cum se invata increderea
Raspunsuri - Pagina 2
MissParker spune:
bird70, 
Eu am avut dintotdeauna incredere in ceea ce puteam realiza prin fortele mele, in capacitatea mea intelectuala etc. Intelectul era singurul capitol din viata mea in care nu am stiut niciodata ce sunt alea complexe de inferioritate. Dar tu ai perfecta dreptate, din pacate nu asta este esenta increderii de sine, asta e mai degraba perfectionism...
Dpdv emotional eram insa o ruina, eram usor de manipulat cu sentimente de vinovatie, eram usor de incarcat cu responsabilitati fictive, eram usor de prins in capcana de indata ce cineva juca in mod convingator rolul victimei cu mine si tot asa...
Mai multe caracteristici ale codependentei si alte chestii interesante pe aceasta tema gasiti www.drirene.com/copage.htm" target="_blank">aici
simali si rory76, intr-o terapie competenta inveti sa identifici (si apoi sa dezamorsezi) mecanismele si "butoanele" sensibile prin care reactionezi la asemenea jocuri toxice.
Multi oameni incearca sa-si dea seama din comportamentul celorlalti daca acestia sunt sinceri, binevoitori, demni de incredere etc. Pentru mine punctul de cotitura a venit cand am realizat (si am inceput sa exersez) ca trebuie sa imi identific intotdeauna propriile mele sentimente si reactii emotionale pentru a-mi da seama de sinceritatea sau falsitatea oamenilor cu care am de-a face.
De exemplu, la intrebarea "Cum iti dai seama ca cineva iti este rauvoitor, ca cineva vrea sa te raneasca?", majoritatea oamenilor (am testat vreo 30 de persoane) raspund ceva de genul: "Din voce, din ton, din privire, din limbajul persoanei respective etc." ...
Nimic mai gresit. Un asemenea raspuns denota o adaptare perfecta la reactia altora, concomitent cu pierderea contactului cu propriile sentimente.
Dupa doi ani de terapie am dat raspunsul corect: "Imi dau seama cand cineva imi vrea raul fiindca simt furie la adresa persoanei respective!".
* * * * * * * * * * *
Tiparele de comportament se formeaza in copilarie. Cind un copil este maltratat (sub orice forma, inclusiv neglijarea este o maltratare!), mecanismele psihologice care-l apara de durerea imensa inerenta maltratarii sunt negarea, refularea si identificarea cu agresorul. Cu alte cuvinte, copilul care incearca sa supravietuiasca sufleteste maltratarii isi reneaga adevaratul EU si se adapteaza la cerintele celorlalti, devenind fixat pe ei pentru a afla cum ar trebui sa fie ca sa fie iubit.
Oamenii codependenti au invatat de timpuriu sa nu-si ia in considerare propriile sentimente ca si criteriu valabil. Parintii (sau adultii de referinta din copilarie) i-au fortat sa-si ignore propriile sentimente, dorinte si dureri pentru a se fixa asupra adultilor, fiindca numai ei contau, "tonul", "limbajul" lor, de care copiii erau emotional dependenti, incercind sa-i vada pe parinti - asa cum se pretindeau si ei din aparente! - ca pe niste oameni fara pata, pentru a-i putea iubi in continuare. Ceea ce simteau cu adevarat copiii vizavi de comportamentul parintilor este refulat si ingropat adanc in memoria subconstientului si trebuie scos la iveala in terapie.
Un copil maltratat ar fi murit de durere daca si-ar fi permis sa realizeze ca parintii nu-l iubesc. Un adult suporta durerea si nu moare, ba dimpotriva: se va vindeca de depresie, de atacurile de panica etc. numai daca isi permite sa simta toata durerea refulata in copilarie.
Singurul drum prin durere este PRIN durere!
Felicia 
19+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
simali spune:
quote:
Dupa doi ani de terapie am dat raspunsul corect: "Imi dau seama cand cineva imi vrea raul fiindca simt furie la adresa persoanei respective!".
quote:
Eu nu mi-am dat voie pana acum sa simt furie. Cei din jur, inclusiv eu, l-ar considera un comportament mult prea radical. Am de pilda o prietena care se foloseste de mine ca sa-si faca diferite relatii intr-o zona sa zicem usor inaccesibila pentru ea. Initial nu m-a deranjat (chiar daca a inceput sa-i faca brusc vizite de curtoazie, impreuna cu familia, celei mai bune prietene.
Dar vad si cum, in ultima vreme situatia chiar ia o turnura aiurea. De exemplu mi-a dat telefon sa ma invite la un eveniment monden si fortat spunandu-mi "avem si noi ocazia sa facem cunostinta cu lumea buna". Mie mi s-a intors stomacul. I-am spus ca lumea mea actuala este foarte buna asa cum este. Am simtit furie si un soi de greata. N-am mai intalnit pana acum oameni care sa desfasoare atat de fortat si pe fata o campanie de abandonare a eului propriu si de asimilare a unor valori false pe care nu le intelege.
Nu stiu daca nu sunt in realitate victima perfecta pentru tipul acesta de persoane. Cand eram la liceu, daca unei fete din alta clasa ii placea un baiat din clasa noastra, ce crezi ca facea? Se imprietenea cu mine ca sa aiba motiv sa vina in vizita in fiecare pauza. Iar mie imi trebuiau luni de zile sa-mi dau seama ca are un interes. Iar apoi, desi descopeream ca are un interes ziceam "si ce daca" si tot mergeam mai departe pana cand se darama caruta si tot eu consideram ca sunt vinovata. Cum naiba isi dau tipele astea seama ca eu sunt victima perfecta? Si ce ma face sa fiu victima de fiecare data? O vreme am crezut ca toleranta. Dar acum incep sa cred ca e mult mai mult de-atat.
alice
simali spune:
A si intrebarea mea: cum faci sa ajungi neincrezator?
alice
Cristina_A spune:
Simali, mie, ca observator exterior si neimplicat, imi este clar ca in relatiile de prietenie pe care le-ai descris anterior tu de fapt esti folosita si permiti (inconstient) sa fii folosita. Tu constientizezi ca nu e tocmai in regula atitudinea amicei care te foloseste pentru a-si face cunostinte si nici a colegei de liceu care te foloseste pe post de pretext pentru a veni in vizita in clasa. Intentiile reale ale amicelor nu au nici o legatura cu tine, deci nu pentru ca te-ar placea sincer pe tine si pentru ca ti-ar aprecia compania incearca ele sa iti obtina prietenia. Ai demascat adevatarele intentii ale acestor persoane si totusi nu ai pus capat imediat acestor "prietenii" in care esti exploatata. De ce oare, Simali? Asta sa insemne prietenie? Ar trebui sa te fortezi sa ai incredere in niste amice pe care tu de fapt le simti ca fiind duplicitare? Oare ce te atrage inconstient in astfel de relatii dezanavantajoase si care, in definitiv, te ranesc? Asculta-ti inima!
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************
cristiama spune:
Cred ca intrebarea pe care vrea sa o puna Simali e:
- Cum faci sa devi increzator?
Neincrezator e trist sa fii.
Iti asumi riscuri. Riscul sa fii ranit in dragoste, riscul ca prietena cea mai buna sa te dzamageasca, sau sa descoperi ca te foloseste, etc.
Cred ca-ti trebuie curaj, si peseverenta, sa cazi si sa te ridici, sa incerci alte relatii umane, chiar daca actuala nu a fost ideala.
Cristina_A spune:
Si eu am avut (si inca am) probleme cu increderea in ceilalti. Am facut totul pe dos: fie ca am acordat incredere acolo unde vocea interioara imi striga sa fug mancand pamantul (de exemplu marea mea "iubire": un individ dependent de jocuri de noroc, promiscuu si infractor marunt(marunt oare?)), fie cautam motive ascunse in spatele oricarui gest frumos facut aparent gratuit - fara sa mi se pretinda nimic la schimb. Realitatea insa este ca nu intelegeam prea multe si contradictiile imi sabotau echilibrul sufletesc. Totul in mintea mea era dezorientare si haos.
Cel putin, tot citind si citindu-va si sondand in forum meu interior si, mai nou, discutand la terapie, am inceput sa-mi dau seama care sunt problemele si temerile mele reale, pe care le camuflam manipuland si lasandu-ma manipulata.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************
simali spune:
quote:
Cred ca intrebarea pe care vrea sa o puna Simali e:
- Cum faci sa devi increzator?
quote:
Vreau sa spun ca si sa fii prea increzator este cel putin la fel de rau cu a fi neincrezator. Esti ranit mereu si mereu, apoi eviti noile relatii pentru ca nu mai poti sa duci atat de multe responsabilitati -pe care in nebunia ta esti convins ca trebuie sa ti le asumi - si in final esti intr-un cerc vicios.
Cred ca am citit undeva ca a fi competent social inseamna a sti exact: - cand sa te infurii
- pe cine sa te infurii
- cat sa te infurii
Se poate sa traducem si cu "a fi competent social inseamna a sti:
- cand sa ai incredere;
- in cine sa ai incredere;
- cata incredere sa acorzi;"
alice
simali spune:
quote:
Ar trebui sa te fortezi sa ai incredere in niste amice pe care tu de fapt le simti ca fiind duplicitare? Oare ce te atrage inconstient in astfel de relatii dezanavantajoase si care, in definitiv, te ranesc? Asculta-ti inima!
quote:
Daca-i sti de cat timp am eu nevoie ca sa ajung la concluzia asta...
E ca o boala, nu te prinzi de nimic pentru ca nu esti capabila sa interpretezi si sa evaluezi corect ceea ce ti se intampla.
La mine sa spun "este doar o coinicidenta nefericita" este la ordinea zilei. Totul este o coincidenta si daca totusi se dezvaluie ca nu a fost am alta: "pana la urma toti suntem oameni si gresim".
alice
MissParker spune:
Alice, la mine bottom line era urmatoarea chestie: voiam cu tot dinadinsul sa ma placa toata lumea, inclusiv persoanele pe care eu in adancul sufletului meu nu le placeam.
Tocmai de aia accentuez: asculta-ti cu adevarat sentimentele, ele iti vor spune cand e cazul sa inchizi o usa sau doua sau zece!!
Si stii ceva? Dupa prima usa inchisa in felul asta vei avea remuscari, te vei simti vinovata, te vei autoacuza ca ai exagerat etc., la a doua usa vei simti ca ai fost in armonie cu tine insati si iti vei spune "ei, trist ca am fost nevoita sa inchid usa asta, dar e mai bine asa", iar pe urmatoarele le vei inchide cu mai multa usurinta si cu mai putine regrete. Igiena sufleteasca.
Si lasa naibii furia aia sa iasa la suprafata, furia ti-e cel mai bun barometru pentru a simti cand esti folosita, manipulata etc.
Felicia 19+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Dahriana spune:
Imi dau si eu seama acum ca,toata viata mea am luptat sa ma placa x si y persoane.
Ultima care trebuia sa ma placa eram eu.
Chiar si oamenii care nu-mi placeau,vroiam sa ma placa,sa ma admire.Ma fortez sa multumesc pe toata lumea,sa nu refuz pe nimeni,sa nu supar pe nimeni.
Din cauza asta,am avut multe esecuri.Pt ca,nu toti oamenii sunt la fel de buni si ingaduitori.
Ma fortez sa fiu perfecta,sa fac totul perfect !!!