SOCIOFOBIE SI AGORAFOBIE

mi-as dori sa stiu daca cineva a suferit sau cunoaste pe cineva care a suferit de sociofobie si agorafobie in acelasi timp si daca s-a vindecat apoi.pentru ca eu stau in casa de aproape un an si nu ies singura afara si as dori sa se termine tot acest cosmar si sa pot fii si eu un om independent din nou.insa nu mai am sperante pentru ca ar insemna doar sa ma incurajez cu unica idee O SA FIE BINE...

Principesa spune:

Alina, eu sunt psiholog si psihoterapeut. Am multi pacienti cu tulburari in sfera anxietatii. A iesi din aceasta situatie nu este o speranta o iluzorie. Am pacienti care nu se deplasau singuri si nu ieseau din casa de mult mai multi ani de cat tine si acum au o viata autonoma.
O combinatie de terapie poate sustinuta un pic la inceput medicatie adecvata+ perseverenta din partea ta ti-ar fi de mare folos.


Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

roxana2007 spune:

Buna Alina,

Si eu am suferit de agorafobie, am avut 2 episoade in viata mea, dar am reusit sa trec cu bine peste asta.
Primul episod a durat 1 an, nu reuseam sa ies din casa fara cineva, simteam ca lesin daca stateam intr-o multime, nu ieseam deloc din casa si mi se facea rau numai la gandul ca trebuie sa ma duc undeva singura. Eram la scoala si am inceput un an nou scolar, a fost foarte greu la inceput, apoi am reintrat in ritm, am inceput sa ies cu colegii, sa merg singura si sa duc o viata normala. Este greu si ainevoie de multa perseverenta, asa cum spune si Principesa, dar nu este imposibil.

Succes si daca te pot ajuta cu sfaturi, nu ezita sa ma contactezi! O sa reusesti sa treci peste asta!

sabine spune:

sunt disperata si eu.nu stiu ce sa mai fac.dintr-o persoana plina de viata am ajuns o handicapata.si asta de mai bine de 5 ani timp in acre am fost la psihiatru.am spus ca daca sunt nebuna sa ma trateze un medic specialist.am luat pastile dar nu m-au ajutat deloc.am fost la psiholog.toate bune si frumoase dar cand am atacul de panica nu ma pot controla si nu pot gandi.transpir, tremur, ametesc si .....cauza pt care am aceste atacuri e frica de a vomita.si asta mi-e frica sa nu mi se intample in public.asa ca nu pot intra intr-un magazin nici sa iau paine, nu pot circula cu mijloace de transport in comun, nu pot sta in locuri unde exista multa lume cand eu nu am un coltisor unde sa ma refugiez daca.......mi se face rau si imi vine sa vomit.si ca si cum toate astea nu ar fi de ajuns in timpul atacurilor de panica am inceput sa am si gesturi scurte din maini si cap pe care nu le pot controla.in aceste momente macar maschez prefacandu-ma ca mi-e frig sau cald....depinde cum e in locul respectiv.cunoasteti cumva careva dintre voi o metoda de autosugestie.sa o incerc si pe asta.sper ca macar asa sa scap daca fac un exercitiu de autosugestionare in fiecare zi.sau ar fi bine sa-mi provoc oare voma ca sa vad ca nu se intampla nimic?eu nu am vomitat niciodata in viata mea asa ca nu stiu de unde frica asta

Dahriana spune:

sabine,cunosc f bine acest sentiment.
Am patit o chestie neplacuta cu o prietena,care a dormit la mine intr-o noapte si a vomitat.
Aveam vreo 12 ani.
De atunci am ramas cu o teama de a nu vomita,oriunde ma aflam.
Cand ieseam,incepeam sa transpir,tot asa aveam gesturi necontrolate...daca dadeam din maini,parca imi opream teama si senzatia aceea urata.
Am facut tratament,am ajuns in perfuzii,pt ca..cu timpul am incetat sa mai mananc,tot din aceiasi teama.
Asta a fost acum multi ani !
Dar pana la terminarea liceului nu am scapat de fobia aceea de a vomita.
In timpul orelor,dispaream pe coridor..parca ma sufocam.In drum spre liceu..incepeau senzatiile si ma intorceam acasa.
Mi-a fost f greu.
Dar de mai bine de 2 ani,am scapat complet si brusc.

sabine spune:

Dahriana, faptul ca ti-a disparut fobia aceasta complet si brusc este cu adevarat o mare realizare.as dori sa mi se intample acelasi lucru dar nu stiu, la felul cum se manifesta acum am senzatia ca nu va disparea niciodata.dimpotriva, parca in ultimul timp manifestarile astea s-au amplificat.intrebarea mea este, legi aceasta disparitie de un eveniment fericit sau nefericit care s-a petrecut in viata ta acum doi ani?nu stiu daca e adevarat sau nu dar asa am auzit ca poate disparea.mie de ex mi s-a intamplat anul trecut pe o perioada de trei luni dar a reaparut si parca mai crunt decat inainte.ce sa stiu sa fac?sa sper ca va disparea de la sine?imi tot repet tot felul de lucruri care sa ma autosugestioneze dar nu da nici un rezultat.

sabine

Dahriana spune:

Acum 2 ani am terminat liceul si l-am cunoscut pe cel cu care imi impart viata acum.
Simteam ca,daca nu mai sunt obligata sa merg la liceu,pot pleca oricand atunci cand ma simt rau.
Eram mai linsitita stiind ca nu mai am un loc unde sa merg obligatoriu.
CRed ca,ar trebui sa te gandesti,unde anume te simti asa.
Sa eviti autobuzele(si eu le-am evitat)Traiam cu impresia ca,imi este rau pe autobuz si pe masina.
Evitam sa merg cu masina pe distante lungi si in autobuz nu ma urcam deloc.
CEl mai bine ar fi daca ai avea masina,sa iesi cand vrei si cand te simti in stare.
VEzi daca nu cumva locul de munca iti creeaza aceasta stare si evita oamenii care te fac sa te simti rau in prezenta lor.
Cel mai mult m-a ajutat sa am ocupatie,sa nu stau degeaba sa ma gandesc.
Umple-ti ziua cu ceva(dar nu cu net,sau citit etc) Cu iesit la o gradina zoo,la o discoteca sau unde iti place tie.
Eu am ajuns sa ma folosesc de autosugestie.Imi ziceam : Uite,daca oamenii astia(de la zoo,discoteca,piscina etc) pot avea o viata normala eu de ce sa nu am.Daca lor nu le este rau,mie de ce sa-mi fie.

Si incercam sa ma linistesc zicandu-mi ca,daca tot imi vine sa vomit nu e nimic.Cautam din priviri o baie si ramaneam linistita.Incercam sa nu vad ca o tragedie faptul ca vomiti.

Si incercam sa fac ce fac si ei,sa nu mai iau in seama nimic.

Apropo: Nici eu nu am vomitat din clasa 1 si nu vreau sa vomit vreodata.Dar cand voi fi insarcinata,va fi inevitabil, nu? :)

sabine spune:

deja chestia asta cu evitatul autobuzelor o fac de mult.am facut o incercare de a ma urca acum cativa ani dar imediat ce a plecat autobuzul din statie, m-am instalat pe scari, am inceput sa respir zgomotos, si atacul de panica s-a instalat.a fost f greu.
cu masina personala, daca conduc e bine atata timp cat stiu ca pot opri.daca ies pe autostrada sau sunt pe o strada unde nu am voie sa opresc e din nou o tragedie.partea proasta e atunci cand venim in romania cand facem sute de km pe autostrada.e un calvar pentru mine.deja am ajuns sa ma urasc pe mine, sa nu ma mai suport pentru gesturile pe care le fac stiind ca baiatul cu care sunt ma priveste.imi spun de multe ori ca poate se satura si pleaca.si nu as putea sa-l condamn deloc.deocamdata am noroc ca ma intelege si e langa mine.
acum de exemplu, trebuie sa ma duc sa iau paine.deja mi-e frica pt ca trebuie sa intru pe partea cu autoservire iar apoi trebuie sa astept la casa.aceleasi ganduri imi trec prin minte.daca mi se face rau?daca vomit?nu pot sa las totul acolo si sa ies.mai ales in magazin.
cand ma duc la restaurant e adevarat, intotdeauna caut o masa langa toaleta si incerc sa ma linistesc.dar sunt de-a dreptul terorizata daca trebuie sa intru in supermarket.ei, acolo deja e jale.
o sa incerc sa-mi spun ceea ce ti-ai repetat si tu in minte de atatea ori si sper sa functioneze.trebuie sa fac ceva.ma gandeam la un moment dat sa ma duc la baie sa-mi provoc eu voma sa vad ca nu se intampla nimic si nu se moare din asta.pana la urma e asa cum ai spus si tu.cand vom fi insarcinate lucrul acesta va fi inevitabil....dar pana atunci?

sabine

Dahriana spune:

Nu cred ca e bine,sa iti provoci tu,pt ca e posibil sa devii dependenta de asta.
Cel mai bine,ar fi,atunci cand trebuie sa stai la coada,sa incerci sa suni pe cineva,sa vb la tel,ca sa nu simti cum trece timpul.
Sau...du-te intr-un magazin in care iti place tie : Antichitati,bazar..eu ador sa ma uit pe acolo...si incearca sa stai cat mai mult..sa cumperi ceva,sa te uiti.Acolo chiar te pierzi cu totul,poate te ajuta.
Si acum sa fac o gluma,poate te ajuta si poate e si o scuza buna

Cand mergi sa cumperi ceva,sau cand esti intr-un spatiu in care crezi tu ca n-ai putea iesi si simti ca ti se face rau,spune-le oamenilor din fata sa t lase sa iesi ca ti-e rau si esti insarcinata.Poate asa scapi de fobie,gandindu-te ca ai o cale de iesire.

agho spune:

Buna!
O cunostinta avea probl. cu fierea si bila si la un mom. da o apuca vomitatul. Umbla cu pungute dupa ea, in caz de ceva. Jena e jena, dar ce sa faci cand ai o probl. de sanat. Poate ai o asemenea probl. de sanat.
Daca e pe fond psihic, voma apare ca un efect al unei stari de rau, a unei repulsii fata de ceva sau cineva. Orice om descopera la un moment dat un obiect sau o pers. in care isi pune increderea ca va fi ajutat.
Tu in cine iti pui increderea? Ai un asemenea obiect? Daca esti o pers. credincioasa, fff credincioasa, ai putea sa iei o iconita si cu ea in mana, efectiv sa mergi pe strada si sa te rogi, sa repeti ca un robotel o rugaciune scurta sau sa te concentrezi pe alte cuvinte care te fac sa actionezi pozitiv.
Sau poza mamei tale, a iubitului tau, a unei persoane puternice...
Stiu prea bine cum e nu numai sa ai stari de voma ci chiar si sa ti se intample asta datorita unui anumit tip de tratament medicamentos asociate toate astea si cu spaima de moarte, de tratamentul insusi.
Ma temeam sa merg singura din cauza de a nu mi se face rau, asta in timp ce alte pers. veneau singure la tratament si plecau singure.
Mai tarziu, ma temeam sa plec de-acasa la serv., imi pierdusem ac. incredere si tot amanam momentul iesirii din casa. Pe strada apoi vedeam ca totul e OK. Stiam ca e pe fond psihic, stiam ca se va rezolva, apoi se intampla atatea lucruri ca uiti sa te mai gandesti la asta si rezolvarea vine aparent de la sine. Sunt niste factori care se intrepatrund.
Faptul ca tu conduci, chiar demonstreaza ca ai puterea sa te autocontrolezi si sa mergi mai departe.
Poate ca organismul tau e intoxicat de un stres pe care inca nu l-ai descoperit pt. ca de fapt acel stres te conduce la panica si restul efectelor.
Mi-a placut ce mi-a zis o doamna odata, ca dansa merge pe malul lacului si se uita la ratze...si nu se mai gandeste la nimic. Mi s-a intiparit in minte acea imagine idilica, de detasare totala de restul problemelor, incat am facut la fel, am descoperit si eu un lac cu multa verdeata in jur si mi-a prins de minune.
Mult curaj, multa sanatate! Ia-o cu pasi maruntzi si vei reusi!

Lauraa spune:

Sabine, de ce nu gandesti altfel: "Da domne, mi se face rau si vomit. Asa,si??? Ce-i daca? " EU nici nu am inteles, iti e de fapt rusine de altii ca vomiti si te vad ei? Sau cu vomatul in sine ai o problema? In ambele cazuri,pot sa iti spun cu mana pe inima: Nu e nimic rau in asta. Nici in a vomita si nici a o face intr-un loc public. Ti s-a facut rau,asta e. Nu moare nimeni din asta, nici tu si nici publicul. Uite Fergie cea celebra a facut o data pipi in pantaloni, pe scena. Si apoi a declarat: "Inainte sa ies pe scena nu m-am dus la WC si apoi pur si simplu nu am mai putut sa tin.A fost un accident" Vezi? Nu e un capat de tara. GAndeste-te ca mai bine te vad (si asta cu o probabilitate minima) niste indivizi ca vomiti decat sa iti macini viata ta personala de grija lor.