Ma umilesc sau nu?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns andira spune:

Inseamna director financiar, singura diferenta este ca e cumva la nivel de grup, deci putin mai sus.
Poate sa fie oricine cu experienta de Director Financiar, Manager Financiar, cam cu cel putin 5 ani de experienta in domeniu in spate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Briantis spune:

Uite ca eu sunt una din alea care fac facultate la Cantemir si nu-mi da nimeni diploma pe de-a moaca .Asa ca ,chiar ma deranjeaza comentariile tale Ana .Invat de imi sar capacele pt fiecare examen .Poate alta data te gandesti mai mult inainte de a arunca asa comentarii , da ?
Si nu e cazul ca nu as fi putut face fata unei facultati "adevarate " cum consideri tu Ase-ul ,ci doar e vorba de a2a facultate ,care se plateste pt ca prima am facut-o la stat ,iar Ase-ul avea taxe duble .


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ktrinel spune:

deci nema alte studii, certificari, etc? curios ca doar cu experienta ...

quote:
Originally posted by andira

Inseamna director financiar, singura diferenta este ca e cumva la nivel de grup, deci putin mai sus.
Poate sa fie oricine cu experienta de Director Financiar, Manager Financiar, cam cu cel putin 5 ani de experienta in domeniu in spate.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mina spune:

Tibiuta,

nu te umilesti, categoric nu. Nu te mai lasa influentata de parerile altora, gandeste-te ca niciodata nu e rusine sa muncesti. (nu am cetit nimic din ce s-a scris dupa mesajul care a deschis subiectul pt ca sunt in super viteza...asa ca scuze daca o iau pe campii).
Deci: NU, nu e nici o umilinta in a munci, e treaba ta sa tragi linie si sa aduni si sa tragi concluzia: merita sau nu. Daca ti se pare ca merita, nu e nici o umilinta. punct.

Am facut si eu asta in urma cu vreo 9 ani: am acceptat un job care era mult sub calificarea mea insa, eu am facut-o ca sa nu mai stau acasa, nu-mi gaseam ceea ce imi doream si am acceptat asta ca solutie de moment. Am stat cu solutia de moment vreun an, insa nici acum nu regret.

Pe de alta parte, poate ca acest job de care vorbesti are si alte beneficii non salariale: programul lejer, posibilitatea de a face si altceva...incearca sa gandesti global. Oricum, nu cred ca te umilesti si sa nu lasi pe nimeni sa te convinga de asta.

Te pup si iti tin pumnii ca, in timp, situatia sa fie asa cum vrei tu.


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
http://community.webshots.com/user/vizigotubaiatmare

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andira spune:

quote:
Originally posted by Ktrinel

deci nema alte studii, certificari, etc? curios ca doar cu experienta ...

quote:
Originally posted by andira

Inseamna director financiar, singura diferenta este ca e cumva la nivel de grup, deci putin mai sus.
Poate sa fie oricine cu experienta de Director Financiar, Manager Financiar, cam cu cel putin 5 ani de experienta in domeniu in spate.



Ktrinel si Ana Julia (24.11.2006)




Scuze, eu m-am referit doar la experienta, care conteaza cel mai mult. Se cer si ACCA (e student), are si un master si auditor stagiar. Binenteles ca orice studii aditionale sunt binevenite, expert contabil, MBA etc. El le are doar pe cele pe care le-am scris mai sus.
Si eu sunt la ACCA, am facut ASE, dar nu se uita nimeni la mine pe financiar pt ca n-am experienta, iar contabilitate n-am stiut in viata mea. In fac am ajuns in re-re cu contabilitatea si tot nu s-a lipit de mine.
De-asta m-am referit doar la experienta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

quote:
Originally posted by Androix

Tibiuta, eu te inteleg. Peste un an si ceva o sa fiu si eu in situatia ta, cu studii superioare, cu experienta, dar cu o varsta peste 30 de ani, cu doi copii si cu 4 ani pauza de munca. Si sunt convinsa ca imi va fi greu sa gasesc ceva. Pentru ca intr-adevar la noi marea majoritate a anagatorilor prefera tineri fara obligatii, care sunt dispusi sa dea 120% pentru job, care nu sar in sus cand sunt sunati de-acasa ca copilul e mucios. Si sa nu veniti cu argumentele gen "supracalificarea bate tot" ca nu putem fi chiar toate supracalificate. Asta nu inseamna ca trebuie ne complacem si sa acceptam chiar orice ni se ofera. Dar pana la urma e un inceput si ce ti-ai gasit. Atitudinea este foarte importanta. Daca esti increzatoare in propriile forte si nu te lasi usor pana la urma trebuie sa reusesti!

Andreea mama de Filip si Georgia



Cred ca indiferent de studii, experienta, ani de pauza etc e foarte greu sa gasesti un job bun fara o recomandare. Nu vorbesc de pile, ci pur si simplu de joburile care nu apar in ziare, pe site-uri de recrutare etc si de care afli de la cineva, care eventual ii da CV-ul angajatorului. Eu am stat doar 4 luni cu copilul (din motive financiare in principal dar si legate de eventualele probleme ce apar dupa 2 ani de pauza). Si totusi, cu 8 ani experienta, fara pauze majore, studii superioare, job actual bun, mi-e greu sa gasesc un alt loc de munca bun doar cautand pe net. Sunt sigura ca daca vreau sa-l schimb pe ceva macar la fel de bun nu o voi putea face fara o recomandare.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tibiuta spune:

quote:
Originally posted by ellej

quote:
Originally posted by Androix

Tibiuta, eu te inteleg. Peste un an si ceva o sa fiu si eu in situatia ta, cu studii superioare, cu experienta, dar cu o varsta peste 30 de ani, cu doi copii si cu 4 ani pauza de munca. Si sunt convinsa ca imi va fi greu sa gasesc ceva. Pentru ca intr-adevar la noi marea majoritate a anagatorilor prefera tineri fara obligatii, care sunt dispusi sa dea 120% pentru job, care nu sar in sus cand sunt sunati de-acasa ca copilul e mucios. Si sa nu veniti cu argumentele gen "supracalificarea bate tot" ca nu putem fi chiar toate supracalificate. Asta nu inseamna ca trebuie ne complacem si sa acceptam chiar orice ni se ofera. Dar pana la urma e un inceput si ce ti-ai gasit. Atitudinea este foarte importanta. Daca esti increzatoare in propriile forte si nu te lasi usor pana la urma trebuie sa reusesti!

Andreea mama de Filip si Georgia



Cred ca indiferent de studii, experienta, ani de pauza etc e foarte greu sa gasesti un job bun fara o recomandare. Nu vorbesc de pile, ci pur si simplu de joburile care nu apar in ziare, pe site-uri de recrutare etc si de care afli de la cineva, care eventual ii da CV-ul angajatorului. Eu am stat doar 4 luni cu copilul (din motive financiare in principal dar si legate de eventualele probleme ce apar dupa 2 ani de pauza). Si totusi, cu 8 ani experienta, fara pauze majore, studii superioare, job actual bun, mi-e greu sa gasesc un alt loc de munca bun doar cautand pe net. Sunt sigura ca daca vreau sa-l schimb pe ceva macar la fel de bun nu o voi putea face fara o recomandare.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.



Ai dreptate,fara recomandare nu poti prinde un job bun.Eu am trimis zeci de CV pe site-uri de job dar nu m-a chemat nimeni.La stat in administratie am dat 6 concursuri -nici o sansa.Daca nu ai recomandare sau noroc sa "auzi" de un post ca lumea ziarele si netu sunt apa de ploaie ,pt. supravietuire eventual.

mamica lui David

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns huacin spune:

Mai, fetelor, ne batem in diplome? Atunci, hop si eu! Am destule! Glumesc!!!! La suparare omul spune multe, nu foarte indelung cumpatate... Ei hai sa ma laud: am diplome cat cuprinde, la stat, daca e important pentru cineva, fara plata. In realitate sunt contabil pe cont propriu de multi ani, am lucrat cu firme mici si cu companii mari. In toti anii astia stiti de cate ori am fost intrebata unde am facut facultatea? O singura data, la un picnic, de catre cineva cu care lucram de vreo 2 ani... Era doar pura curiozitate... Nope, nu cred ca jobul tau, tibiuta, e o umilire. Suntem mame, eu cred ca lejeritatea programului, comoditatea etc, sunt mai importante in prima faza decat o denumire pompoasa de job, cu care te mariti... In primul rand, iti ofera posibilitatea de readaptare, nu e lucru usor sa intri direct in focurile unui job incins... Sunt multe de zis, dar eu cred ca e varianta ideala. Dupa primul copil eu am lucrat ca asistenta intr-o firma de import. Adica pe post de secretara, desi aveam... doar un master pe vremea aceea. Nu mi s-a parut umilitor. Sincer? Am invatat mai multe despre importuri acolo decat in cele t facultati de specialitate... Nu mi s-a parut umilitor, castigam putin, dar nu ma omoram cu munca. Ajungeam acasa fara sa fiu descreierata si puteam sa ma ocup 100% de familie. Apoi am lucrat in vanzari-asigurari si nu ca agent. Era crunt. Intr-un am am castigat cat altii in 10, dar am imbatranit 20, ajunsesem sa tip la copil, etc. Nu merita

Valentina(32ani), Alexandru(6,7ani), bebe Andrei (1,7 luni) si taticu' Gaby (32ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ramyteo spune:

Tibiuta daca ar fi fost in locul tau sigur nu mai zicea nimic.
Lasa sa zica lumea ce o vrea si poate vei gasi si un loc mai bun.
Capul sus

Teo
Perlute
o viata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

tibiuta,

pe mine una nu m-au interesat niciodata echivalenta si denumirea jobului, ci atributiile concrete. Cu astea "traiesti" opt ore pe zi. Ce scrie in cartea de munca e mai putin important.

Si, pe acest criteriu, aleg sau refuz in job.
De exemplu, n-as putea lucra contabil. N-am nimic cu contabilii, chiar le admir meticulozitatea, dar eu nu am rabdare, prefer joburi mai dinamice. Pe asta l-as face prost. Si cu cinci facultati "la stat", tot un contabil incompetent as fi, pentru ca NU IMI PLACE.

In rest, pot sa ma numesc si gunoier, n-am nici o problema de orgoliu aici. Cit timp imi fac jobul cu placere, si sint multumita de raportul munca-salariu, e ok.

Elise & BBLisa

Mergi la inceput