profesie si mama

patou spune:

draga ernestine, intr-un fel si eu sunt in situatia ta. am stat 3 ani acasa cu copilul, pe urma am simtit ca nu mai rezist si am lucrat timp de 6 luni -perioada in care el a stat cu bunicile, pe rand. Acum ca am experimentat ambele variante, am hotarat ca cel mai important e sa stau acasa cu baietelul meu. ce va urma nu stiu si nici nu am timp sa ma gandesc, momentan fac ceea ce consider ca e bine si am lasat viitorul in grija lui D-zeu

Fania spune:

E adevarat...fa ceva si pentru tine...iar daca simti ca vrei o schimbare fa-o. Fetitei tale ii va fi din ce in ce mai greu pentru ca ai facut-o dependenta de tine, incearca sa-i dai aripi si sa o inveti sa zboare, sa se descurce incet, incet singura, in lumea in care traim reusesc oamenii independenti si puternici.
Si eu lucrez de cand baiatul meu avea 4 luni, nu a fost usor si cum spunea si sorana uneori intre 2 intalniri si o sedinta as fi vrut sa ma pot plimba cu copilul meu in parc DAR.....am reusit in timp sa-mi impart timpul intre familie si job, am reusit in acesti ani sa-i pot oferi copilului meu si timp si dragoste si multe bucurii care se leaga de multe ori de posibilitatea financiara.
Nu cred ca este o crima sa-ti doresti mai mult si cred ca se poate, iti trebuie curaj, putere si multa ambitie altfel te vei trezi peste 10 ani cand fetita ta va fi mare, intrebandu-te ce ai facut Tu cu viata ta?!
Succes ernestine !!

[poze]

ernestine spune:

Am incercat din nou sa discut ceea ce ma framinta cu sotul meu,dar din nou a dat dovada de egoism si nepasare.Uneori stau si ma gindesc daca acest om chiar ma iubeste.Analizind din nou situatia nu pot decit sa cred ca este felul lui egoist de a iubi.Pe parcusul celor 11 ani de casnicie am dat dovada lui si mie de multa putere si de realizarea celor ce mi le am propus, si de aceea orice problema pe care o am el o considera ca si rezolvata.Am senzatia ca ai si este mult mai comod asa.Traverseaza si o perioada mai grea dar nu stiu daca mai am rabdarea sa l inteleg atita timp cit el nici nu ma asculta.Am stiut intodeauna ca suntem destul de nepotriviti insa am acceptat situatia pentru ca sunt multe lucruri bune csre compenseaza relativ diferentele deintre noi.TOTUSI stau si ma intreb pina cind o sa fiu eu ceea cu solutii,cea care hotareste ce trebuie facut,cea care cade si se ridica si pentru mine si pentru el,daca eu nu sunt nici macar ascultata atunci cind vreau sa vorbesc.!Probabil ca am prea mult timp de gindire,daca as avea o slujba,o preocupare permanenta nu as avea timp sa ma gindesc la toate astea.Poate de aceea stau si despic firul in patru vazind si gindind lucruri care nici nu exista.Astea sunt gindurile mele astazi si ma bucur ca exista cineva care le va afla.

pisigri spune:

la 7 ani un copil poate foarte bine sa mearga la si de la scoala primara singur...imi inchipui ca totusi nu ai dat fetita in clasa 1 la o scoala din alt capat de oras...

si eu sint foarte obosita acum, si mi-as dori un concediu luuuuung de citeva luni, dar nu se poate. si sint satula si de job, si la noi banii vin in salturi (adica atunci cind iti trebuie mai tare, te mai amina 15 zile)....dar pe de alta parte stiu si ca daca ar fi sa stau toata ziua acasa, as turba. eu ma simt ciudat si daca a trecut o saptamina fara sa intru intr-un supermarket (cind sint f ocupata la job si face sotul aprovizionarea), iar daca timp de o saptamina intreaga nu am baut o cafea sau un suc in oras cu o prietena, deja e tragic...
oricit de mult iti schimba un copil viata....tu ai un copil mare acum. si ai (si ai avut intotdeauna) si alte nevoi decit sa speli, hranesti copilul si sa aduni firele de praf cu penseta. maniacii astia ai curateniei, cum spui tu ca ai ajuns, imi suna mai degraba a persoane depresive care nu au ce face si isi cauta singure de lucru. iarta-ma ca vorbesc asa, nu te condamn....dar trebuie sa iesi din asta.

cit despre "nu ma asculta sotul"...banuiesc ca si el este obosit, munceste sa intretina o familie, discutiile importante se poarta in momente potrivite. asteapta un astfel de moment...stai de 7 ani acasa, cred ca o saptamina in plus sau in minus nu mai conteaza. intre timp, profita de timpul cit fata e la scoala si cauta si tu un job, mergi la un interviu, negociaza un salar....discutia ta cu sotul va fi atunci purtata in cunostinta de cauza