o facultate!!!

Hai fetelor, curaj, important este sa incepeti...Apoi lucrurile vor decurge de la sine.

ernestine spune:

Multumesc f. mult pentru sustinerea voastra.Cum am mai spus nimeni nu se gindeste si la mine la toata lumea primeaza siguranta copilului.Fara sustinerea lor am plecat si acum 3 ani la servici si un timp a fost f. bine.Nici eu nu sunt de acord cu cheia de git la 7 ani Va trebui sa gasesc ceva dupa ora1-2,sa mi pot duce si aduce fetita de la scoala.Pentru inceput o sa ma duc la o expozitie cu vinzare timp de 1 sapt.printr un prieten care urmeaza sa si deschida si magazin.Poate ma va intelege si ajuta sa lucrez pentru el dupa amiaza.Problema celor din situatia mea,majora,este ca incetam sa traim pentru noi.Activitate exista,sunt ocupata cu scoala fetitei,lectii +diverse activitatii extrascolare,am mai facut si alte cursuri,dar vreau mai mult;socializare,cunoastere,exp...e.t.c. Va multumesc pentru masaje.

sorana spune:

Eu sunt opusul tau ernestin si ... un pic asa parca te invidiez :)
Eu am inceput lucrul cand Monica avea 3 luni. De la 3 ani Monica merge la gradi si are si bona. Salariul meu este cam dublul sumei gradi + bona. Dar nu am ales varianta de a ma intoarce la job numai si numai pentru bani ci ... pentru ca inebuneam in casa. Si asta dupa numai 3 luni, care mie mi s-au parut foarte lungi.
Am fost intotdeauna o persoana foarte activa. Desi sunt obosita si parca mi-ar place un concediu luuung de vreo 3 luni sunt convinsa ca dupa concediul respectiv m-as intoarce pe piata muncii sa fac ceva.
In principal cred ca este o chestie legata de persoana, de ceea ce iti doresti, de felul de a fi. Daca iti doresti cu adevarat ceva solutii de a pune in practica exista intotdeauna.
Ce trebuie sa te gandesti bine, bine este la cat de organizata esti. Practic iti trebuie o agenda cu cea ai de facut intr-o zi (uneori calcularea timpului e la nivel de 10 minute!) si sa fii in stare de un ritm sustinut constant. Desi la serviciu am program de "doar" 8 ore (mai rar se fac 9-10 si foarte rar 12) am o familie formata din sot, copil, tata si doua pisici si mai avem (eu si sotul) o firma proprie. Timpul consumat in favoare firmei proprii variaza intre 5 minute si 5 ore pe zi - dar este zilnic. Timpul consumat pentru treburile casei este si el variabil intre 5 minute si 5 ore dar si asta e zilnic. Timpul consumat ca si "timp de calitate" cu copilul este de minimum 2 ore pe zi (in weekend poate ajunge la 6-7 ore). Si putine dintre aceste activitati se pot face concomitent. Si daca doamne - fereste am uitat ceva (gen sa platesc lumina ) chestia asta imi va da peste cap programul pe vreo 2 zile, pana izbutesc sa-l re-echilibrez.
De ce povestesc asta? Ca sa iti dau posibilitatea unei priviri in interiorul unei astfel de vieti si sa incerci sa te gandesti bine-bine ce iti doresti si daca este posibil si realizabil.

Pentru mine sa stau acasa cu copilul (adica sa reduc de la 3 activitati la una) ar fi probabil o chestie care ar genera depresie in cel mai scurt timp si imi imaginez ca si reciproca ar putea fi valabila.



Sorana si Monica (5 ani)