cum se invata increderea
Raspunsuri - Pagina 3
miau-miau spune:
draga, voi nu intelegeti ca parintii vostri va spunu ca "viata e o jungla" si va indemnau sa fiti mai circumspecti in viata tocmai fiindca va vedeau cam fraieri. Orice parinte simte nevoia sa-si scoata pruncul din postura de victima sigura a societatii.
Nu ei v-au facut sensibilosi, indemnindu-va sa fiti mai barbatoase, ci au vazut la voi aceasta naivitate iesita din comun, ceea ce i-a determinat sa incerce sa va mai imbarbatoseze cit de cit.
Dahriana spune:
miau_miau,te cam inseli !
Eram foarte neincrezatoare in oameni,asa cum sunt si acum de altfel...iar chestia asta mi-a fost alimentata din ce in ce mai mult.
Incat..acum ma uit la om si nu cred nici o iota din ce zice,indiferent ca-mi spune ca a luat paine,sau ca a avut un accident de masina.Mai bine verific eu.
Asa e bine ???
simali spune:
quote:
draga, voi nu intelegeti ca parintii vostri va spunu ca "viata e o jungla" si va indemnau sa fiti mai circumspecti in viata tocmai fiindca va vedeau cam fraieri. Orice parinte simte nevoia sa-si scoata pruncul din postura de victima sigura a societatii.
Nu ei v-au facut sensibilosi, indemnindu-va sa fiti mai barbatoase, ci au vazut la voi aceasta naivitate iesita din comun, ceea ce i-a determinat sa incerce sa va mai imbarbatoseze cit de cit.
quote:
Eu cred ca ai pe undeva dreptate - in cazul meu. Copilul meu este ca mine. Ma deranjeaza cand vad ca nu intelege nimic din ceea ce se petrece in jurul lui. Traieste parca intr-o alta dimensiune, paralel total cu miscarile de culise ale vietii de zi cu zi. Imagineaza-ti ca am urmatoarea discutie le gradinita:
O mama spune "sigur, locurile din prima banca sunt tinute doar pentru pilele lor; pe-al meu mereu il muta".
Eu "din cate stiu locurile in banca se schimba pentru ca la somn se strang bancutele iar apoi cand le aranjeaza nu mai stie nimeni exact unde au fost si copiii se duc dupa lucrurile pe care le au in pupitru; nu-i asa Vlad?"
Vlad "nu mami, locul meu din ultima banca nu se schimba niciodata."
Mama cealalta, razand "normal, pentru ca nu-l vrea nimeni".
Dar Vlad era atat de fericit ca nu-i ia nimeni locul... Nu am fost capabila sa-i stric armonia si l-am lasat in pace.
Mama mea s-ar fi enervat. Mi-ar fi spus ca sunt cea mai proasta din clasa, ca-mi mananca cainii mamaliga din mana, ca trebuie sa fiu "mai infipta"-asta era expresia ei preferata, etc. Sti cu ce ramaneam eu? Cu cu exact ce-mi spunea ea plus blamarile pe care mi le adaugam eu insami, dar in continuare incapabila gestionez socialul din jurul meu.
Dar la un moment dat mi s-a intamplat ceva. Nu stiu, ca si cum in creierul meu s-a facut natural si firesc o legatura care lipsea, dupa care am inceput sa inteleg foarte bine ceea ce se petrece in jurul meu. Am inceput sa vad clar jocurile de culise, manevrele oamenilor, etc. Poate ca avem noi o maturizare tarzie pe unele zone. Imi este clar un lucru - nu rezolvi nimic impingand copilul de la spate sa fie ceea ce nu este. Dimpotriva.
alice
simali spune:
quote:
Alice, la mine bottom line era urmatoarea chestie: voiam cu tot dinadinsul sa ma placa toata lumea, inclusiv persoanele pe care eu in adancul sufletului meu nu le placeam.
quote:
Dar este si greu sa te obisnuiesti si cu ideea ca "X" te detesta - e dreptul lui- si inventeaza chestii despre tine pe care le spune oamenilor pe care chiar ii placi.
alice
bird70 spune:
Citesc unele posturi si...nu inteleg, asa cum nu reusesc sa o inteleg nici pe fiica mea adolescenta cateodata. Imi povesteste cate ceva, o vad ca sufera si nu inteleg 
, nu inteleg felul in care gandeste, nu pot sa ma pun in locul ei, nu inteleg de ce ii pasa. Eu consider ca am incredere in oameni, imi fac cunostinte foarte repede dar nu imi place sa intru in intimitati decat dupa o vreme si nu cu oricine. Pot sa ma simt foarte bine in compania unor persoane cu care am putine lucruri in comun si cu care nu am de gand sa impart intimitati. Daca as afla ca o prietena m-a barfeste cu alta persoana m-as simti dezamagita dar nu m-as framanta, sau nu as suferi, as evita persoana respectiva sau daca nu pot sa o fac din diverse motive as pastra o distanta rece si politicoasa. Nu pot sa ma consum din cauza asta. Si mie mi s-a intamplat sa se imprieteneasca cineva cu mine ca sa ajunga la alta persoana si am stiut de la inceput dar nu m-am putut indigna, nu am vazut-o ca pe o jignire sau o subestimare a mea.
Vad in multe din framantarile voastre legate de incredere, probleme pe care fiica mea le are (e drept ca amplificate de varsta ei). Eu nu am incercat sa o incurajez sa aibe incredere sau sa o pun in garda, ci doar sa o invat sa nu-i pese atat de tare de parerea celorlati 
si ii repet ca lumea nu incepe si nu se termina cu ce crede o colega de clasa despre ea.
MissParker spune:
bird70, din nou 
Se pare ca tu ai granite personale foarte bune.
Noi, fostii copii abuzati sufleteste, nu prea cunoastem aceste granite, deoarece persoanele cele mai importante din viata noastra le-au incalcat chiar in timp ce ne spuneau sa ne ferim de altii!! Din pacate, nu acei altii ne-au facut cel mai mare rau. 
simali, eu nu cred nici in extrema cealalta, de a deveni neincrezator. Pastrarea echilibrului e solutia, dezvoltarea capacitatii de a identifica oamenii si situatiile care nu ne fac bine si de a le evita. Dupa parerea mea, baietelul tau nu e naiv si nici fraier, ci are pur si simplu constiinta instinctiva a propriei lui valori, care nu depinde de statul in banca din fata sau in banca din spate.
Lasa-i prospetimea asta sufleteasca! Este materialul pe baza caruia va deveni un om iubitor si demn de iubit. 
Felicia 
19+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
simali spune:
quote:
simali, eu nu cred nici in extrema cealalta, de a deveni neincrezator. Pastrarea echilibrului e solutia, dezvoltarea capacitatii de a identifica oamenii si situatiile care nu ne fac bine si de a le evita. Dupa parerea mea, baietelul tau nu e naiv si nici fraier, ci are pur si simplu constiinta instinctiva a propriei lui valori, care nu depinde de statul in banca din fata sau in banca din spate.
Lasa-i prospetimea asta sufleteasca! Este materialul pe baza caruia va deveni un om iubitor si demn de iubit.
quote:
Multumesc Felicia. Asa am sa fac.
Am avut o discutie cu mama si mi-a spus "tu esti o mama foarte buna; eu, cu doi copii, singura intr-un oras strain am fost total depasita de situatie". A fost ca si cum, intr-un fel, si-ar fi cerut scuze. I-am spus ca daca nu as fi fost sprijinita de familie, inclusv de ea, poate nu reuseam sa ma descurc atat de bine. Mi-a facut bine schimbul asta de replici...
alice
elysabeta spune:
si eu am o problema nu pot sa am incredere in nimeni nicimacar in sotul meu si am problema cu comunicareanu prea comunic cu sotul meu simnt ca tot timpul cand vreau sa vorbim nu are chef sa ma asculte catodata ma simt nesigura si nici nu stiu cum sa ma comport sunt catodata irascibila si catodata nu ma suport nici eu ce ar trebuii sa fac sa consult un doctor pshihoterapeut